Casa Santa Maria - Tihnă şi Odihnă

TIPĂREȘTE

Este a doua oara cand am restanta maxima pe AFA (dupa trei ani, impresiile de cazare “rasufla”, oricat conservant le-ai pune) asa ca, intai am consultat bibliografia sa vad daca nu a “disparut” cumva subiectul si eu il prezint degeaba juriului, pe sistemul “orice bilet trag, eu pe-asta il stiu, pe-asta il spun!) 

Fiind vesnic in cautare de cazari cu cat mai putine camere si cat mai ascunse, dadui, acum niste anisori, peste aceasta pensiune. La vremea aceea oferea patru camere. Cand m-am hotarat sa mergem acolo, mai oferea doar doua. Bucuria mea!

Acum vad ca ofera trei camere.

Ce m-a determinat sa mergem: unu, nu mai fusesem pe meleaguri vrancene de 17 ani. Prima data am ajuns acolo prin ‘95, nu existau pensiuni si ne-am cazat in Porcu’ (asta-I o asezare pana in Lepsa, foarte aproape de raul si cascada Putna), la gazda. Lepsa (situata pe DN2D, la 75 km de Focsani) era formata din casele localnicilor si o adunatura razletita, adica fiecare pe unde a putut ,,de vile si case de vacanta. Pe atunci, la putere erau galatenii si brailenii. Puteam cumpara teren pe 2 lei dar era in panta si nu era apa. Asa ca am lasat pamantul urmasilor urmasilor lui Stefan cel Mare.

Doi: V-a cazut vreodata cu tronc o casa?

Mie, da! Nu este chiar o pensiune, e o casa (dupa cum ii spune si numele) unde locuiesc si proprietarii. Arhitectura e … imprevizibila! . Dupa un drum bun, doar ultimii kilometri sunt peticiti, serpentine, peisaj variat, paduri seculare (dupa Tulnici, vezi si tabara de la Galaciuc), ajungem cam in centrul comunei, parcam masina intr-un spatiu ingradit, vis-à-vis de Santa Maria. Parcarea e luminata noaptea, deci exista un minim de siguranta. Luam aminte prin jur, langa casa e un magazin gen cu de toate, in partea cealalta, liber, mult verde odihnitor. In fata, ceva dealuri semete si culmi obraznice, bine impadurite.

Intram in curte, (o sa descopar ca e prima curte) gazon, iarba si multe tufe de flori. Doamne, cate usi!! Un corp de casa pe dreapta, doar parter, adaposteste cele doua camere pentru oaspeti. Lemn, lemn in nuante diferite dar extrem de armonioase, nu vad o bucatica de tencuiala. Avem si veranda. Prevazatori, ne-am adus scaune si masa plianta. In fata camerelor exista o masa de lemn (desigur) cu 2 bancute, acesta fiind si locul de fumat. Tot in aceasta curte gasim, bine umbrit, un balansoar mare, acoperit, si inca o bancuta de barne. Trandafiri infloriti pateaza cromatic iarba cosita mai maricel, nu se doreste (aplauze!) efect gazon. Corpul central domina, semet, curtea. Toate ferestrele au obloane (de lemn, desigur!) larg deschise, stil “poftiti, va rog!).

Dam coltul (a nu se confunda cu ortu’ popii  si, surprise, a doua curte, mai mica, la fel de plina de iarba (nu suport cuvantul inierbat) si flori. Casa nu se termina, nici vorba, ea serpuieste drept (licenta poetica!), tot pe partea dreapta cu alte spatii dintre care doua sunt foarte clare ca destinatie : bucataria si foisorul. Bucataria e mare, putin cam intunecoasa, dupa gustul meu, dotata cu abslout tot. Gazda foloseste aceeasi bucatarie dar “se eclipseaza” imediat ce apari dar se poate convietui intr-un mod cat se poate de placut! Foisorul e complet atipic, face parte din casa, are 3 pereti si e impodobit in stilul locului. Zarim si o scara care duce, ea stie unde…. iaca si gratarul, generos si plin, si pe el si pe langa. Era déjà ora pranzului si un grup de-abia pregatea bucatele. Eeeh, aici am avut emotii, dar nu, m-am inselat, oamenii venisera pentru week-end (era duminica) si mai gratareau o data, inainte de plecare, fara acompaniament musical. Daca domnul gazda ne-a ajutat cu parcarea, acum facem cunostinta cu stapana casei, pe care, din prima clipa, am asemuit-o cu Doamna Deleanu din “La Medeleni”. Cadru didactic pensionar, vorba dulce dar fara accent, tare primitoare si gospodina, priceputa in tainele ierburilor si leacurile ceaiurilor, ne-a omenit de mai multe ori cu bucate vegetariene gustoase.

Camera nu ofera surprize, ofera confort basic, mobilata minimalist, pe masura dimensiunilor, un pat zdravan si confortabil, un suport cu rafturi in varful caruia era cocotat un TV clasic mic, o masa cu 2 scaune tip jilt si un mini-mini frigider. Exista o combina frigorifica langa bucatarie care poate fi folosita fara probleme. Apa e potabila, din fantana proprie. Exista si un generator de curent, in caz de…

Baia e o poezie, ce zic eu poezie, e un poem! Caci, ce e baia? Un locsor intim, eh, aici e intimitate mie-n suta. Tăti celi, îs foarti adunati! Cu putina imaginatie, cand esti in criza de timp, poti onora tronul concomitent cu picioarele la inmuiat in mini-cadita (asta e pleonasm rau!) dusului si, linistit poti folosi manusitele la spalat pe dinti in chiuveta care e, ghici? , langa tine! Eficienta maxima! Dar ai baie in camera, apa calda si aerisire! Din pacate, pozele din camera n-au iesit dar cele de pe net sunt perfect conforme.

Desi am stat 5 nopti, am avut cu ce umple zilele, pe jos poti ajunge usor la pastravarie, cam la 1 km, (e la inceputul comunei, cum veniti dinspre Focsani) de unde poti allege si cumpara pastrav la prêt bun, pana in 25 lei/kg. De altfel, o delicatesa a zonei este harzobul, pastrav pus la saramura si pastrat in cetina de brad.

Tot la capitolul excursii pe jos, din central comunei, nu departe de casa noastra, urcam spre Manastirea de maici cu hramul “Nasterii Maicii Domnului”. Bineinteles, frumoasa e biseicuta mica si chiliile “suffocate” de flori. Biserica mare, zidita, nu e genul meu.

Pentro excursii ceva mai lungi, luam masina si o luam inapoi spre Focsani, foarte repede ajungem la Cheile Tisitei (peste raul Putna) Rezervatia forestiera, geologica, zoologica, floristica Tisita, masoara aproape 5 km lungime. Aceasta cuprinde resturi de paduri seculare pe Masivul Tisaru si Cheile Tisitei-o vale adanca si ingusta, sapata de-a lungul timpului de paraul Tisita. Cu putin noroc, putem zari capre negre, ursi nu dorim, caprioare si cerbi “n-am prins”, cica ar fi, si asta o spunea un pescar  Tot prin aceasta rezervatie, aflata la circa 800m altitudine, gasim (poate Domniile-Voastre) o struto-camila numita ba fluturas de stanca, ba pasarea-flutur. N-am avut placerea!

Tot in zona, poposim si la cascada Putna, 2 lei dai, de 2 lei primesti, scari din piatra si balustrade sa ajungi la valtoare. Apa se involbureaza, raul Putna, scapat de confluenta cu paraul Tisita, se da cu capul de toate stancile, pe circa 80 metri lungime iar cand ajunge la liman, sare de la trambulina de 12m, inaltime care nu exista in concursurile oficiale. E bine de prins dupa o ploaie zdravana, atunci se-nfurie, ii sare tandara si are un “discurs” vijelios! .

Daca aveti mai mult timp si vreti mai la vale, coborati pe serpentine pana la tabara Galaciuc aflata intr-o padure seculara de pini.

LA LEPSA, NU IEI… LEAPSA! Poftiti cu incredere!

---

VIZUALIZĂRI: 2014 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI