4 restaurante din Iași

TIPĂREȘTE

În pană de inspirație (da, mi se întâmplă și mie, oricât de greu v-ar veni să credeți), nu găsesc nicio idee deșteaptă de introducere la acest review care ar trebui să cuprindă niște recomandări de locuri de luat masa în Iași. Așa că voi începe abrupt, cum nu (prea) îmi stă în fire.

În fiecare din cele cinci zile ale șederii în capitala Moldovei noastre am mâncat de prânz la un restaurant. Sar peste cârciuma de lângă gară (a cărei denumire nu am reținut-o), cu toate că nu-i corect din partea mea, din moment ce în după-amiaza sosirii, după ce mi-am recuperat bagajele și în așteptarea orei de check-in, m-am cadorisit cu mici și bere pe terasa sa, chestie care m-a făcut să râd de una singură amintindu-mi de Tanța, Costel și Lehliu Gară...

Așadar, în ziua a doua, petrecută în mare parte în tovărășia colegului @adso, la recomandarea acestuia am mers să luăm prânzul la

Bistro Felix

Se află la intersecția cu strada Vasile Conta, și cred că pe acolo am pătruns și noi, motiv pentru care nu am văzut terasa cea mare, cu intrare pe cealaltă parte. Localul a fost amenajat într-o clădire veche frumos restaurată, la fel ca celelalte care o înconjoară. Ne-am așezat la una din cele 7-8 mese de afară, într-o curticică umbrită de copaci înalți și despărțită de un gard viu de lumea nebună, nebună, nebună de afară, într-o ambianță intimă și plăcută.

Imediat ne-a fost adus meniul, pe care l-am fotografiat cu conștiinciozitate. Am constatat că e destul de cuprinzător pentru un bistrou și bazat în mare măsură pe gastronomia italiană: aperitive gen bruschette sau antipasti, evident paste și „insalate” , dar și câteve feluri de ciorbe/supe și preparate la grătar din carne de pui, vită, porc și pește. În completare, ceva deserturi, cafea, băuturi răcoritoare, ceai, tării și bere – n-am văzut să servească vin, dar poate că greșesc.

Eu am ales o cremă de legume cu brânză și paste carbonara iar Gabriel cred că a poftit o ciorbă rădăuțeană și buger cu cartofi prăjiți. Pe care le-am stropit (numai un pic) cu câte o bere.

Până să vină comanda, am stat la taclale, bineînțeles despre excursiile noastre, și v-am bârfit pe toți. Ca să știți!

Nu am intrat în clădire, dar cred că decorul e elegant și păstrează aceeași ambianță caldă și primitoare ca afară.

Nu știu cât a costat masa, Gabriel fiind un gentleman desăvârșit și achitând el nota, dar prețurile mi s-au părut, atât cât le-am studiat, medii spre măricele. Mâncarea a fost gătită corectă și serviciul prompt și amabil.

În zilele care au urmat am luta prânzul de una singură, ceea ce nu mai făcusem din anii ’80, când mergeam în delegații mai lungi prin țară și eram nevoită, după ce-mi epuizam rezervele de sendvișuri luate de acasă, să recurg la ofertele restaurantelor, adică, aproape invariabil, la celebrele ciorbe de văcuță și fripturi de porc la tavă...

Ce vremuri triste...

Care, din fericire, au apus, așa că slavă Domnului! acum am avut ce și de unde alege. Nu mi-am făcut planuri dinainte, n-am cercetat pe net în căutare de localuri cu scoruri bune, ci m-am oprit acolo unde m-a răzbit foamea și mi-a fost la îndemână.

Adică pe Esplanada Palatului Culturii, în imediata apropiere a uneia din intrările la Palas Mall, pentru ca, după prânz, să străbat sus numitul centru comercial, așa cum mă învățase @adso, și să ajung rapid la mine „acasă” , pe strada Sfântul Lazăr.

Primul astfel de popas l-am făcut la

Legend Pub

Și aici m-am așezat tot la terasă, ca să pot fuma, dar am aruncat un ochi și înăuntru, atrasă de decorul tipic de pub englezesc: pereți căptușiți cu cărămizi false, mobilier din lemn, tejghea din zinc și muzică rock la un volum acceptabil totuși. Dar parcă mai drăguț era pe terasa cu vedere spre întreaga esplanadă.

Meniul recrea și el atmosfera de pub din anii ’60. Tipărit pe coli A3, cu niște desene care imitau reclamele din acea perioadă, conținea în principal gustări (haloumi, cartofi gătiți în fel și chip, bruschette, guacamole, inele de ceapă și de calamari), dar și salate, șnițele, cărnuri la grătar, risotto și câteva deserturi.

Mult mai impresionantă este selecția de băuturi (ceea ce era de așteptat): o mulțime de cocktailuri și shoturi, tării și beri, plus un număr insignifiant de nealcoolice, doar așa, să fie, să se găsească!

Studiind cu maximă atenție oferta, am dibuit o supă cremă de roșii cu crutoane și o salată de ton, ambele mai bune decât aș fi crezut cu putință la un pub. Cu tot cu espresso și Aperolspritzul comandate, nota de plată a totalizat 102 lei, o sumă rezonabilă, după părerea mea.

Și aici am fost servită prompt și profesionist, drept pentru care nu pot decât să citez de pe site-ul lor: „Legend este locul unde berea e mai rece decât ți-ai putea imagina, mâncarea este mai bună decât atunci când nu mai poți de foame, iar petrecerile sunt mai nebune decât orice-ai văzut înainte. De ce? Fiindcă trăim totul la superlativ. Despre asta este #Legend.”

Așa o fi! O a doua oprire în aceeași zonă am făcut-o în altă zi la

The Trumpets Pub

N-am idee de ce, spre deosebire de Legend, a fost încadrat la categoria restaurante, din moment ce e, în mod evident, tot un pub. De altfel, după salutul „Hello, love!” , pe site-ul propriu (în engleză, cu excepția meniului bilingv, a doua limbă fiind româna…) se autoprezintă drept „a casual London-inspired pub” , fapt ce corespunde cu decorul asemănător cu cel de la Legend, dar și cu câteva cabine telefonice roșii englezești, stegulețe ale Regatului Unit și Angliei, fotografii cu fotbaliști și vedete rock britanice etc.

L-am ales fiindcă eram obosită și „trompetele” astea se află practic în Palas Mall, așa că după masă am ajuns repejor la domițiliul temporar. M-am încăpățânat să stau afară, la o masă cu fotolii prevăzute cu perne, nu doar pentru a-mi savura țigara la cafea, dar și pentru a admira Palatul Culturii.

M-am conformat propunerii din descrierea de pe site-ul pubului și am coamndat finger food, mai exact piept de pui crispy cu cartofi prăjiți, care apar în meniu sub denumirea Led Zeppelin, cu ketchup dulce, și am plusat cu un gin tonic. Total distracție 88 lei. Serviciu satisfăcător.

Nu știu de ce nu am pozat meniul, cred că de lene, dar îl găsiți aici: thetrumpets.ro/food-menu. Servesc salate, burgeri, sendvișuri, fish and chips (desigur), coaste de porc, hot dogs, nachos, mici, precum și câteva feluri de prăjituri și înghețate. La capitolul băuturi, oferta cuprinde cocktailuri, o gamă variată de cafele și beri la butoi sau sticlă, vin și răcoritoare.

Într-o altă zi s-a pornit o ploicică de vară cam sâcâitoare, care m-a făcut să iuțesc pasul și să mă îndrept spre apartamentul închiriat mai devreme decât îmi propusesem. Se făcuse totuși ora 3 și jumătate după-amiaza și foamea nu-mi dădea pace.

Așa că m-am adăpostit de ploaie și am luat prânzul în imediata apropiere a locuinței mele, și anume la

Restaurant Salsa

Apariția unor restaurante cu specific etnic nu-i de mirare într-un oraș ca Iași, important centru universitar și de business. Totuși ceea ce m-a atras aici nu a fost prezentarea de pe site-ul propriu, care începe așa: „Hombre, mâncarea mexicană reprezintă cu siguranță impulsul unei aventuri de neuitat…” . Nu sunt deloc amatoare de aventuri, și cu atât mai puțin de cele mexicane, din simplul motiv că detest „picanteriile” – în mâncare, nu în alte circumstanțe, ca să fim înțeleși.

M-am oprit la Salsa fiindcă alte alternative nu aveam decât la food courturile din Palas Mall, care nu-mi făceau deloc cu ochiul. Bine, nici aici nu mă așteptam să găsesc cine știe ce delicii culinare, mai ales că localul e situat la parterul unui bloc cu sedii de firme.

Până la urmă experiența n-a fost atât de neplăcută; nu m-a deranjat decât aroganța chelnerului, drept care nu i-am lăsat bacșiș niciun leu. Să-i fie învățătură de minte!

Până să-mi fie adusă quesadilla cu porc comandată, am sorbit din Aperolspritz și am studiat meniul, pe care îl găsiți aici: salsafood.ro/meniu. Cuprinde burritos, tacos, enchilladas, burgeri, supe, salate, taquitos, fajitas și tot felul de alte mâncăruri despre care nu mă sfiesc să recunosc că n-am habar ce înseamnă. Plus churros la desert – ăștia știu ce sunt, am mâncat în Spania ‒, bere, cocktailuri și băuturi răcoritoare.

Spre plăcuta mea surpriză, quesadilla n-a fost îngrozitor de picantă iar porția suficient de mare cât să-mi astâmpere foamea. Totuși la consumația de 80 de lei nu am adăugat nimic – din cauza chelnerului țâfnos, după cum v-am povestit.

Probabil că unii din voi se întreabă cum de n-am gustat în acest sejur din preparatele moldovenești, pe care – vă asigur – le apreciez maxim. Răspunsul e că nu mi-au ieșit în cale localuri tradiționale, și adevărul e că nici nu le-am căutat, preferând prânzurile mai ușoare. Și bine am făcut. Drept dovadă: două luni mai târziu, cu ocazia unui circuit organizat în Mărginimea Sibiului, am clacat căzând la pat după o zi cu ciorbă groasă și sarmale cu smântână.

Nu știu de ce, dar corpul meu nu mai procesează așa cum trebuie mâncărurile grele.

Ba nu, mint. Știu de ce. Bătrânețea!

AmFostAcolo fără reclame?

• Utilizatoriii LOGAȚI văd o versiune cu mai puține reclame
• Ai dori o versiune COMPLET fără reclame? — devino membru afaFanClub -- citește mai mult

Membrii afaFanClub accesează AFA FĂRĂ RECLAME, pentru 8-9 lei/lună!

Cum devin membru afaFC? -- cumperi un abonament pe 6 sau 12 luni.

Detalii despre abonamentele afaFanClub aici

• ABONAMENT afaFC pe 6 LUNI = 59 lei Cumpără afaFC 6 luni
• ABONAMENT afaFC pe 12 LUNI = 100 lei Cumpără afaFC 12 luni

*) Nu uita să completezi, la DATE FACTURARE, username (de exemplu la Adresă)

---

VIZUALIZĂRI: 88 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI