2 restaurante bune la 2 pași de Domul din Frankfurt

TIPĂREȘTE

În octombrie trecut am participat la 2 evenimente profesionale: unul în Berlin, de marți până joi și altul în Frankfurt am Main, de joi până sâmbătă. Spuneți voi, câtă șansă să ai să le nimerești atât de bine legate?! La început mi s-a părut foarte tare, de fapt, de aia m-am și dus, că dacă era doar pentru o zi sau 2 ziceam pas. Dacă aș fi știut ce complicat va fi să le pun pe toate cap la cap!... Asta pentru că fiecare a fost organizat separat și, numai pentru a-i lămuri de ce am nevoie de zbor Berlin-Frankfurt și nu Berlin-București, a fost nevoie de multe mailuri și multă-multă răbdare. Deși demersurile le începusem de vreo 2 luni, abia cu 5-6 zile înainte am știut exact dacă voi pleca sau nu. În fine, până la urmă a ieșit bine și, așa cum se întâmplă de obicei, am reușit să îmbin utilul cu plăcutul.

Hotelurile au fost impecabile, hoteluri de bussines, perfecte și impersonale; n-am să vă povestesc despre ele. Mă gândesc că eu, dacă m-aș duce la Berlin sau Frankfurt în scop turistic, n-aș alege să mă cazez la Marriott sau Sheraton. Despre orașe – nu, nici despre ele n-o să zic prea multe, căci nu le-am abordat cu simț de răspundere. În Berlin n-a fost timp decât de o plimbare pe Unter den Linden de la Poarta Brandenburg până în Alexanderplatz și înapoi, vreo 2 ore în total să zic, plus o bere băută cu fetele într-un mic bar de lângă hotel. În Frankfurt am avut 2 incursiuni în oraș, una mai scurtă în prima zi și alta mai lungă în a doua, dar n-am făcut decât să mă foiesc pe străzi, să mă bucur de atmosfera orașului (mai ales că am avut parte de o vreme excelentă) în detrimentul muzeelor și bisericilor (ba da, am vizitat pe repede înainte Domul).

Bună parte din mese au fost asigurate în cadrul evenimentelor respective, însă au existat 2 hiatusuri când a trebuit să ne „gospodărim” singuri: la Frankfurt - prânzul din prima zi și cina din a doua. Ei bine, despre aceste delicioase momente o să vă povestesc! 😊 Desigur, n-o să mă pot abține și o să strecor și câteva poze cu orașul, că prea fascinant mi s-a părut cu amestecul lui unic de nou și vechi...

La Frankfurt ne-au cazat la Sheraton-ul din aeroport, adică departe de centru. Așa mi s-a părut la început, chiar strâmbasem din nas, dar pe urmă am văzut că nu-i deloc departe: cam 20 de minute cu trenul până la Gara Centrală (asta când nu întârzie din cine știe ce motive, cum s-a mai întâmplat) și de aici, pes pedes, cam juma de ceas până în inima orașului. În prima zi, după ce ne-am cazat, socotind că mai avem vreo 3 ore până să înceapă „știința” , am plecat în explorare împreună cu colega S. Am explorat și-am explorat până ni s-a făcut foame.

S-a nimerit să intrăm la Metropol am Dom Cafe & Restaurant. Zic s-a nimerit pentru că n-am mai stat să citim recenzii, nici nu promitea locul cine știe ce din afară (ocupă parterul unei clădiri absolut obișnuite), am intrat cam la plezneală. Am pătruns în interior, am remarcat barul în dreapta, sala de mese în stânga era aproape goală, în schimb terasa ce se zărea dincolo de ferestrele mari părea plină. Am ieșit și noi pe terasă și am avut noroc să prindem una dintre cele 3 mese rămase libere. Celelalte aveau să se ocupe imediat după noi; 2 minute mai târziu dacă veneam, nu mai găseam loc afară, să ne mângâie razele soarelui tomnatic...

Ne-a preluat o chelneriță tânără și fâșneață, de fapt era singura care servea, plutind grațioasă și mereu zâmbitoare de la o masă la alta. În primă fază, doar ne-a plasat meniuri, dar n-am priceput prea multe din ele pentru că erau în germană, așa că i-am făcut semn și am întrebat-o dacă nu are și în engleză. Da, sigur, cum nu?! Oferta nu e mare, cuprinde 2-3-4 chestii din fiecare categorie (aperitive, supe, feluri principale cu proteină vegetală sau animală, deserturi) plus un meniu al săptămânii cu alte câteva variante. Mi-a plăcut că unele feluri erau însoțite de recomandarea de vin asortat.

Eu am ales chiftele de carne cu cartofi și sos de ceapă (16,5 euro), iar colega mea cartof dulce copt cu brânză de capră, caju, legume mediteraneene și ulei infuzat cu ierburi (18,9 euro). De băut, eu o bere nefiltrată locală (5,5 euro), iar S limonadă cu cireșe (5,9 euro).

Am primit repede băuturile, pe care am început a le savura bucurându-ne de vremea bună și de atmosferă. Terasa nu e mare, vecinii noștri de mese păreau la fel de încântați. Îmi amintesc că am vizitat și toaletele, pe rând; acestea se află înăuntru și n-am avut nicio reclamație în ceea ce le privește.

Mâncarea a venit și ea după puțin timp. Chiftelele semănau destul de bine cu cele românești – prăjite și aromate cu ierburi, inclusiv un pic de usturoi. Cartofii erau fierți în coajă, iar sosul de ceapă era de fapt ceapă caramelizată presărată din belșug peste guguloaiele de carne, împreună cu pătrunjel proaspăt. Celălalt fel însemna o jumătate de cartof dulce scobită ca o bărcuță, în care fuseseră așezate felii de legume (vinete, mai ales), brânză moale de capră, nuci caju și inele de ceapă verde; am gustat, mi-a plăcut ideea, am zis că o să încerc și eu acasă (dar încă n-am făcut-o 😊).

Porțiile au fost suficient de mari pentru noi, ne-am săturat, n-am simțit nevoia de desert (deși pe S o tenta o tartă pe care o zărise, în trecere, în galantarul de la bar). Am plătit cash și am rotunjit nota la 50 euro. Rezonabil.

Recomand acest mic, dar cochet bistro! Chiar vă rog să-l țineți minte dacă ajungeți în Frankfurt, prezintă multe avantaje: e fix în centrul vechi (lângă Muzeul Caricaturilor și în spatele Domului), e deschis de dimineață până seara (mai puțin luni), oferă deci toate cele 3 mese ale zilei (pentru micul dejun meniul e diferit), are prețuri bune și personal drăguț. L-am căutat ulterior pe Google – deține nota 4,1 din peste 1900 de comentarii.

A doua zi am avut timp liber după ora 3-4 după-amiaza. Multă lume pleca deja acasă, eu eram printre puținii care aveau avion a doua zi dimineață. Nu-i vorbă, că inițial organizatorii îmi propuseseră un zbor ce ar fi aterizat în Otopeni după miezul nopții și, când am protestat că de acolo mai am cel puțin 3 ore de mers cu mașina până acasă, au zis că nu-i nimic, îmi pun la dispoziție un taxi. Pe bune?!! M-am ținut tare și am insistat că eu nu călătoresc noaptea sub nicio formă și într-un final zgârciobii și-au călcat pe inimă și mi-au aprobat o noapte de cazare în plus în Frankfurt... În fine, am jurat că e ultima dată când mă țigănesc cu ei în halul ăsta.

Deci aveam o după-amiază întreagă de hălăduit singură. Nu mă deranjează să mă plimb singură, nu prea-mi place să mănânc singură, dar asta e, supraviețuiesc. Între timp aflasem că în weekendul respectiv se sărbătoreau zilele orașului; văzusem ceva pregătiri în piața mare cu o zi înainte, dar n-am știut pentru ce. M-am bucurat în primă fază de acest aspect; aveau să fie și ceva dezavantaje – în principal, legate de aglomerație, iar la întoarcere a trebuit să schimb 2 trenuri.

Am coborât tot la Gara Centrală și de data asta am făcut un luuung ocol prin cartierul cu zgârie-nori, pe la operă, prin parcuri, pe la Casa lui Goethe, pe urmă, inevitabil, am ajuns în centrul vechi. Piața mare (Frankfurter Römerberg), delimitată de frumoase clădiri istorice triunghiulare, cu fațade decorate cu bârne de lemn, devenea deja un furnicar, scena era pregătită, căsuțele cu bere și mâncare stradală deasemenea, oamenii începuseră a se aduna purtând baloane, stegulețe sau lumânări aprinse.

Se anunța concert de jazz cu formații locale, dar mai era mai bine de o oră până să înceapă. Nu-mi era foarte foame, însă nici n-aveam altceva de făcut în acest timp, așa că am zis să caut o mâncătorie-ceva (la mâncare stradală erau cozi și pe urmă ar fi trebuit să mănânc în picioare). Am găsit, nu departe, Restaurant Paulaner am Dom – cu specific german, 4,3 pe Google din peste 6000 de recenzii.

Este restaurantul hotelului omonim, găzduit la parterul clădirii, cu o terasă exterioară în față. Deasupra intrării scrie Biergarten, ceea ce mi-a dat curaj. Am ales o masă mică afară și repejor am fost băgată în seamă de o chelneriță îmbrăcată în costum tradițional, care mi-a pasat un meniu bilingv 😊. Nu l-am mai pozat, îmi amintesc că era destul de vast, cu de toate, începuse să-mi plouă în gură citind. Eu oricum voiam ceva tipic zonei și ce poate fi mai tipic decât o pereche de cârnați (aici a fost provocarea, că aveau n-șpe feluri) cu cartofi, salată de varză acră și muștar?! Și o bere Paulaner, normal!

Berea a venit repede, era rece și bună, priveliștea la Dom fermecătoare, vremea călduță încă, vecinii de terasă veseli și poligloți... Ce frumos să poți savura din când în când astfel de momente! Nici mâncarea n-a întârziat prea mult și, când am zărit farfuria, mi-a venit inima la loc, cârnații arătau exact cum mi-i doream (îmi fusese teamă să nu nimeresc de-ăia albinoși), iar cartofii rumeniți frumos. S-au dovedit și foarte gustoși; cu varza nu prea m-am împăcat, prea acră pentru gustul meu, dar m-am reglat din muștar. Nu mai știu cât a costat, am pierdut nota de plată, însă tot ceva de genul – vreo 16-18 euro mâncarea și vreo 5 berula.

La final am vizitat și interiorul, în treacăt ce-i drept, în drum spre toaletă. Rețin că era plin de meseni și decorat cu chestii tradiționale, precum alambicuri sau trofee vânătorești. De recomandat și locul ăsta, evident!

M-am întors în piață la timp, chiar când începea concertul și m-am amestecat prin mulțime. Mi-a plăcut maxim, deși n-am stat decât vreo oră – nu neapărat muzica (n-a fost doar jazz, a început cu ceva cor), cât atmosfera. Oameni de toate vârstele, mulți tineri, dar și bătrâni în cărucioare cu rotile, toți trăind la maxim, bucuroși că sunt acolo, cântând cu artiștii, ținând ritmul cu palmele, aplaudând frenetic! Înțeleg prea puțină germană, însă am înțeles pe deplin recunoștința din privirile acelor oameni, că trăiesc în pace și bunăstare, ca o comunitate pestriță, dar unită! Am părăsit piața cu regret, știind că am ceva drum până la hotel și că a doua zi trebuie să mă trezesc devreme...

AmFostAcolo fără reclame?

• Utilizatoriii LOGAȚI văd o versiune cu mai puține reclame
• Ai dori o versiune COMPLET fără reclame? — devino membru afaFanClub -- citește mai mult

Membrii afaFanClub accesează AFA FĂRĂ RECLAME, pentru 8-9 lei/lună!

Cum devin membru afaFC? -- cumperi un abonament pe 6 sau 12 luni.

Detalii despre abonamentele afaFanClub aici

• ABONAMENT afaFC pe 6 LUNI = 59 lei Cumpără afaFC 6 luni
• ABONAMENT afaFC pe 12 LUNI = 100 lei Cumpără afaFC 12 luni

*) Nu uita să completezi, la DATE FACTURARE, username (de exemplu la Adresă)

---

VIZUALIZĂRI: 101 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI