Trei nopți acasă la Casi

TIPĂREȘTE

Am stat trei nopți la Casi. Cine este Casi?

Pe numele ei complet, Casiana, a fost rebrenduită și alintată Casi. Alintul, din punctul meu de vedere, nu și-l prea merită. Este puțin cam fițoasă și puțin cam pițipoancă. Și își și cam dă aere!

Împreună cu sora ei geamămă, Alpina, fac parte din Complexul turistic Alpina-Casi din Păltiniș

Joi seara, după ce am coborât ca o diva din mașina prietenilor mei Tati și @crismis, care m-au suportat cu stoicism tot drumul Brăila-Păltiniș, mi-am luat în primire camera din corpul Casi al pensiunii ce urma să ne fie gazdă până duminică.

Camera cu nr. 12 se afla la etajul 1 în corpul Casi. Se ajunge acolo făcând stânga din exterior, sau înainte, dinspre restaurant, apoi urcând niște trepte care m-au terminat nervos. Pentru cineva fără probleme locomotorii, nu este dificil de ajuns, dar lipsa unei balustrade la primul rând de trepte, de la restaurant spre recepție, pe mine m-a terminat. Urcarea ca urcarea, că mă țineam de zid, dar coborârea era plină de adrenalină. Mai ales dimineața, când fata de la curățenie spăla treptele! O adevărată provocare!

Al doilea rând de trepte era mai uman. Deși îngust, avea balustrade și mi-era mai ușor.

Nu că mi-aș fi carat eu bagajele! Nuuu! La sosire s-a ocupat Tati de problemă, la plecare, flăcăul lui @Dana2008. Le mulțumesc mult pentru asta!

Vă invit să intrăm!

Camera este relativ mărișoară, nu m-am lovit de nimic pe acolo!

La intrare are un cuier și un mic coș de gunoi.

Pe stânga sunt doua pătucuri suprapuse. Pătucuri, fiindcă dimensiunile lor indica utilizarea doar de către copii, sau de către persoane micuțe ca inălțime. Pe acel perete este și un tapet frumos, cu un peisaj de toamnă. Cam… deteriorat pe ici-colo, dar frumos și sugestiv.

În dreapta, un pat matrimonial obținut prin unirea legitimă a două paturi twin. Lenjerie alba, nouă, curată. Pe fiecare pat se găsea câte o pilotă bună, groasă, călduroasă și câte o… ceva cu pretenție de pernă. Inițial nu le-am văzut. Erau așa de subțiri încât am crezut că sunt falduri ale pilotelor.

Ca să pot dormi cât de cât omenește, le-am suprapus pe amâmdouă și le-am îndoit. Am obținut ceva care să aducă măcar în mare cu o pernă.

Noptierele erau niște răftulețe prinse de pat, dar utile mie.  

Apoi avem dulapul. Mare, cu patru umerașe, două din plastic, două din sârmă.

Pe partea cu paturile suprapuse era un fel de birou, sub care se găsea un mini-bar. Pe birou trona o tavă mare, din plastic, cu patru pahare din sticlă. Foarte utile mie!

Deasupra era un televizor. Nu m-a interest aspectul, nu l-am băgat în seamă. Era scos din priză.

Prizele? Da, aici e bai mare. NU am descoperit decât două: una pe care ar fi împărțit-o frigiderul cu televizorul (nu era dublă), dar ca să nu se certe, am folosit-o eu pentru telefon și aparatul foto, și una lângă ușa de la intrare, sub oglindă. Că da, uitasem să vă spun de oglindă.

Ea, oglinda, se afla pe peretele dinspre hol, între ușa de la intrare și ușa băii. E mare, așa cum am visat eu mereu să am.

Am avut și calorifer. Sub fereastă, între dulap și ușa de la balcon. Când am intrat eu în camera, m-am înfiorat de emoție. L-am mângâiat și, cu o dexteritate caracteristică mie, i-am dat volumul la tare. Nu la maximum, ci doar mai tare. Susura melodia căldurii tare frumos! Mi-a fost bine!

Atât geamul, cât și ușa de la balcon erau sexy tare! Acoperite (mai mult nu) cu o perdeluță din bumbac, rară tare și cu doua mini-draperii care începeau prea târziu și se terminau prea devreme. Nu acopereau decât partial ușa sau geamul. La alegere, dar nu ambele. Oricum, erau din alt film, nu aveau nici o noimă acolo!

Balconul. Se ieșea din camera, lăsând ușa deschisă, că nu avea închidere și din exterior. Aveam un scaun din imitație de ratan și o scrumieră metalică prinsă de grilajul balconului.

Dar balconul era o capcană veritabilă pentru un copil mai mic de 6 ani. Între podea și grilaj era un spațiu suficient cât să-mi încapă mie piciorul. Seara era luminat cu benzi cu leduri. Eu am folosit balconul și ca frigider.

Baia era relativ mare, mobilierul pe mine m-a avantajat. Tronul între chiuvetă și cabina de duș mi-a oferit, din proprie inițiativă, suport de sprijin la așezare și ridicare. Plus că mă puteam spăla pe mâini în timp ce. Dar și pe picioare.

Proasoapele albe și curate, nu tocmai noi, erau în dulap. În baie, pe registrul vertical și foarte fierbinte, era doar un prosop pentru picioare.

Cabina de duș, sfert de cerc, era dotata cu scaun, dar nu avea suport pentru para de duș, nici dispenser pentru săpun lichid.

Am avut poliță din sticlă la oglindă, dar nici un fel de săpun, șampon, gel de duș. Oricum eu mi le aduc de acasă. Nici uscător pentru păr nu am avut. Dar am avut presiune și apă caldă. Eh, nu le poți avea pe toate!

Ușa se încuia automat. Butucul, în camera, exista, dar era înfundat cu… ceva și lipit cu hârtiuță din aceea verde, de etichete.

Vineri dimieață mi-am uitat cheia în camera, dar fata de la curățenie era chiar pe palier. Am avut noroc!

Era curat în camera, era parchet laminat curat, strălucitor, dar covorașele de lângă paturi fuseseră tare cuminți, așa că nu au mai fost bătute taaare demult!

Oricum, cât am stat eu acolo, n-a intrat nimeni. Nici peste mine, nici în lipsa mea! Dovadă coșul de gunoi din baie, plin. Nu dădea pe afară, că l-aș fi rezolvat eu, dar merit și el golit!

În prima seară mirosea frumos în camera. Demo, cred! Apoi și-a revenit și mirosea a canalizare. Ca peste tot. Dar cu o aerisire temeinică am rezolvat!  

Dacă aș recomanda? DA, aș recomanda, cu mențiunea să se pună măcar săpun lichid în dispenserul existent. Măcar atât! De coșuri nu mai spun, ar fi de mare bun-simț să se goleasca, dar…

P. S. V-am zis că nu prea am făcut poze, da?

---

VIZUALIZĂRI: 399 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI