Vârful Picătura – un vârf mic, o aventură mare

TIPĂREȘTE

Înainte de a începe…

Locul despre care urmează să citiți nu este unul în care ajung mulți oameni. Nici nu este un traseu pe care l-aș recomanda oricui. Probabil că vor exista din nou cititori care mă vor considera inconștientă pentru că aleg să merg pe văi de abrupt, pe poteci nemarcate și, uneori, să cobor de pe munte după lăsarea întunericului. Poate au dreptate. Sau poate nu.

Eu cred însă că merită să cunoaștem și aceste locuri mai puțin accesibile, chiar dacă ajungem acolo doar cu imaginația, prin poveștile și fotografiile celor care le-au străbătut. Așa că vă invit să mă însoțiți încă o dată, în jurnalul unei „inconștiente” care încă mai crede că cele mai frumoase povești se scriu departe de potecile bătătorite.

În fiecare an îmi propun să învăț mai mult, să încerc trasee noi, interesante și provocatoare. Câteodată mă gândesc că m-am apucat cam târziu de sportul acesta, de cățărări pe văi de abrupt, de ascensiuni pe creste expuse și spre vârfuri care, privite de jos, par imposibile. Apoi îmi amintesc că muntele nu întreabă câți ani ai, ci cât de mult îți dorești să mergi mai departe. Iar cât timp picioarele încă nu protestează și cât timp întreaga mea ființă se simte acasă printre stânci, voi continua.

Deși pe multe văi încă mai stăruie petice de zăpadă, iarna s-a retras încet din Bucegi, lăsând loc florilor de toate culorile și pajiștilor de un verde crud. Este perioada în care se deschid traseele pe care iarna le privești doar de la distanță.

Primul meu traseu al acestei veri a fost pe Vârful Picătura. Îmi doream de mult să ajung aici. Era unul dintre acele obiective pe care le amâni fără să-ți dai seama, până când, într-o zi, vine și rândul lor. Și a venit în ultima sâmbătă a lunii iunie, când sub îndrumarea lui Baza și a Ilincai, împreună cu alți trei pasionați de munte, am pornit la drum.  

Planul era ambițios. Sâmbătă Picătura, iar duminică Mălinul Inferior, cu numeroase rapeluri. Mi-am spus că, dacă dorm în Sinaia, voi reuși să le fac pe amândouă. Părea simplu pe hârtie. Dar muntele are întotdeauna ultimul cuvânt.

Vârful Picătura este unul dintre simbolurile alpinismului din Bucegi. Puțini s-ar gândi că acest turn de stâncă, care nu impresionează prin altitudine, este unul dintre locurile unde s-a scris istoria alpinismului românesc. Prima ascensiune recunoscută a fost realizată la 29 august 1934 de Niculae (Nicu) Comănescu, Ion Șincan și Bubi Scheffler, pe Muchia Trandafir, traseu care a rămas unul dintre cele mai frumoase și clasice din zonă.

Accesul pe vârf presupune cățărare și retrageri în rapel, motiv pentru care generații întregi de alpiniști și-au făcut aici ucenicia.

Am pornit din Kalinderu, cu o urcare de încălzire pe pârtia de schi. În pădure căutam răcoarea, dar am găsit mai degrabă câțiva fragi copți, numai buni de gustat.

După o scurtă pauză la faleza Piranha, am traversat Valea Seacă și am intrat în Vâlcelul Picăturii printr-un rapel scurt. Am ocolit o săritoare deloc prietenoasă, apoi am urcat pe firul văii până la brâul care conduce spre Creasta Trandafir. O porțiune ruptă a brâului ne-a obligat să coborâm și să urcăm printr-un jnepeniș atât de des încât părea că nu vrea să ne lase să trecem.

Pe Creasta Trandafir am urcat legați în coardă. A urmat și pasajul expus de care mă temeam. Pentru alții poate a fost doar o traversare scurtă. Pentru mine a fost unul dintre acele momente în care fiecare pas trebuie convins să înainteze. Știam că sunt asigurată, știam că nu este periculos dacă rămân atentă, dar emoțiile nu ascultă întotdeauna de logică. Și, totuși, pas cu pas, am trecut.

Mai sus ne aștepta un horn sfărâmicios, unde, la un moment dat, un pom crescut parcă împotriva tuturor regulilor ne-a devenit sprijin. Uneori și muntele îți întinde o mână.

Hornul se termină într-o portiță de stâncă, o adevărată fereastră prin care treci cu senzația că lași în urmă o lume și intri în alta. De acolo până pe vârf au mai rămas doar câțiva pași.

Picătura nu impresionează prin înălțime, ci prin locul în care se află. De sus, Crucea Caraiman, abruptul Văii Albe și pereții Bucegilor se văd spectaculos. Am făcut fotografii, am mâncat ceva în grabă și ne-am pregătit pentru ceea ce urma să fie partea cea mai lungă a zilei.

Două rapeluri mari și unul mai scurt ne-au dus în Strunga Marelui V. De acolo am început coborârea pe Albisoara Strungii. Credeam că va fi o simplă retragere. În realitate, au urmat paisprezece rapeluri, unele foarte lungi, pe stâncă friabilă, printre hornuri și fisuri adânci. Ultimele trei le-am făcut la lumina frontalelor.

Puțin după miezul nopții am ajuns la La Verdeață. Aerul mirosea a mentă și a zăpadă, pentru că pe Valea Albă încă mai rezistau petice de nea. Întotdeauna mi-a plăcut muntele noaptea. Liniștea este altfel, mirosurile sunt mai puternice, iar lumina frontalelor pare că desenează un drum doar pentru tine. Deasupra, cerul era plin de stele, iar insectele dansau neobosite în jurul luminii noastre.

După o scurtă pauză am pornit spre Bușteni pe poteca prin pădure. La ora două eram în parcarea din Kalinderu, iar pe la cinci dimineața ajungeam acasă, în București.

Nu am mai plecat a doua zi pe Mălinul Inferior. Oboseala și-a spus cuvântul, iar muntele m-a învățat încă o dată că uneori cea mai bună decizie este să știi când să te oprești.

Vârful Picătura a fost exact așa cum îl speram: spectaculos, solicitant și memorabil. Un traseu care mi-a testat atât pregătirea fizică, cât și curajul și pe care îl așez, fără ezitare, în topul experiențelor mele din Bucegi.

AmFostAcolo fără reclame?

• Utilizatoriii LOGAȚI văd o versiune cu mai puține reclame
• Ai dori o versiune COMPLET fără reclame? — devino membru afaFanClub -- citește mai mult

Membrii afaFanClub accesează AFA FĂRĂ RECLAME, pentru 8-9 lei/lună!

Cum devin membru afaFC? -- cumperi un abonament pe 6 sau 12 luni.

Detalii despre abonamentele afaFanClub aici

• ABONAMENT afaFC pe 6 LUNI = 59 lei Cumpără afaFC 6 luni
• ABONAMENT afaFC pe 12 LUNI = 100 lei Cumpără afaFC 12 luni

*) Nu uita să completezi, la DATE FACTURARE, username (de exemplu la Adresă)

---

VIZUALIZĂRI: 162 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI