Revelion in Tenerife - Jurnal de vacanta - Ziua 4

TIPĂREȘTE

Ziua 4 - San Cristóbal de La Laguna - Parcul Natural Anaga - Santa Cruz de Tenerife - Revelion 2026

Trezirea la 6.30, cafeaua lui Utu, micul dejun și, la 8.45, plecarea cu autocarul spre San Cristóbal de La Laguna. Am oprit în oraș, considerat unul dintre cele mai frumoase din Tenerife. Ne-am plimbat cu grupul prin centrul istoric, pe străzi înguste, cu case în nuanțe pastelate, cafenele liniștite și mici magazine.

Orașul părea încă adormit, cu puțină lume pe străzi — liniștea aceea care pregătește marea sărbătoare a trecerii dintre ani, care urma să culmineze la miezul nopții. Fiind dimineață, puține magazine erau deschise. Majoritatea abia se dezmorțeau, ridicându-și obloanele și pregătindu-se să primească ultimii clienți ai anului, în căutarea cadourilor pentru cei dragi.

Punctul final al itinerariului a fost Plaza El Cristo, pregătită cu scenă, lumini, ringuri de dans și pomi de Crăciun pentru spectacolul din seara aceea. Am avut timp liber — o oră și jumătate. Am vizitat Mercado Municipal — un fel de Hala Obor de la noi — cu produse de tot felul (carne, pește, fructe, legume, ouă), vândute la tarabe de producători locali. Marfă diversă, diferită în multe privințe de cea de la noi și, din ce ni s-a părut, destul de scumpă.

Lângă piață am găsit un supermarket de unde am cumpărat paharele cu cele 12 boabe de struguri pentru noaptea de Revelion — câte una pentru fiecare lună a anului. După tradiția locală, se mănâncă în ultimele secunde înainte de miezul nopții și ar aduce prosperitate, sănătate și bunăvoie în anul care vine. Am mai cumpărat de la câteva tarabe șosete groase de iarnă pentru Mami și Ilinca și am vizitat Real Santuario del Cristo de La Laguna, aflat în vecinătate.

Ne-am adunat cu toții la autocar și am plecat mai departe. În aproximativ jumătate de oră am ajuns în Santa Cruz de Tenerife, oraș pe care l-am străbătut și admirat din autocar. În zona portuară ne-am oprit în apropierea Auditorio de Tenerife — una dintre cele mai emblematice clădiri moderne ale Insulelor Canare. Proiectată de arh. Santiago Calatrava, construcția impresionează prin forma sa curbată, asemănătoare unei aripi uriașe, devenită simbol al orașului. Am avut o pauză de o oră: am vizitat clădirea și ne-am răsfățat cu câte o cafea la barul aflat sub aripa sa protectoare.

Între timp, Utu a ținut legătura cu dl. Viorel și cu Viki. Era ziua externării. În funcție de ora la care urmau să fie finalizate formalitățile — scrisori medicale, rețete, dovada necesară pentru îmbarcarea în avion — trebuia stabilită modalitatea de revenire la hotel.

După pauză, am pornit spre Playa Las Teresitas, plaja municipală amenajată cu nisip saharian importat din Maroc și așternut în straturi succesive — nu înainte, se spune, de a fi fost cernut pentru îndepărtarea eventualilor „scorpioni” care ar fi putut ajunge pe insulă (hahaha).

Vremea era frumoasă, soare fără nori, dar cu puțin vânt. Temperatura — aproximativ 22–23°C în aer și în jur de 20°C apa oceanului.

O oprire de aproximativ 30 de minute. Am coborât cu toții din autocar și am „năvălit” pe plajă, la țărm, pentru a ne scufunda picioarele — mă rog, adidașii — în apa albastră. Localnicii erau mai curajoși: unii stăteau la plajă, alții chiar în apă, în această ultimă zi a anului. Fotografii cu marea, cu nisipul, cu soarele. Clipe imortalizate într-un contrast puternic față de ceea ce lăsam acasă.

Ne-am urcat din nou în autocar și ne-am îndreptat spre Puerto de la Cruz, orașul gazdă în această perioadă. Drumul de întoarcere l-am făcut pe un itinerar diferit. Am început urcușul și am intrat în Parque Rural de Anaga, un paradis cu vegetație luxuriantă, păduri dense și văi adânci, din care se deschid priveliști impresionante. Aici se păstrează și pădurea de laur din epoca terțiară — veche de peste 65 de milioane de ani. Am făcut o mică oprire la Mirador Pico del Inglés pentru câteva fotografii de colecție, apoi am continuat drumul spre hotel. Pe traseu, imaginile spectaculoase cu vârful Teide, părând că plutește deasupra unei mări de nori, au completat tabloul zilei.

La ora 16.00 am ajuns la hotel. Nici nu ne-am dat bine jos din autocar și l-am sunat pe dl. Viorel — exact atunci se externa. Utu, împreună cu ghidul, au plecat cu mașina să îl recupereze.

În continuare, programul de seară începea la ora 19.00, cu masa de Revelion organizată la restaurantul hotelului. Masa urma să dureze până aproape de miezul nopții, iar după artificii ne vom retrage spre bar, deoarece restaurantul se închidea. Ziua următoare era liberă — eventual o vizită pe cont propriu la Loro Parque, parcul zoo și grădina botanică aflate în apropiere de Puerto de la Cruz.

Eu am făcut un duș și am vorbit cu Diana. Ne-am pus la curent cu cele de acasă și ne-am urat toate cele bune pentru noul an.

După revenirea de la spital, Utu a pornit în căutarea medicamentelor: Paracetamol, Vimovo, injecții cu Clexane. A alergat pe la trei farmacii din zona hotelului — toate închise, fiind 31 decembrie. La ultima a găsit afișate adresele farmaciilor de permanență. A sunat la cea deschisă în ziua respectivă pentru a verifica programul. A răspuns o doamnă în vârstă care, neînțelegând engleza, a închis rapid telefonul. Nici ghidul nu a mai răspuns. Așa că a pornit spre farmacia aflată pe un deal, la aproximativ 20 de minute de mers susținut, și a reușit să cumpere toate medicamentele necesare.

Următoarea provocare: cine face injecția cu Clexane? Mesaj pe grupul de WhatsApp al excursiei. Aproape instantaneu au apărut două oferte:

Prima — de la o doamnă din camera 435, unde erau cazate două surori împreună cu o prietenă. Le cunoșteam bine: surorile stăteau chiar în spatele nostru în autocar, iar prietena era colegă de banchetă cu domnul Viorel, ceea ce deja crease o mică familiaritate între noi.

A doua ofertă a venit de la o doamnă din camera 389, parte a unui grup format din două familii prietene. Până atunci fuseseră mai retrase pe parcursul excursiei, însă gestul lor a arătat cât de săritoare și binevoitoare erau de fapt. Solidaritate discretă, dar eficientă.   

Cu toate rezolvate — medicamentele găsite, injecția asigurată — Utu a reușit în sfârșit să ajungă în cameră și să facă un duș. Și-a tras sufletul câteva minute, pentru a lăsa lucrurile să se așeze după alergătura zilei.

La 18.45 s-a dus la domnul Viorel pentru a-l ajuta să se îmbrace pentru masa festivă, iar eu am coborât în holul hotelului să îi aștept. Era deja animație: oameni îmbrăcați elegant, miros de parfum, atmosferă de sărbătoare.

La ora 19.00 ne-am așezat la masă. Ne-au întâmpinat cu un pahar de șampanie, într-o sală decorată festiv.

Nu mică ne-a fost surpriza când am constatat că masa festivă urma același tipic al autoservirii. Preparatele erau ceva mai variate și mai bogate, însă fără diferențe majore față de o cină obișnuită. Ne-am privit cu un zâmbet complice — Revelion „în organizare spaniolă” , fără ceremonii sofisticate la servire. Atmosfera însă a făcut diferența. Ne-am bucurat că un an se încheie și altul începe. Am mâncat liniștiți, am urat de bine, am ciocnit pahare — vin pentru noi, bere fără alcool pentru domnul Viorel.

După ce am terminat, ne-am retras în holul din fața recepției și am mai stat de vorbă, lăsând seara să curgă într-un ritm mai domol. Deși era încă devreme — nu trecuse de 21.30 — oboseala se simțea tot mai apăsat, mai ales în cazul domnului Viorel, care venea după două zile de internare și o intervenție chirurgicală. Și pentru noi ziua fusese plină de alergătură, emoții și rezolvări de ultim moment. Am simțit cum energia se stinge natural. Ne-am ridicat și fiecare a pornit spre camera lui. Utu a mai trecut pe la domnul Viorel pentru a-l ajuta să se pregătească de somn și să-l echipeze în pijama.

A revenit tocmai la timp pentru a trimite mesaje video copiilor, iar ei ne-au trimis poze și urări de acasă.

La ora 22.00, ora Tenerife — miezul nopții la București — am sărbătorit primul Revelion al serii: Revelionul cu România. Emoție simplă, dar profundă. Este ceva special să știi că, la distanță, respiri în același timp cu ai tăi.

Am rămas pe balcon. Cu bericica în mână, cu sticks-uri, cu telefoanele încă vibrând de mesaje. Vorbeam, râdeam, comentam artificiile din jur.

Și, tic-tac… a venit al doilea Revelion — cel al Spaniei continentale. Câteva artificii au brăzdat cerul la distanță. Altă bere, alte sticks-uri, aceeași stare de așteptare încărcată de energie.

Apoi ne-am pregătit pentru momentul culminant — al treilea Revelion al nopții, cel din Tenerife. Numărătoarea inversă a început:

10,9, 8… am luat rapid boabele de struguri, regulamentar, pe timpi.

7,6, 5,4… cu banii în mâna stângă și berea în dreapta.

3,2, 1… La mulți ani!!!

Totul a explodat în jurul nostru. Artificii se trăgeau de pe munte, de pe hoteluri, din parcuri și de pe străzi.

În depărtare, pe ocean, luminile vapoarelor participau la spectacolul de culori. Cerul se deschisese discret, iar deasupra oceanului se vedeau două stele luminoase. Le-am remarcat amândoi atunci, în liniștea de după artificii. A fost o seara foarte frumoasă.

După spectacol, ne-am retras în cameră. Somn de voie.

La mulți ani!!!  Un an nou bun, cu împliniri și sănătate!

AmFostAcolo fără reclame?

• Utilizatoriii LOGAȚI văd o versiune cu mai puține reclame
• Ai dori o versiune COMPLET fără reclame? — devino membru afaFanClub -- citește mai mult

Membrii afaFanClub accesează AFA FĂRĂ RECLAME, pentru 8-9 lei/lună!

Cum devin membru afaFC? -- cumperi un abonament pe 6 sau 12 luni.

Detalii despre abonamentele afaFanClub aici

• ABONAMENT afaFC pe 6 LUNI = 59 lei Cumpără afaFC 6 luni
• ABONAMENT afaFC pe 12 LUNI = 100 lei Cumpără afaFC 12 luni

*) Nu uita să completezi, la DATE FACTURARE, username (de exemplu la Adresă)

---

VIZUALIZĂRI: 52 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI