Un italian cam „sărat” , o cafenea tradiţională şi o îngheţată artizanală

TIPĂREȘTE

În continuarea articolului anterior (vezi impresii), în care ofeream câteva sugestii de „mâncătorii” în Protaras de care eu am fost mulţumită, revin acum cu alte trei sugestii şi recomandări. Depăşisem deja surpriza liberei circulaţii a turiştilor de la un hotel la altul şi frecventarea oricărei terase de către oricine, indiferent de locul de cazare avut, cu aceeaşi menţiune că turiştii cazaţi la hotelul de care aparţinea terasa respectivă aveau în plus avantajul că, dacă doreau, puteau trece consumaţia pe cameră, semnând nota de plată şi plătind ulterior la check out şi unele eventuale gratuităţi la o parte din preparatele din meniu în funcţie de regimul de masă avut.

Primul care mi-a atras atenţia şi am decis să-l încercăm a fost Abalone – un restaurant cu specific italian. Am aflat că numele restaurantului vine de la o varietate de scoici extrem de apreciate pentru carnea lor delicioasă, cu o textură delicată şi o savoare deosebită, dar şi pentru scoica sidefată cu găuri pe marginea exterioară, folosită în scopuri decorative.

 Am sunat şi am rezervat o masă pentru cină. Ne-am prezentat la ora stabilită, am intrat pe terasă şi ne-am ales o masă. Nu ne-a întrebat nimeni dacă avem rezervare sau nu, deci puteam scuti un telefon :D. Doar jumătate din mese erau ocupate la sosirea noastră, ulterior s-a mai aglomerat puţin. Mi-a plăcut atmosfera de acolo, cu muzică italiană de pe vremea mea 😊 la un volum civilizat. Soţului meu nu i-a plăcut iluminatul cam chior din dorinţa de a crea o anumită intimitate, OK dacă doar bei, dar mai neplăcut când nu vezi prea bine ce mănânci.

Am fost imediat observaţi de o ospătăriţă amabilă care ne-a urat bun venit şi ne-a adus două meniuri tipărite, însă greu şi obositor de citit în semiîntunericul terasei. Mai simplu era dacă scanam codul QR şi citeam meniul de pe telefon. M-am grăbit să comand toate felurile o dată, inclusiv desertul.

Dornici să încercăm specialităţile italieneşti, am comandat o porţie de Bruschetta Mista (11 euro) şi una de Linguine Amatriciana (20 euro) pentru soţul meu şi pentru mine o porţie de Spinaci e Ricotta Ravioli (13 euro) şi o pizza Pancetta e Funghi (19 euro), cu gând să o împărţim. Ca desert am ales amândoi Tiramisu (10 euro). De băut am ales un vin, italienesc desigur, roze sec – Chiaretto di Bardolino (6,50 euro sticluţa de 18,7 ml).

Înainte de a ne fi aduse mâncărurile comandate, am primit din partea casei câte o supă rece de roşii, un fel de gazpacho, răcoritoare şi uşor picantă, precum şi nişte focaccia fierbinte, proaspăt scoasă din cuptor cu un sos, ambele foarte bune.

Apoi au sosit şi aperitivele. Porţia de Bruschetta Mista a soţului conţinea trei bruschete, una cu bucăţele de ton marinat, alta cu bucăţele de salam italian Coppa, mozzarella şi sos pesto şi a treia cu cubuleţe de roşii, ulei de măsline, busuioc, usturoi şi parmezan. Eu am primit o porție de ravioli cu spanac şi brânză Ricotta, cu sos de smântână, parmezan, ulei aromatizat de busuioc şi seminţe de pin.

La scurt timp au sosit şi pastele şi pizza. Linguine Amatriciana sunt paste lungi şi plate cu guanciale (guşă sau obrăjori de porc), bucăţelele de carne, sărată, fiind prăjite până au devenit crocante, cu sos şi roşii cherry, ceapă, ardei iute, presărate cu brânză de oaie Pecorino. Pancetta e Funghi pizza a fost o pizza cu blat gros, mie îmi place cu blat subţire şi crocant, dar au uitat să mă întrebe înainte :D, cu sos de roşii, mozzarella, pancetta şi ciuperci sălbatice.

Servirea a fost rapidă, atentă şi eficientă. Mâncarea a fost aspectuoasă şi gustoasă, dar pentru noi toate au fost mult prea sărate. Îmi asum în totalitate lipsa de inspiraţie în alegerile făcute, cauzată în parte şi de o experienţă limitată în ale bucătăriei italiene.

Nici desertul nu s-a ridicat la nivelul aşteptărilor. Tiramisu am mâncat în România de foarte multe ori, atât la cofetării/restaurante, cât şi prin casele prietenelor mai pricepute ca mine la prăjituri şi de fiecare dată am fost mulţumită. Aici, la Abalone, Tiramisu arăta diferit şi chiar şi gustul a fost altul decât cel cu care eram obişnuită. Nu a fost rău deloc, dar a fost altceva. Credeam că nu ştiu eu cum trebuie să fie, însă m-am convins o lună mai târziu, când am mâncat în sfârşit un Tiramisu de la mama lui şi a fost aşa cum îl ştiam, că prăjitura de la Abalone era doar o reinterpretare a reţetei originale.

Nici nu ştiu dacă să recomand sau nu acest italian prea sărat pentru noi care nu mâncăm mai deloc sărat. Cei care mănâncă normal sau/şi aleg inspirat din meniu felurile potrivite pot avea o experienţă gastronomică reuşită aici.

To Kafeneion este o cafenea tradiţională care mi-a plăcut mult. Aici nu am mâncat, deşi oferă şi o variantă de platou de mic dejun la 18 euro şi meze tot la 18 euro platoul, ci doar am băut. Îi dădeam târcoale deja de vreo două zile, atrasă de terasa umbroasă şi răcoroasă, dar nu reuşeam să prind o masă liberă. A treia încercare a fost cu noroc 😊, reuşind să prindem o masă liberă pe latura dinspre mare a terasei, beneficiind şi de o vedere superbă la mare.

Era momentul perfect pentru a savura şi noi mult lăudata cafea cipriotă, astfel că am comandat o cafea simplă (3,5 euro) pentru soţul meu şi una dublă (4,5 euro) pentru mine. Cafea aveam şi la hotel, dar de la aparate, bunicică în restaurant la micul dejun şi excelentă la baruri, noi alegând mereu să bem cappuccino. Am mai comandat o sticlă de apă plată de 0,5 l (2 euro). Studiind meniul primit, m-am gândit că am putea încerca şi altele, despre care auzisem de la prietenii iubitori de Grecia, dar pe care nu avusesem ocazia să le testez în puţinele mele vacanţe greceşti, aşa că am cerut şi o sticlă de Malamatina Retsina la 12 euro sticla de 0,5l şi un pahar de Commandaria (5 euro).

Servirea celor comandate pe o tavă tradiţională mi-a plăcut maxim, amintindu-mi de Turcia. Cafelele au venit însoţite de câte un pahar cu apă plată foarte rece, din partea casei, precum şi de un bol cu alune. Nici nu am avut mult de aşteptat, de apreciat în condiţiile în care terasa era plină.

Cafeaua a fost exact pe gustul nostru, amintindu-ne de cafeaua turcească, la ibric sau la nisip, de care suntem chiar dependenţi, mai degrabă decât de cea grecească. Vinul Retsina a fost interesant, chiar dacă după prima înghiţitură mai că aş fi declarat că nu-mi place. Continuând să beau, m-am obişnuit cu gustul răşinii de pin, care îi dădea acea aromă specială, diferită de tot ce mai băusem până atunci. Commandaria mi-a plăcut mult mai mult. Am aflat că este o specialitate cipriotă obţinută din două soiuri de struguri cultivate în regiunea cu acelaşi nume aflată în partea de sud vest a insulei. Este un vin dulce şi tare.

To Kyma este o terasă drăguţă cu acces direct din faleza publică a staţiunii. Şi aici, ca şi la Kafeneion, doar am băut, deşi oferea şi mâncare, câteva feluri, puţine, din mai multe categorii, preferatele clienţilor fiind cele fast food. Nu mi-a plăcut ideea de a lua mâncarea la pachet pentru a o consuma apoi la şezlong, deşi existau şi mese cu scaune înalte şi canapele confortabile, însă cu mese joase. Totuşi nu am rezistat tentaţiei de a ne lua câte o îngheţată artizanală delicioasă, eu am ales una de şi cu căpşune, soţul a preferat îngheţata de cacao cu aşchii de ciocolată prin ea.

Oferta de băuturi era mai bogată decât cea de mâncare, incluzând câteva cocktailuri, cu şi fără alcool, cidru şi bere, sucuri, mai multe sortimente de ceai şi cafea, calde şi reci etc. Am băut aici multe cappuccino, câteva Aperol Spritz-uri (8 euro), la acelaşi preţ ca în Bucureşti, dar mult mai corect preparate, apoi m-am reorientat pe smoothie-urile (6,50 euro), preparate pe loc la comandă, preferatul meu fiind Energy Elixir (căpşune, zmeură, mure şi afine). Nu aveam poze făcute special aici, noroc cu pozele trimise pe WhatsApp unei prietene :p

=

Chiar dacă mai mereu era coadă, nu am aşteptat niciodată prea mult, angajaţii fiind rapizi şi eficienţi.

Şi aceste trei locaţii despre care am povestit mai sus se află tot pe teritoriul hotelului Cavo Maris Beach 4*, aparţinând de acesta, accesul fiind liber pentru orice doritor.

Adresa: Vyzakias 4, Paralimni 5297, Cyprus

Coordonate GPS: 35.00043496935683,34.06280428995481

Telefon:

Website: https://cavomaris.com/

Amfostacolo şi mi-a plăcut :) În concluzie, recomand!

AmFostAcolo fără reclame?

• Utilizatoriii LOGAȚI văd o versiune cu mai puține reclame
• Ai dori o versiune COMPLET fără reclame? — devino membru afaFanClub -- citește mai mult

Membrii afaFanClub accesează AFA FĂRĂ RECLAME, pentru 8-9 lei/lună!

Cum devin membru afaFC? -- cumperi un abonament pe 6 sau 12 luni.

Detalii despre abonamentele afaFanClub aici

• ABONAMENT afaFC pe 6 LUNI = 59 lei Cumpără afaFC 6 luni
• ABONAMENT afaFC pe 12 LUNI = 100 lei Cumpără afaFC 12 luni

*) Nu uita să completezi, la DATE FACTURARE, username (de exemplu la Adresă)

---

VIZUALIZĂRI: 120 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI