Laguna Vadu - un popas modern-tradițional la doi pași de cea mai sălbatică plajă românească

TIPĂREȘTE

Iubim foarte mult litoralul românesc, partea necosmetizată, unde intervenția umană a rămas minimă; mă refer la zona sa nordică, Vadu-Corbu. Mă rog, mai sunt și alte „insule” de acest gen, însă cu plaja Vadu-Corbu mergi la sigur, măcar că-i uriașă și, oricât ai prinde-o de aglomerată, tot nu te încearcă senzația aia de sufocare... În plus, avem avantajul că nu locuim departe, iar drumul spre și dinspre, șerpuind prin podișul dobrogean, este o bucurie în sine. Deci știm ce avem de făcut când ni se face dor; și ni se cam face de 2-3 ori pe vară.

Întrucât scurta ieșire la Sulina nu ni-l ostoise (dorul; mai mult ne întărâtase), am plănuit o minivacanță de 4 zile în zona amintită. La Corbu am tot fost în ultimii ani (dealtfel e mai ușor accesul pe plajă), am zis să mai schimbăm. Când m-am pus pe căutat unde să adăstăm, m-am minunat cât de multe oferte au apărut în ultimul timp în Vadu! Acum 5-6 ani, când am ajuns ultima oară, le numărai pe degetele de la o mână.

Am ales Laguna Vadu, o pensiune ce oferă cazare cu mic dejun inclus, piscină, fermă de animale și, la cerere, îți pot găti și cina. Pe booking deține nota 9,9 din 38 de evaluări, iar pe Google 5/27. E drept, numărul de recenzii nu-i mare, însă și locul e destul de nouț. Este o mică afacere de familie cu 2 camere duble, 2 triple și un apartament cu 2 dormitoare, având o capacitate maximă de 15 oaspeți. Noi am închiriat o dublă cu mic dejun inclus pentru 4 nopți și prețul de 2120 lei, având drept de anulare gratuită până cu câteva zile înaintea sejurului, ulterior suma fiind retrasă automat din cont.

Am ajuns într-o miercuri în jurul orei 18, pe o vreme frumoasă și o prognoză aidoma. Am găsit ușor adresa, str. Tractorului 5B, practic de la intrarea în sat faci stânga și apoi a treia uliță la dreapta. Am fost impresionați și de alt aspect cu titlu de noutate: s-a asfaltat ca-n palmă drumul de acces spre Vadu (DJ83) și aveam să constatăm că și prin sat infrastructura a căpătat îmbunătățiri substanțiale de la ultima noastră vizită...

Am lăsat mașina în mica parcare din dreptul proprietății și am deschis poarta frumoasă, metalică, într-un model filigranat cu temă marină. Ne-a întâmpinat o incintă înierbată, tăiată ici-colo de alei marcate cu grinzi de lemn (traverse de cale ferată dezafectată, după cum urma să aflăm). Pe dreapta și pe fundal sunt clădiri în stil deltaic – albe, cu ferestrele marcate de un chenar albastru-turcoaz, acoperite cu stuf. În stânga, piscina și un spațiu de relaxare – un fel de foișor echipat cu mobilier de grădină și multe plante verzi. În fine, aveam să le descoperim pe toate încet-încet...

Deocamdată am înaintat, sperând să dăm peste cineva de-al casei, ceea ce s-a întâmplat în curând, un domn mai în vârstă. I-am spus cine suntem și ne-a rugat să-l urmăm în clădirea principală, la etaj (mansardă, de fapt), unde ne-a instalat în singura cameră de oaspeți din această construcție, parterul fiind ocupat de bucătărie și zona de servit masa.

Zona ce avea să ne revină cuprinde un hol, în care se afla un frigider mare și o canapea, plus dormitorul propriu-zis, cu baie și balcon. Totul spațios, luminos, decorat în nuanțe blânde (alb, gri-turcoaz, bej, cu câteva pete de culoare binevenite).

Piesa principală o reprezintă, desigur, patul matrimonial echipat impecabil, cu saltea și lenjerie de cea mai bună calitate. Pentru mine pernele sunt foarte importante și e destul de greu să mă nimerești (ideal, una mai consistentă, să-mi țină gâtul și alta mai molicică, să-mi înfășor în ea vreo ureche sau fruntea sau ochii 😊) și de data asta aproape că m-au nimerit, în sensul că ne așteptau 2 perne pe pat, la locul lor și alte 2 pe canapea, împreună cu lenjerie de rezervă. Or fi crezut că venim cu ceva copii, canapeaua fiind extensibilă. În fine, nu contează intenția, contează rezultatul. Și rezultatul a fost că ne-am servit cu încă o pernă de căciulă. Desigur, erau noptiere de-o parte și de alta, prize și întrerupătoare. N-am avut însă veioze clasice, ci din acelea din blocuri de sare rozalie.

Am pomenit deja canapeaua, ea de fapt era un colțar și avea în apropiere o măsuță de cafea; ca un mic spațiu de relaxare, cum ar veni. Pe peretele opus patului se afla un șifonier de familie în 4 uși, cu numeroase compartimente. Chiar m-am mirat; cam multe spații de depozitare pentru un sejur la mare, fie el și pentru o familie, fie el și mai lunguț... Fără să-mi cunoască frământările, proprietarul domeniului (un domn tinerel, nu cel ce ne întâmpinase) ne-a mărturisit că, până să construiască pe terenul alăturat o nouă casă (în principal pentru angajați), zona asta de la etajul clădirii principale reprezenta locuința sa și a soției. Deci da, acum se explică... A, și mai există și o comodă cu 4 sertare pe undeva, prin areal.

Deasupra șifonierului era montat televizorul – cam sus, dar nah, altfel sau altundeva nici că ar mers. Era un pic incomod să privești la TV stând culcat în pat, era un pic mai bine de pe canapea. Dar să zicem că nu te duci la mare ca să stai toată ziua să te uiți la televizor.

Podeaua este acoperită cu parchet laminat, plus 2 covorașe rotunde gen preș. Fereastra laterală are perdele, ușile de sticlă dinspre balcon sunt dublate de draperii opace și ambele cu plasă contra insectelor. Aparatul de aer condiționat chiar avea să-și dovedească utilitatea – un model nou, care răcea încăperea în timp record.

Balconul dă spre curtea proprietății, fiind dotat cu 2 scaune și o măsuță. N-am avut uscător de rufe, nici nu i-am simțit nevoia în mod deosebit, ne-am folosit de marginea exterioară (probabil că am fi primit dacă am fi cerut, căci am văzut că erau pe la camerele celelalte). N-am petrecut prea mult timp pe balcon; seara, când s-ar fi pretat, năvăleau hoardele de țânțari, dintr-aceia imuni la Autane. În plus, sub streașina de stuf se aflau câteva cuiburi de rândunele și se cam făcea mizerie pe balconașul nostru, mereu trebuia să inspectăm scaunele înainte de a ne așeza.

Baia – mare, cu de toate, inclusiv bideu. Cabină de duș walk in dotată cu tot felul de robineți, cu o pară fixă și alta mobilă. Drept consumabile – un flacon de săpun lichid, hârtie igienică. Prosoape albe, din bumbac de calitate, câte 3 dimensiuni de căciulă. Nu ne-au schimbat prosoapele sau lenjeria de-a lungul micului nostru sejur, nici n-ar fi fost nevoie.

Micul dejun este inclus în preț și se servește pe terasa din fața clădirii principale. Cu mici variațiuni de la o zi la alta, el conține ouă (gătite cum dorești), brânză, crenvurști/cabanoși, salată de vinete/zacuscă, măsline, legume (roșii, ardei, castraveți), unt, gem, pâine și băuturi (cafea/ceai/apă/suc). Bun și destul.

Am mâncat și vreo 2 cine la ei, au o ofertă destul de restrânsă și basic, cu preparate din pește, dar și cu alte ingrediente. În prima zi, după ce ne-am instalat, am făcut vorbele și în mai puțin de o oră ne-au pregătit ce am comandat: storceag și biban de mare cu legume la cuptor. Foarte gustoase. În altă seară am mâncat ceva grătar de porc și paste. Nu mai știu exact prețurile, să zicem medii. În tot cazul, ne-au făcut socoteala la final și am plătit când am plecat. Au și o vitrină frigorifică cu băuturi, te servește vreun angajat dacă e prin zonă; dacă nu, te servești singur și notezi undeva ce ai consumat. La fel, poți achita la sfârșit.

Piscina. Ne gândeam inițial că nici nu ne-o trebui; cum să mergi la mare și să stai la piscină?! Ei, bine, chiar a fost binevenită (sau binegăsită, mai degrabă). S-a întâmplat să nimerim într-o perioadă de upwelling, fuseseră ceva furtuni ce răscoliseră marea cu câteva zile înainte, aducând la suprafață apă extrem de rece. Aerul atmosferic fiind mult mai cald, se produce ceață, chiar persistentă, o chestie extrem de ciudată pentru miezul verii. Așa că am putut face plajă fără probleme, însă de bălăcit mai puțin. În plus, apa rece din adâncuri n-a venit singură spre țărm, ci a antrenat cu ea tot felul de creaturi. În ultima zi, când se mai încălzise un pic și am putut, în sfârșit, să ne imersăm (după o perioadă destul de lungă de acomodare), am experimentat întâlnirea cu o meduză. De fapt, cred că meduză era și cred că din alea nașpa, căci am simțit pe picior doar o atingere, m-am retras instinctiv, însă locul avea să mă usture ore bune după aceea.

Totuși, marea e frumoasă și când e mai puțin accesibilă, așa că bună parte din zi ne-o petreceam pe plajă, iar după-amiezile la piscină. Aceasta dispune de șezlonguri și umbrele suficiente pentru capacitatea de cazare; de fapt, nu le-am văzut niciodată ocupate mai mult de jumătate. Piscina are adâncime variabilă, deci se pretează pentru toate grupele de vârstă, iar apa era curată și numai bine de caldă.

Animăluțele. Fac deliciul copiilor, dar nu numai. Preferatul meu a fost, de departe, cățelul Luc, cel care ne-a întâmpinat când am venit și care ne-a bucurat în repetate rânduri cu prezența lui. Un câine negru, de talie mare (nu cred că era ceva rasă), tinerel (vreo 2 ani, dacă nu mă înșel), cu un defect de mers din cauza unui accident destul de recent la o lăbuță, ce necesitase intervenție chirurgicală (oricum, recuperase binișor). Un cățel alintat și prietenos cu toată lumea; mi-a plăcut mult să interacționez cu el. Mai erau 2 ponei și o alpaca, pășteau cât era ziua de lungă pe terenul vecin (care aparține acelorași proprietari), iar uneori primeau permisiunea să vină și dincoace, în zona turistică, spre bucuria oaspeților, care îi puteau observa îndeaproape. Erau și 5-6 găinușe pitice foarte simpatice, iar Luc, cu instinctele sale de câine de stână (pesemne) adora să le fugărească și să le adune grămadă atunci când o luau razna; era un adevărat spectacol, teribil de amuzant!

Împrejurimi. Până la plajă sunt vreo 2 km, drumul e foarte prost, din plăci betonate care s-au tot găurit pe alocuri sau - și mai rău - s-au încălecat una peste alta la îmbinări. Am mai scris despre drumul spre plaja Vadu și cu alte ocazii. De preferat, mașină cu garda înaltă. (Fiind vorba despre rezervație naturală, n-au voie să-l modifice.) A propos de rezervație: musai de plătit taxa de intrare (permise. ddbra.ro), se fac controale.

Este un mic supermarket în sat pentru produse de bază, gen apă, bere, fructe etc. Mâncătorii nu-s prea multe, noi am încercat (din nou) Restaurantul Moesia (chiar la ieșirea din sat spre plajă) și cherhanalele Vadu Pescarilor și Bosoanca. N-o să mai scriu despre ele, am povestit mai demult, cu mențiunea că de data asta am nimerit cam prost la Vadu Pescarilor - o ciorbă de pește fără pește; sper să fie doar o întâmplare. Am vrut să mergem într-o zi la restaurantul de la Hypnose Resort (o chestie nouă și de fițe, tot în sat), dar am renunțat când am văzut (online) prețurile.

... Ne-a fost bine la Laguna Vadu, am petrecut câteva zile relaxante, am mâncat bine, ne-am odihnit pe săturate. Un loc unde mi-ar plăcea să revin și pe care îl recomand cu drag!

AmFostAcolo fără reclame?

• Utilizatoriii LOGAȚI văd o versiune cu mai puține reclame
• Ai dori o versiune COMPLET fără reclame? — devino membru afaFanClub -- citește mai mult

Membrii afaFanClub accesează AFA FĂRĂ RECLAME, pentru 8-9 lei/lună!

Cum devin membru afaFC? -- cumperi un abonament pe 6 sau 12 luni.

Detalii despre abonamentele afaFanClub aici

• ABONAMENT afaFC pe 6 LUNI = 59 lei Cumpără afaFC 6 luni
• ABONAMENT afaFC pe 12 LUNI = 100 lei Cumpără afaFC 12 luni

*) Nu uita să completezi, la DATE FACTURARE, username (de exemplu la Adresă)

---

VIZUALIZĂRI: 150 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI