Situată la aproximativ un kilometru de municipiul Gherla, Meander este altceva! Așezată într-un colț de rai tipic ardelenesc, pensiunea este de fapt o operă de artă. Atenția la detalii este incredibilă. Camerele personalizate cu un bun gust desăvârșit, grădina creată cu migală parcă special pentru tine și SPA-ul un altar al relaxării, te fac să uiți de spațiu și timp. Singurul lucru care te trezește la realitate este cina, care încununează cu rafinamentul ei [...] — citește

Cautand o locatie pentru vacanta de Pasti intr-o zona in care nu mai fusesem, am gasit aceasta pensiune. Am sunat si am aflat ca nu este deschisa de de Pasti asa ca ne luasem gandul de la vacanta intrucat ne hotarasem tarziu pentru aceasta vacanta si nu mai erau locuri disponibile in zona. Dupa 2 zile surpriza! Suna telefonul si ne intreaba daca mai suntem interesati de sejur intrucat la insistentele unor clienti mai vechi va face un pachet de servicii de Pasti si mai are 2 camere [...] — citește

Cum naiba intră Mercur ăsta în retrograd tocmai când e vorba despre restaurat castele, conace, când trebuie să promovăm cultura și arta? Hmm... Nu puteam să ratez Banffy, indiferent de ce găseam acolo. “Iar mergem la ruine, să mă enervez pe autorități? Ăsta-i castel cu vampiri? /Ei, nu e chiar fosilă, n-are vampiri, cineva se ocupă de promovarea lui”. De la Delaf - vezi impresii am plecat spre Bonțida, soarele ne era prieten într-o zi de brumar când grânele au [...] — citește

Ca un fel de pedeapsă - păcătos fiind -, ca un fel de voință venită dintr-un vortex creat de planete, ca un fel de blestem a lui Iov, sau că, aș avea carențe spirituale sau nepământene, ajung ca individ în locuri cu amorțeală a materiei cenușii. Sigur, ar trebui să nu îmi pese și..., de ce aș scrie despre, pân'la urmă??? . Nefericirea face că... nu îmi pot lăsa ochii să mintă. Nu pot avea ipocrizia de a tace și privi în pământ. Așa că voi spune... din nou: [...] — citește

Cu sute de ani în urmă, prin 1326, Nicula era o pădure deasă în care trăia un pustnic bătrân pe nume Nicolae. În amintirea lui, sătucul care începuse să se înfiripeze şi mănăstirea de pe deal s-au numit Nicula. Înscrisul în care se pomeneşte de biserica de lemn a mănăstirii care avea hramul Sfânta Treime datează din 1552. Trecând anii, obştenii au împodobit-o cu odoare după puterile lor. Nobilul local român Cupşa în 1681 a comandat unui preot zugrav din satul vecin [...] — citește