Pe unde am mâncat în Luxor

TIPĂREȘTE

Textul dintre croșete poate fi sărit 🙃. Nu am timp să scriu un articol dedicat orașului, așa că am mai strecurat informații acum, aici.

[Cred că, în prima zi petrecută în Luxor, l-am disperat pe Ali, taximetristul care ne-a însoțit. În primul rând, am lungit traseul mai mult decât se aștepta: am vrut și Valea Reginelor, nu doar Valea Regilor (dar nu e nimic de văzut acolo! , tot insista) și, după Templul lui Hatshepsut și Coloșii lui Memnon, am ținut neapărat să vizităm și Casa lui Howard Carter, cel care a făcut cea mai importantă descoperire arheologică a secolului XX, mormântul lui Tutankhamon (trebuie neapărat să scriu despre acest obiectiv, foarte puțini ajung la el și este mare păcat).

După care am refuzat să intrăm în clasicul atelier de prelucrare a alabastrului (el a oprit mașina în față, dar nu am coborât), am mai spus pas unei propuneri de nerefuzat (nu mai țin minte care) și i-am cerut doar să ne ducă la un anumit restaurant, ales de mine, urmând să ne despărțim acolo. A intrat în oraș, ne-a învârtit printre niște blocuri, chipurile nu găsea ce i-am cerut, și ne-a lăsat la cel mai bun restaurant din Luxor, unde mănâncă mereu el, familia lui și toți cunoscuții lui. Brrr... mirosea groaznic de la zece metri distanță, plus că locul arăta ca după bombardament, ceva cumplit.

Ca să îi facem, totuși, o concesie, am acceptat să ne ducă la cea mai profesionistă agenție specializată în ascensiuni cu balonul, singura care vinde „firist taim” , adică ridicări chiar la răsăritul soarelui (cele „second taim” nefiind la fel de spectaculoase, desigur). Am cumpărat bilete cu 50 de dolari; în poarta hotelului era 40 (30 la „second taim” 😊). Până la urmă, nici gheșeftul ăsta nu i-a ieșit, că nu s-au mai ridicat baloanele și am primit banii înapoi.

Am negociat la 15 dolari două curse pentru următoarele două zile (una de 5 km, la Templul Karnak, a doua de 10 km, la aeroport) și ne-am despărțit prieteni. Deși el s-a prins că noi ne-am prins, a doua zi iar a făcut un ocol, pentru a ne duce la cel mai mare mall din Luxor – de fapt, o dugheană (cu etaj) a unor ’pretenari’ de-ai lui. Acesta e Egiptul și trebuie luat ca atare.]

Cu ajutorul prietenului meu, Google, am găsit locul (civilizat) unde doream să ne așezăm; e chiar la stradă, una destul de importantă, deci cred că ar fi putut și Ali să îl dibuiască (Luxorul nu e mare, are cam 200000 de locuitori care trăiesc, majoritatea, "la bloc"). Era cam patru după amiază, cu masa aia aveam să rămânem. Cum în Cairo am mâncat la italian în două rânduri și a fost bine vezi impresii, am zis să mergem pe aceeași linie.

PIZZA ROMA. IT pe FB

Google: 4,6/5 (1350 recenzii) maps.app.goo.gl/KgfwYrdUaaB1j3xYA

Un restaurant micuț, ținut de o familie de italieni pripășită în Luxor. Inclusiv decorul interior este tipic țării lor de origine, doar că nu are aspectul de vechi pe care l-ar avea o trattoria romană. Mâncarea – să te lingi pe degete. Am comandat supă de roșii, o porție de carbonara (nu apare în meniu, dar evident că au preparat-o de îndată, la cerere) și o pizza, nu mai știu de care, că nu am pozat-o. Am lăsat undeva sub 100 de lei, în lire egiptene. Plata se face doar cash, doar în monedă locală. Recomand această pizzerie, unde totul este ieftin și bun, iar igiena e la standarde ridicate.

Programul celei de-a doua zile a fost unul mai relaxat: Templul Karnak dimineață, Templul Luxor după amiază. Între cele două, doream să trecem cu ferry pe malul stâng și să luăm masa acolo. Ochisem chiar și un restaurant care părea foarte bun, după note – chiar cel mai bun din tot Luxorul: Tout Ankh Amoun Restaurant maps.app.goo.gl/vwQPSrqWGNgboeWN9, având pe Google fabulosul scor 4,9/5 (460 recenzii). Trecerea Nilului ne-a costat o nimica toată, nu mai știu dacă 10 sau 20 de lire, oricum – puțin. Condițiile au fost la nivelul prețului: atâta jeg pe un vas nu am mai întâlnit, și subliniez că plouase în noaptea precedentă 😊.

Starea vasului vestea ce urma să găsim pe malul stâng: mormane de gunoaie, clădiri în stare jalnică, mirosuri grele. Am descoperit restaurantul și, deși erau înăuntru destui localnici, am decis spontan că nu merită să rămânem acolo. Am prins același ferry pentru a ne întoarce pe malul estic.

[Când am fost noi pe malul vestic, o grămadă de muncitori, cu multe utilaje, lucrau la amenajarea zonei. M-am uitat acum pe Maps și se pare că lucrurile s-au schimbat în bine, imaginile de acolo arată încurajator. Se poate, așadar, ca ceea ce am spus mai sus să nu mai fie de actualitate. ]

Așadar ne era, în continuare, foame. În drumul de la Templul Karnak către debarcader trecuserăm pe lângă un restaurant care părea interesant. Am făcut o cercetare rapidă și ne-am hotărât să ne întoarcem acolo:

Oasis Palace

Google: 4,5/5 (460 recenzii) maps.app.goo.gl/apwYpv8vpYsUuYyX8

Este un restaurant mărișor și destul de turistic, în ciuda faptului că propune mâncare tradițională. Ești întâmpinat de un recepționer, care te conduce la masă (sau nu, dacă e prea aglomerat; încăperea recepționerului are niște banchete, cred că servește și drept cameră de așteptare). Există trei saloane, unul la parter și două la etaj. Noi am primit masă la etaj, doar noi într-unul dintre saloane; la venire am fost intrebați dacă suntem fumători și, aparent, eram singurii nefumători care luam masa la ora aia 😇. În Egipt încă se fumează în interior, dar amatorii de tutun sunt separați de neamatori (adică de profesioniști 😅 ).

Nu se servește alcool, deci nu am putut lua o bere; fresh-urile au fost, prin urmare, foarte bune. Eram treji de la 3:30, deci se impunea și câte o cafea. De mâncat am comandat tajine, cu gândul că sunt mai bine fierte (și de dorul Marocului), și au fost gustoase. Doamna a luat și ceva dulce.

Pentru plată a trebuit să revin în camera de primire, unde cel de la birou se certa cu niște spanioli, care voiau să plătească folosind cardul sau direct euro. Egipteanul primea euro, dar oferea un curs prost. Nu știu cum s-a terminat istoria, eu aveam lire. Am dat ceva mai mult decât în ziua precedentă, dar nu o avere.

[După care am intrat la Templul Luxor, aflat aproape. La terminarea vizitei, am rămas prin oraș, pe străzile din centru – nu în zona turistică. Dacă pe malul fluviului e relativ curat, există mobilier stradal funcțional, clădirile sunt îngrijite, 500 de metri mai încolo e dezastru. Doamna a intrat în câteva magazine, iar eu sunt curios în legătură cu viața oamenilor obișnuiți din locurile în care ajung, așa că am stat vreun ceas prin oraș. Ocazie cu care am descoperit o tavernă ce poartă numele capitalei noastre, Bocarest. Jalnică (taverna).]

Seara ne-a găsit tot pe malul Nilului, care prinde viață la căderea întunericului. Coboară o mulțime de turiști de pe vasele de croazieră ancorate de-a lungul cheiurilor, iar aceștia umplu terasele și micile magazine de artizanat. Dar noi am ales să nu luăm cina pe mal, ci la...

McDonald’s Luxor

Google: 4,1/5 (1900 recenzii) maps.app.goo.gl/Y5afEP4aBptHNghc6

Desigur, nu voi povesti cu detalii ce am mâncat aici, nu trebuie prea multă imaginație pentru a vă da seama 😊.

AmFostAcolo fără reclame?

• Utilizatoriii LOGAȚI văd o versiune cu mai puține reclame
• Ai dori o versiune COMPLET fără reclame? — devino membru afaFanClub -- citește mai mult

Membrii afaFanClub accesează AFA FĂRĂ RECLAME, pentru 8-9 lei/lună!

Cum devin membru afaFC? -- cumperi un abonament pe 6 sau 12 luni.

Detalii despre abonamentele afaFanClub aici

• ABONAMENT afaFC pe 6 LUNI = 59 lei Cumpără afaFC 6 luni
• ABONAMENT afaFC pe 12 LUNI = 100 lei Cumpără afaFC 12 luni

*) Nu uita să completezi, la DATE FACTURARE, username (de exemplu la Adresă)

---

VIZUALIZĂRI: 129 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI