Ziua 1 - Bucuresti — Malta Int. Airport — St. Paul's Bay

TIPĂREȘTE

Ziua 1 - Bucuresti — Malta Int. Airport — St. Paul"s Bay                

Ne-am trezit de dimineata, pe la 7.30 si nu am mai avut nimic de facut pentru ca le rezolvasem pe toate si avionul era la 18.10. Trebuia la ora 15.10 sa fim in aeroport. Asa ca toata dimineata ne-am pierdut timpul.

Pe la ora 14.45, am plecat din casa, Utu a comandat Uber-ul si jos cand eram cu bagajele ne-am adus aminte ca nu am luat sandvisurile. Am urcat repede sus, le-am luat si am plecat la aeroport, unde am ajuns pe la 15.15.

In aerogara, ghidul dadea indicatii despre plecare. Ne-am uitat pe panouri si Wizz-ul facea check-in la casele 1-11, asa ca ne-am dus si am lasat bagajele, am luat biletele, apoi control bagaje de mana si trecerea prin portile de control, unde minune, au inceput sa sune alarma la Utu. Hai ca s-a echilibrat balanta (adica nu numai eu sunt cu piuiturile). Ne-am indreptat spre poarta de imbarcare nr. 11 si ne-am asezat pe 2 scaune.

 Era 15.30 și așteptam să treacă timpul. Am mai rontait câte un sandviș și pe la 16.45 zic: «Hai să ne uităm mai atent la bilete», că prea era liniște și prea mare relaxarea. Aveam locurile 12C și 12D (adică cu un culoar între noi). Așa ne repartizase angajata de la check-in, o femeie de culoare care nu părea să stăpânească nici româna, nici engleza, nici vreo formă recunoscută de logică. O combinație rară între entuziasm și dezorientare – gen versiune low-cost de check-in asistat. Ne uităm pe bilete și vedem că, pe biletul meu, acolo unde e bonul de bagaje, scria Larnaca!!! Ne-au lăsat genunchii.

Și începe circul: am vorbit cu un tip în uniformă, de la frontieră, care ne-a zis să sunăm la Wizz Air, am încercat — convorbire scumpă, 1 euro minutul — dar degeaba. Apoi ne-am dus să căutăm un reprezentant Wizz, spre altă poartă, de unde pleca o cursă spre Veneția. Nici urmă de reprezentant sau de ajutor, ba se vorbea că se anulează zborul.

Într-un final, am găsit un tip cu stație, gen „știe tot și nu răspunde de nimic” . I-am explicat tărășenia și ne-a trimis să refacem check-in-ul. Așa că, dă-i și alergă prin aeroport, ieși din zona de îmbarcare (tot el ne-a arătat pe unde) și ajungem din nou la ghișeu, unde am dat peste altă angajată. Prima - femeia de culoare - dispăruse complet. Probabil a fost extrasă strategic din peisaj după prestația tehnico-fantastică de mai devreme. Ori a fost redistribuită preventiv la „instruit hamsteri pentru controlul de securitate” .

De data asta, fata știa ce face. Ne-a făcut modificările, ne-a explicat, dar noi tot cu nodul în gât, că nu știam dacă ne trezim trimiși în Creta, Cipru sau Congo Atunci am aflat și beleaua completă: bonul de bagaj al lui Utu era pe biletul meu (că el avea 15 kg și eu doar 10), iar bonul meu era pe biletul lui. Deci angajata inițială reușise performanța să încurce bilete, bonuri și aeroporturi la un singur ghișeu. Când am fost prima dată la check-in, o văzusem că se uită după bagajul lui Utu, dar nu a zis niciun cuvânt. Am concluzionat ulterior că realizase boroboața, dar a mers pe principiul «poate nu observă nimeni și scap cu fuga».

Dupa atata alergatura, ne-am dus la Poarta de imbarcare nr. 11. Am ajuns la timp, cat sa ne ducem si la baie si la cumparat de apa. Cand s-a dat drumul la imbarcare, la controlul biletelor, le-am rugat pe fete sa mai verifice odata si bonul de bagaje in evidenta lor si era OK! . Ne-am urcat in avion si ne-am asezat la locurile noastre.

Am nimerit cu 2 doamne din Pitesti, prietene intre ele, cu care am vorbit tot zborul. Nici nu stiu cum a trecut timpul. Utu a nimerit langa o familie nu prea vorbareata. Am aterizat la 19.30 (ora Maltei). Inca de la plecarea de pe Otopeni, ii scrisesem Dianei sa ne desfaca un nod ca se ne recuperam bagajele. Ca suspansul sa fie mai mare, binenteles ca pe banda nu am vazut din prima bagajul ci de abia din a 2 a trecere l-am ridicat. Uraaa!!! , erau amandoua, am reusit :).

Incet, incet, lucrurile se indreapta spre normal, ne-am intalnit cu ghidul (A. D.), care dupa ce ne-a strans, ne-a urcat in autocar si am plecat spre Hotel Topaz, ce se gasea intr-un orasel din apropiere (St. Paul"s Bay). Odata ajunsi la Hotel, ne-am depozitat bagajele intr-o camera cu totii si ne-am oprit la masa: bufet suedez, mancare buna (pui, peste, legume, supa de legume care avea si ceapa si crutoane prajite in ulei, prajitura.

Dupa masa, ne-au repartizat in camere. Camera 2231, cu 3 paturi si BALCON - victorie, am unde fuma. Am dat mesaj copiilor sa stie ca suntem ok. Utu s-a dus sa ia bere si apa. Ne-am asezat la o bere pe balcon sa ne tragem sufletul dupa asa o aventura. Am scapat cu bine. “Doamne ce zi am avut” .

Este ora 22.30 si gata. Ne pregatim de culcare. Maine Valetta, la ora 9.00 plecarea, ne va aseza in autocar in ordinea inscrierii in excursie.

Noapte buna!

AmFostAcolo fără reclame?

• Utilizatoriii LOGAȚI văd o versiune cu mai puține reclame
• Ai dori o versiune COMPLET fără reclame? — devino membru afaFanClub -- citește mai mult

Membrii afaFanClub accesează AFA FĂRĂ RECLAME, pentru 8-9 lei/lună!

Cum devin membru afaFC? -- cumperi un abonament pe 6 sau 12 luni.

Detalii despre abonamentele afaFanClub aici

• ABONAMENT afaFC pe 6 LUNI = 59 lei Cumpără afaFC 6 luni
• ABONAMENT afaFC pe 12 LUNI = 100 lei Cumpără afaFC 12 luni

*) Nu uita să completezi, la DATE FACTURARE, username (de exemplu la Adresă)

---

VIZUALIZĂRI: 85 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI