Sus, sus la Păltiniș

TIPĂREȘTE

„La 10 iunie 1894, iubitorii de natură, de oameni și de munte au deschis la Păltiniș în Munții Cindrel, la 1450m altitudine, în acest loc liniștit și pitoresc, prima stațiune montană din țară” .

Așa sună textul de pe o plăcuță amplasată în centrul stațiunii.

Recunosc că nu știam de vechimea Păltinișului, interacțiunile mele cu domnia-sa… limitându-se, din câte îmi amintesc, la o scurtă incursiune cu părinții în copilărie în timpul vacanței de vară și, ceva mai recent dar tot cu multă vreme în urmă, o duminică de iarnă, când ne-am sculat cu noaptea în cap cu scopul ferm asumat de a ajunge acolo pentru a-i oferi fiului nostru (care avea atunci 4 sau 5 ani) o zi la zăpadă.

Săracul de el: a fost foarte supărat că l-am sculat atât de devreme în ziua lui liberă (de la grădi) …, dar a dormit tot drumul și când s-a trezit în mijlocul unui ocean alb, a chiuit de bucurie.

Așadar, a meritat efortul.

Iar la Întâlnirea AFA de la Păltiniș din 2024 am absentat din motive întemeiate – prietenii știu de ce…

Prin urmare, am așteptat cu nerăbdare reîntâlnirea cu un loc aproape necunoscut mie, promisă în programul circuitului „Mărginimea Sibiului și Transilvania ce o-nconjoară” .

Promisiune care s-a deverit, căci după vizita extrem de interesantă și plăcută de la Rășinari vezi impresii, autocarul condus de vajnicul nostru șofer ne-a purtat sus, tot mai sus, spre stațiunea aflată până de curând la cea mai mare altitudine din țară – 1.442 m. Între timp a fost depășită de Rânca.

De la Rășinari la Păltiniș sunt vreo 18 km de șosea bună dar plină de serpentine, așa cum sunt de obicei cele de munte. Drumul e nemaipomenit de pitoresc: de o parte și de alta se înșiră păduri de conifere și din loc în loc avem parte de panorame spectaculoase și zărim fânețe și pajiști pe care pasc leneș vaci și oi grase, păzite de câini și de oierii care fac faima Mărginimii Sibiului cu brânza lor delicioasă (dacă e autentică).

Ghidul Mădălin profită de liniștea așternută în autocar pentru a ne oferi informații privitoare la istoria locului.

Aflu că inițiativa construirii unei stațiuni climaterice în apropierea Sibiului datează de prin 1894-1895 și a aparținut unor sași, membri de vază ai Societății Carpatine Ardelene a Turiștilor, care au obținut în acest scop acordul și sprijinul financiar al împăratului Franz Josef, zona fiind încă la acel moment parte din Imperiul Austro-Ungar.

Abia după cinci ani, deci în 1890, s-a reușit alegerea locului, și asta la propunerea pădurarului șef din Cristian, comuna care deținea terenul. În apropiere de vâlceaua de la poalele Munților Cindrel în care avea să fie amplasată stațiunea ieșea la suprafață un izvorcunoscut de sași drept „Hohe Rinne” , adică „Jgheabul de sus” , acesta fiind numele decis de germani pentru stațiune, în timp ce românii i-au spus „Păltiniș” , așa cum se chema vârful muntos ce se înălța deasupra vâlcelei.

Prima construcție, realizată după modelul cabanelor alpine din sudul Austriei, cea a Casei de Cură, a fost finalizată în 1894. I-au urmat Casa Turiștilor, Vila Monaco, Casa Medicilor și Sanatoriul Militar, primele trei clădiri existând, din câte am înțeles, și astăzi.

Sanatoriul cuprindea un spaţiu mare de alimentaţie publică şi o serie de vile care totalizau cca. 100 de locuri de cazare. Nu doar potențialul turistic, reprezentat de oferta vastă de drumeții și ascensiuni, era exploatat, ci și cel curativ, adică aerul curat și puternic ozonat, precum și băile de ace de brad și cetină, benefice pentru diverse afecțiuni, printre care astmul bronșic, asteniile sau anemiile.

La sfârșitul secolului al XIX-lea, accesul în stațiune se făcea numai prin satul Cristian, pe un drum ocolit și abrupt pe care nu puteau circula decât căruțele. Drept pentru care, între 1899-1902, a fost construită șoseaua care lega Hohe Rinne de Rășinari.

În anii următori, cu ajutorul masiv acordat de băncile transilvănene săsești, a fost inaugurat traseul din Valea Cibinului și serviciul de curierat poștal, iar zona a fost racordată la rețeaua telefonică, astfel încât, în 1905, Hohe Rinne se putea lăuda cu titlul onorific de cea mai frumoasă stațiune montană la răsărit de Karlovy Vary.

Păltinișul a cunoscut apoi o dezvoltare ascedentă, întreruptă parțial doar de cele două Războaie Mondiale. Parcelele erau scoase la licitații și pe spațiile achiziționate cu bani frumoși au fost ridicate vile. Care au fost însă toate naționalizate în 1948, când capacitatea de cazare ajunsese la peste 1.500 de locuri. Astăzi, vilele și pensiunile clasificate oferă cca. 550 de locuri de cazare, la care se adaugă cele din două hoteluri de patru stele, cabanele și vilele particulare.

Păltiniș a fost dintotdeauna recunoscut în principal ca stațiune de iarnă, cu zăpadă persistând aproape an de an din decembrie și până în aprilie. Prima pârtie de schi – Oncești I ‒ a fost inaugurată în 1975. În prezent, dispune de două domenii schiabile – Oncești și Păltiniș Arena, cu un total de șapte pârtii: Oncești, Dăneasa (fosta Oncești II), Platoș, Panorama Sibiului, Poiana Poplăcii, Arena și Pârtia Soarelui. Sunt deservite de instalații de transport pe cablu – telescaun sau teleschi.

Se pot practica și snowboardingul sau săniușul, există școală și grădiniță de schi, centre de închirieri, precum și un parc de aventură – Arka.

În afara pârtiilor de schi, Păltinișul este un loc preferat de iubitorii de drumeții și bicicliști, care au la dispoziție trasee de diverse dificultăți, toate bine marcate.

În apropierea intrării în stațiune se află Schitul ortodox, o bisericuță din lemn cu hramul Schimbarea la față ctitorită de mitropolitul Nicolae Bălan între 1925-1927, unde filosoful Constantin Noica și-a petrecut ultimii 12 ani de viață. Vizitase Păltinișul la sugestia lui Aurel Cioran, fratele lui Emil Cioran, și a hotărât să se stabilească aici în 1975.

Crezând în posibilitatea și necesitatea formării unei elite intelectuale care să transmită peste epoci gândirea liberă, necenzurată, a întemeiat Școala de la Păltiniș, o „școală de înțelepciune” , după cum a numit-o Noica, și un „cantonament cultural” în care și-au găsit locul discipoli precum Gabriel Liiceanu, Andrei Pleșu, Andrei Cornea sau Sorin Vieru.

În luna august fiind, am găsit stațiunea dezamăgitor și dezolant de goală. Am făcut un tur cu autocarul remarcând vilele noi, dar practic aruncate ici-colo, fără nicio idee de sistematizare. Dar poate că m-am înșelat eu.

În zona din apropierei Arenei era ceva mai multă animație, dar nu cine știe ce. Poate în Arka Park să fi fost mai multă lume. Majoritatea restaurantelor și unităților de cazare erau închise și terasa pe care a dibuit-o într-un târziu Mădălin practica niște prețuri de te băgau în sperieți. Până la urmă acolo am poposit o jumătate de oră pentru o cafea sau o băutură, și unii colegi chiar au comandat o gustare – nimic special și demn de ținut minte.

Impresia mea este că accentul pus pe latura hibernală – dacă se poate spune așa – i-a jucat feste Păltinișului. Și e păcat. În mod normal, această stațiune ar trebui să fie frecventată de turiști tot timpul anului, nu doar pentru sporturile de iarnă, căci peisajele splendide, aerul curat și potecile de munte o fac atrăgătoare în orice anotimp.

Părerea mea!

AmFostAcolo fără reclame?

• Utilizatoriii LOGAȚI văd o versiune cu mai puține reclame
• Ai dori o versiune COMPLET fără reclame? — devino membru afaFanClub -- citește mai mult

Membrii afaFanClub accesează AFA FĂRĂ RECLAME, pentru 8-9 lei/lună!

Cum devin membru afaFC? -- cumperi un abonament pe 6 sau 12 luni.

Detalii despre abonamentele afaFanClub aici

• ABONAMENT afaFC pe 6 LUNI = 59 lei Cumpără afaFC 6 luni
• ABONAMENT afaFC pe 12 LUNI = 100 lei Cumpără afaFC 12 luni

*) Nu uita să completezi, la DATE FACTURARE, username (de exemplu la Adresă)

---

VIZUALIZĂRI: 37 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI