Când Negoiu spune “nu” , Serbota îți spune “bine ai venit” - drumeție pe Vârful Serbota

TIPĂREȘTE

Nu contează vârful. Important este drumul până acolo. Iar de această dată drumul a fost, cu adevărat, plin de peripeții.

De multe ori planurile de acasă, sau ceea ce îți dorești să faci, nu coincid cu realitatea și cu ceea ce reușești, de fapt.

Mi-am dorit să urc pe Negoiu iarna, să văd și eu cum este acolo pe zăpadă. Inițial, tura a fost planificată în martie, dar iarna nu s-a lăsat îmblânzită. A tot nins, s-a depus un alt strat de zăpadă peste cel existent, iar urcarea noastră pe Negoiu a devenit periculoasă. Am amânat pentru prima sâmbătă după Paște, când speram să fie mai bine. Dar, încă o dată, natura a avut ultimul cuvânt.

Planul era simplu: ne întâlnim în Porumbacu de Sus, o mașină ne duce până la carieră, iar de acolo pornim pe jos, cu rucsacii în spate, spre Cabana Negoiu. Doar că planurile de pe hârtie rareori rămân neschimbate.

După câteva peripeții și aproape două ore petrecute în coloană pe Valea Oltului, am ajuns în Porumbacu pe la ora 21.00, iar la carieră după 22.00. Poteca urmează marcajul Triunghi Albastru, iar urcușul durează aproximativ două ore. Nu este un urcuș greu, trebuie doar încălțăminte de munte și ceva condiție fizică.

Îmi place să urc noaptea pe munte. În zona împădurită, zgomotele pădurii îți pun serios imaginația la încercare. Lumina frontalelor desenează doar câțiva metri de potecă, iar dincolo de ea începe întunericul. Mă gândeam că sigur am trezit locuitorii pădurii cu frontalele noastre. Dar am urcat liniștiți, nu am auzit niciun mormăit de protest. Pădurea ne-a primit.

Cabana Negoiu este una dintre primele cabane apărute în munții noștri și prima cabană din Munții Făgăraș. A fost inaugurată în anul 1881 și a fost folosită ca bază pentru ascensiunile pe Vârful Negoiu. De construcția acestei cabane și a altor peste 60 din Carpați se face „vinovată” Asociația Carpatină Transilvană (SKV). Cabana a suferit de-a lungul timpului câteva transformări și extinderi. În 1890 a fost necesară ridicarea unei clădiri mai mari, cea inițială devenind mai întâi locuința cabanierului, iar în final fiind dărâmată. De naționalizare nu a scăpat nici Cabana Negoiu. După Revoluție a fost lăsată în paragină, dar a fost salvată în anul 2017 de o familie de iubitori ai muntelui. A fost modernizată, oferind în prezent condiții foarte bune de cazare și masă.

La Cabana Negoiu am ajuns târziu, aproape de ora 1.00. Am mâncat MBS-ul păstrat pentru noi și ne-am culcat. La 4.40 s-a dat deșteptarea. Ținta era Vârful Negoiu.

Dar muntele are ultimul cuvânt. Multă zăpadă, o zi anunțată caldă și un risc serios ca zăpada să plece la vale făceau periculoasă urcarea prin Căldarea Sărății spre Șaua Cleopatrei.

Negoiu a rămas pentru altă dată.

Făgărașul nu duce însă lipsă de vârfuri frumoase. Așa că ne-am îndreptat spre unul ceva mai mic, dar la fel de atractiv: Șerbota. Urcasem doar vara pe acest vârf, așa că pentru mine a fost o premieră să îl urc iarna.

După doar trei ore de somn, am pornit la drum. Chiar glumeam că mai bine nu ne mai opream la cabană și plecam direct pe vârf.

Traseul pornește de la cabană pe marcajul Bandă Albastră. Inițial este comun cu cel care pleacă spre Negoiu (Triunghi Albastru), spre Barcaciu (Punct Roșu) și spre Refugiul Scara (Cruce Albastră). Lăsăm în stânga drumul care merge spre Vârful Negoiu și continuăm un urcuș ușor prin pădure. La un moment dat ne despărțim și de potecile care merg spre Barcaciu și Scara și începem urcușul serios. Vara, pe această parte a traseului, sunt multe afine, ceea ce duce la multe opriri. Iarna, în schimb, se schimbă datele problemei, traseul devenind mai ușor sau mai greu în funcție de calitatea zăpezii.

Acum zăpada era multă, moale și apoasă. O zăpadă grea. Uneori piciorul se afunda atât de tare, încât părea prins într-o menghină. Doar săpând în jurul lui reușeam să-l eliberăm.

Vremea nu ne-a răsfățat. Ceață, rafale de vânt și doar din când în când câte o rază de soare strecurată printre nori. Din când în când soarele reușea să străpungă ceața. Pentru câteva clipe am avut parte și de un fenomen Gloria — umbrele noastre desenate pe ceață, fiecare înconjurată de un halo de lumină.

Am urmat linia crestei, cu câteva porțiuni expuse. Dar zăpada grea a făcut traseul mai solicitant decât ne-am fi dorit. Pe vârf ne aștepta ceața.

Și totuși, parcă cineva a vrut să ne tachineze. La nici zece minute după ce am început coborârea, norii s-au risipit brusc. Soarele a umplut creasta, iar Făgărașul s-a deschis în toată amploarea lui. Parcă ne venea să ne întoarcem.

Dar am continuat coborârea, prin zăpada devenită și mai grea și mai apoasă. Am ajuns la cabană, iar de acolo am coborât spre carieră, unde ne așteptau mașinile care să ne ducă în Porumbacu.

Nu puteau lipsi urșii din peisaj. În apropiere de carieră ne-am întâlnit cu o ursoaică și trei pui. Ne-am oprit. S-au oprit și ei. Pentru câteva clipe ne-am privit de la distanță, apoi fiecare și-a văzut liniștit de drum.

De la Porumbacu am plecat spre București, unde am ajuns, desigur, tot pe la ora 1.00.

A fost frumos. Recomand acest traseu vara, cu echipament adecvat și cu multă voință. Iarna este puțin diferit: orice traseu, chiar și unul ușor, poate pune probleme.

AmFostAcolo fără reclame?

• Utilizatoriii LOGAȚI văd o versiune cu mai puține reclame
• Ai dori o versiune COMPLET fără reclame? — devino membru afaFanClub -- citește mai mult

Membrii afaFanClub accesează AFA FĂRĂ RECLAME, pentru 8-9 lei/lună!

Cum devin membru afaFC? -- cumperi un abonament pe 6 sau 12 luni.

Detalii despre abonamentele afaFanClub aici

• ABONAMENT afaFC pe 6 LUNI = 59 lei Cumpără afaFC 6 luni
• ABONAMENT afaFC pe 12 LUNI = 100 lei Cumpără afaFC 12 luni

*) Nu uita să completezi, la DATE FACTURARE, username (de exemplu la Adresă)

---

VIZUALIZĂRI: 194 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI