Dine Around în Hawana Salalah, asemănător conceptului din Albena

TIPĂREȘTE

Despre programul bulgăresc Dine Around am aflat în urmă cu vreo zece ani în Bulgaria la Albena şi mi s-a părut un concept interesant, chiar dacă nu am beneficiat efectiv de acesta. Dine Around – ul bulgăresc se adresa turiştilor cazaţi la hoteluri din staţiune, în regim all inclusive, oferind, ca variaţie, posibilitatea de a lua masa, o cină şi ulterior un prânz şi o cină, în anumite condiţii, la un alt restaurant decât cel al hotelului la care erau cazaţi, restaurantele putând fi de sine stătătoare sau aparţinând altor hoteluri din staţiune şi având, de obicei, un anumit specific.

Am fost foarte surprinsă să constat că TOATE articolele despre „mâncătorii” în Albena postate pe AFA descriu DOAR experienţe Dine Around 😊

Ulterior, şi în Nisipurile de Aur a fost lansat un program asemănător, Grifid Dine Around, în cadrul căruia turiştii cazaţi la hotelurile Grifid puteau să-și rezerve cina la restaurantele a la carte ale oricărui alt hotel din lanţ.

Chiar dacă ştiam deja cam despre ce este vorba, tot am fost surprinsă să întâlnesc acest concept tocmai în Oman. Programul Dine Around Hawana Salalah funcţionează doar iarna, din octombrie până în aprilie. De ce? Habar nu am. Acesta se adresează turiştilor cazaţi la hotelurile din această microstaţiune, dar şi cei care deţin apartamente şi vile de vacanţă în Hawana Salalah au acces la oricare dintre restaurante, evident, contra cost. 

Mi-a plăcut faptul că precizau foarte clar cine unde poate să mănânce şi în ce condiţii, care restaurante sunt gratuite şi care sunt contra cost, unde este necesară rezervare prealabilă şi unde nu, precum şi faptul că puteai schimba restaurantul nu doar pentru cină, ci şi pentru micul dejun sau prânz.

Aşa cum am povestit deja în articolul despre cazarea la Fanar Hotel & Residences, aveam la dispoziţie două restaurante principale bufet la Fanar, Al Souk şi Sindbad, precum şi cele două restaurante bufet de la Salalah Rotana, Saffron şi Beach, cu acces liber pentru mic dejun sau prânz, dar pentru a lua cina la ultimele două fiind teoretic necesară rezervare, o formalitate, deoarece nimeni nu verifica nimic, din ce mi-au povestit cei care au mâncat acolo mai des ca la Fanar.

Pentru micul dejun puteam alege dintr-un număr de cinci restaurante, trei la hotelul Fanar şi două la hotelul Rotana.

Micul dejun îl puteam lua şi la restaurantul Aubergine, un restaurant mai micuț, cu o terasă tare frumușică, situat chiar în corpul alăturat celui în care aveam cazarea. Am trecut într-o dimineaţă mai mult de curiozitate, însă nu am mâncat acolo, deoarece nu am mai prins nicio masă liberă la umbră. Chiar dacă varietatea sortimentală era mai redusă ca în restaurantul principal Al Souk, mi-a plăcut mult atmosfera calmă şi liniştită, fără agitaţia continuă din restaurantul mare.

Tot pentru micul dejun puteam accesa gratuit şi Beach Bar & Restaurant de la Rotana, care oferea un mic dejun turcesc, meniu standard, în sensul că îţi umpleau ei masa cu de toate, ca la turci 😊, cu mult peste ce ar putea mânca un om normal dimineaţa. Ispita era mare pentru orice iubitor al bucătăriei turceşti, dar şi drumul până acolo era prea lung pentru cei comozi, aşa ca mine 😊, astfel că am renunţat să merg, cu tot regretul mai ales după ce am văzut ce oferă în pozele unor români din grup.

Pentru masa de prânz puteam alege să mergem gratuit şi fără rezervare tot la cinci restaurante, trei la hotelul Fanar şi două la hotelul Rotana. Noi am preferat cel mai des să luăm prânzul la Breakers, restaurantul aflat în proximitatea plajei de la Ocean, foarte aproape de The Club by Fanar. Chiar dacă varietatea sortimentală era mai redusă ca în restaurantul principal, eram aproape de plajă şi ne era permisă şi o ţinută mai lejeră. Într-o singură zi a mâncat de prânz la The Beach la Rotana, mi-a plăcut mai mult ca la Breakers, şi plaja de la Rotana mi-a plăcut mai mult, dar era prea departe pentru a merge acolo în fiecare zi.

Pentru cină aveam la dispoziţie vreo opt sau nouă locaţii din care puteam alege, în funcţie de tematica serii respective sau de alte preferinţe. Pe lângă variantele gratuite, aveam şi două variante contra cost, Silk Road de la Rotana şi As Sammak de la Juweira (cu specific seafood), unde puteam comanda a la carte (scump!) sau meniu fix (contra sumei de 14 OMR, fără băuturi).

Neştiind în cât timp pot ajunge pe jos la Rotana, nu m-am hazardat să rezerv vreun restaurant a la carte de pe teritoriul acestuia, cu oră fixă stabilită, şi nici specificul acestora nu mă încânta prea tare. În plus, dacă mâncam la Rotana, până ajungeam înapoi la Fanar mi se făcea foame din nou =))

Mi-am dorit să merg la restaurantul Aubergine în cele două seri în care a funcţionat ca restaurant cu specific libanez, îmi place mult mâncarea libaneză, dar nu am reuşit să prind vreo rezervare. Trecând pe acolo în plimbarea de seară, am observat că erau totuşi câteva mese neocupate, mă gândeam să-mi încerc norocul, dar doar ce terminasem de mâncat în restaurantul principal şi nu ar mai fi încăput nimic.

Am reuşit totuşi să prind la Aubergine o rezervare o zi mai târziu pentru specific spaniol şi pentru o cină pe care mi-o doream specială într-o zi specială la Breakers, pe plaja de la Ocean, cu specific mexican.

Vizitele la restaurantele cu specific, fie acesta şi variabil :D în funcţie de ziua săptămânii, au fost destul de „ciudate” şi mult diferite faţă de experienţele mele anterioare la restaurante a la carte din alte ţări. Cu această ocazie am înţeles şi diferenţa dintre „a la carte” şi „set menu” , unde nu poţi să comanzi ce vrei tu din meniu, ci primeşti, vrei nu vrei, un meniu prestabilit, având posibilitatea de a alege doar felul principal dorit, din două variante. Nu am fost eu prea încântată, dar nu aveam ce face şi până la urmă nu a fost rău deloc.

Am ajuns imediat, restaurantul aflându-se la doi paşi de corpul în care eram cazaţi. Mi-a plăcut atmosfera, luminile, muzica live. Ne-am ales o masă micuţă şi imediat am fost întrebaţi ce dorim de băut şi ce alegem ca fel principal. Am comandat amândoi vin roze demisec şi apă minerală, băuturile fiindu-ne aduse în scurt timp şi am preferat amândoi „beef tenderlion” , muşchi de vită, gătit excelent. Alternativa era paella cu fructe de mare.

Nu-mi termin bine ţigara, că încep să curgă preparatele din meniul prestabilit. În deschidere, pe sistemul întâlnit şi în Spania, dar şi în Portugalia, am primit o selecţie de minibaghete şi două cutiuţe de unt, perfecte pentru a-mi calma stomacul. A urmat o salată asortată, OK, deşi nimic deosebit, apoi a sosit supa de fructe de mare (sopa de mariscos), foarte bună. Muşchiul de vită, două bucăţi super fragede, cu sosul potrivit, a venit însoţit de o minigarnitură, constând din fix doi cartofi apple la cuptor, doi morcovei şi un bucheţel de broccoli fierţi. Mi-a plăcut mult. După o scurtă pauză am primit şi desertul: Crema Catalana, o chestie care seamănă mult cu mai cunoscuta crème brûlée, dar totuşi diferită. Şi desertul a fost pe gustul nostru.

Servirea a fost atentă şi rapidă, poate chiar prea rapidă, mâncarea a fost gustoasă, atmosfera plăcută. Porţiile nu au fost mari, dar au fost multe feluri şi ne-am săturat.

De ziua soţului meu mi-aş fi dorit o cină romantică pe plajă, în sunetul valurilor oceanului, dar nu ne-am sincronizat cu cina barbeque, contra cost, care ni s-ar fi potrivit mănuşă ca meniu, doar că aceasta avusese loc cu două zile înainte.

Varianta cu „mexicanul” s-a dovedit a fi cea mai bună alegere, eram tot pe malul oceanului, chiar dacă nu stăteam chiar pe nisip şi eram convinsă că vom găsi de mâncat şi ceva pe gustul nostru.

Am avut ceva de mers, în plimbare, până la restaurant, cu o pauză pentru a admira apusul, dar tot am fost punctuali. Am regăsit restaurantul pe care îl ştiam de la prânz cu o înfăţişare mai elegantă. Am avut surpriza să nu ne fie găsită rezervarea în sistem, eu am început să caut în geantă bonuleţul primit de la automat, însă am constatat că rezervarea, teoretic obligatorie, nici nu era neapărat necesară, trei sferturi din mese fiind neocupate şi destui alţi doritori au fost primiţi pur şi simplu. Am ales o masă mai retrasă pentru a evita gălăgia de la o masă cu mulţi copii, una cu vedere la ocean. Nu auzeam eu valurile, plaja fiind foarte lată şi oceanul departe, dar m-am delectat în acordurile vioaie ale muzicii mexicane prestate de nişte mariachi, îmbrăcaţi în costume specifice şi acompaniîndu-se cu nişte instrumente muzicale necunoscute mie. Dacă tot am ratat vacanţa în Mexic, planificată în 2020, acum ne mulţumeam şi cu ce urma să primim aici în Oman :D

De băut am comandat câte un gin tonic şi ulterior vin roşu şi am avut de ales între Grilled Beef Frankfurter şi burgeri de vită, amândoi preferând prima variantă.

La fel ca la restaurantul spaniol, imediat după ce am comandat băuturile au început să se succeadă şi felurile de mâncare. Am început cu o supă de roşii cu chipsuri de tortilla, rece, răcoritoare şi acceptabil de picantă, am continuat cu nişte nachos cu salată de porumb dulce într-un bol şi nu ştiu ce era în al doilea bol, apoi am primit „chilli beef tacos” , zic ei, dar mie mi s-a părut că seamănă mai mult cu turcescul „tantuni” , însă nu contează ce era de fapt, ci că mie mi-a plăcut. Am mai primit nişte cartofi copţi micuţi, însoţiţi de un bol cu smântână şi unul cu ceva care semăna cu guacamole; au fost OK, deşi mergea şi nişte unt alături.

Felul principal ne-a fost adus pe un platou pentru amândoi şi consta din două bucăţi de friptură de vită la grătar, două bucăţi de pui la grătar, două crâmpeie de cârnaţi extrapicanţi, toate pe un pat de salată şi piure. Am mâncat doar grătarul de vită, fragedă şi suculentă, puiul nu ne-a interesat.

Înainte de desert a urmat o pauză tare lungă, tot personalul fiind ocupat să aducă un tort cu lumânărele la masa cea veselă şi să-i cânte la mulţi ani unui copil care împlinise şase ani, neglijând servirea clienţilor aflaţi la toate celelalte mese. Un cuplu de la o masă vecină chiar s-a ridicat şi a plecat înainte de a termina masa.

După o prea lungă aşteptare a sosit şi desertul, key lime tart, o tartă cu o cremă interesantă dulce acrişoară care ne-a plăcut amândurora. Dacă plecam şi noi, nici nu ştiam ce pierdeam 😊

Per total, experienţa culinară de la restaurantul mexican a fost OK, am mâncat bine, chiar dacă nici acum nu ştiu cât de „mexicane” au fost felurile consumate. Probabil că trebuie să repetăm şi în altă parte.

În ultima seară petrecută în Oman am mâncat ca de obicei în restaurantul principal al hotelului, dar, după cină, am plecat „în inspecţie” la Sindbad, al doilea restaurant principal şi am ajuns şi pe plajă la finalul cinei pescăreşti organizate acolo. Mi-a plăcut ce am văzut, însă m-am convins încă o dată că nu este genul meu. Ar fi fost şi culmea să plătesc şi 15 sau 17 OMR de persoană şi să nu mănânc nimic, doar aşa pentru... atmosferă.

În concluzie, recomand celor care îşi petrec vacanţa în Hawana Salalah, indiferent de hotel, să încerce şi alte restaurante în funcţie de propriile gusturi şi preferinţe, măcar ca variaţie sau pentru atmosfera mai deosebită oferită de acestea.

După experienţa cu Dine Around din Oman mi-am propus să nu mai ratez conceptul asemănător din Albena la următoarea vizită la bulgari, pentru a putea face comparaţie între cele două.

AmFostAcolo fără reclame?

• Utilizatoriii LOGAȚI văd o versiune cu mai puține reclame
• Ai dori o versiune COMPLET fără reclame? — devino membru afaFanClub -- citește mai mult

Membrii afaFanClub accesează AFA FĂRĂ RECLAME, pentru 8-9 lei/lună!

Cum devin membru afaFC? -- cumperi un abonament pe 6 sau 12 luni.

Detalii despre abonamentele afaFanClub aici

• ABONAMENT afaFC pe 6 LUNI = 59 lei Cumpără afaFC 6 luni
• ABONAMENT afaFC pe 12 LUNI = 100 lei Cumpără afaFC 12 luni

*) Nu uita să completezi, la DATE FACTURARE, username (de exemplu la Adresă)

---

VIZUALIZĂRI: 132 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI