La Cristina-n Sibiel

TIPĂREȘTE

În a doua jumătate a lunii august m-am înscris într-un circuit de 5 zile denumit „Mărginimea Sibiului și Trasilvania ce o-nconjoară” , organizat de o agenție de turism. Excursia a constat din transport cu autocarul, vizitarea obiectivelor înscrise în programul tip Senior Voyage și cazare 4 nopți cu demipensiune, pentru care am achitat în total 1.535 lei, din care echivalentul a 45 euro pentru suplimentul de cameră single.

În prezentarea programului, agenția promitea „cazare pe uliță, într-o ambianță prietenoasă, cu excelente mâncăruri gătite în casă, în aerul autentic al Sibielului” .

Promitea și s-a ținut de cuvânt!

Pensiunile din Sibiel nedispunând de un număr mare de camere, grupul nostru (format din aproape 40 de persoane) a fost împărțit în 3, iar eu am fost repartizată la

Pensiunea e amplasată extrem de convenabil pe strada principală, care corespunde cu drumul județean 106E, la nici 30 m de podul peste pârâul Sibiel, unde ne-a și lăsat autocarul, după care am fost împrăștiați în cele 3 zări…, recte pensiuni, de către ghidul nostru Mădălin, un tânăr absolvent de istorie și filozofie la Universitatea Babeș-Bolyai și masterand în patrimoniu și turism cultural, despre care am numai cuvinte de laudă.

Copilul ăsta, politicos, bun organizator și excelent cunoscător al istoriei Transilvaniei, chiar m-a impresionat profund și mi-a dat speranțe în viitorul României. Dar despre el probabil că voi avea ocazia să mai spun câte ceva în reviewurile următoare.

Revenind la Pensiunea Cristina, aceasta se află, după cum ziceam, pe strada principală, acolo unde DJ106E se desprinde din DJ106D, cotind la dreapta și luând-o în sus către satul Vale. Din parcarea improvizată unde ne-a lăsat autocarul, șoferul trăgându-l în acest scop la intrarea pe o străduță, doar ce am traversat podul și gata! am ajuns în fața porții înalte din lemn, tipic săsești, având inscripționate denumirea unității de cazare și anul construcției – 1992.

Pășim în curtea pavată cu pietre spre cele două clădiri cochete, dispuse în formă de L, care alcătuiesc pensiunea. Pe margini sunt înșirate ghivece cu flori, lavițe din lemn cu pernuțe, o căruță veche, probabil cu scop pur decorativ, o fântână, iar pe o masă scoasă afară ne așteaptă sticle cu țuică și vin din producția proprie.

Să fie primite!

În curte găsim și o filigorie. Hopa, ce o mai fi și asta? DEX zice că-i un regionalismul ardelenesc care înseamnă foișor, cerdac, chioșc, pavilion. Uite că am mai învățat ceva! La adăpostul filigoriei te poți așeza la masa mare sau pe unul din cele două fotolii comode, plasate de o parte și de cealaltă a unei măsuțe, fie pentru a te înfrupta din bucatele gătite de doamna Cristina, fie pentru a sorbi dintr-o cafeluță stând la șuetă cu însoțitorii.

Cee ce am și făcut (la șuetă și cafea mă refer).

Pe lângă filigorie se pătrunde într-o altă curte interioară, una înierbată și dotată cu tobogan și alte jucării pentru copii, plus o bancă și un balansoar în care n-am îndrăznit să mă cocoț de frică să nu-l betejesc… Totul frumos încadrat de arbuști ornamentali și tufișuri de trandafiri și alte flori viu colorate. Iar dincolo de curte se întinde livada plantată cu pomi fructiferi (meri, peri, pruni, nuci, cireşi, vişini) și viţă de vie.

Spaţiul de parcare, de dimensiuni suficiente, zic eu, se află în dreapta unei alte clădiri din curte, locuită, din câte am înțeles, de fiica Cristinei, soțul și copilul ei. Fiica a fost cea care ne-a servit la masă.

Fiindcă, așa cum ați dedus deja – sunt convinsă –, Pensiunea Cristina e o mică afacere de familie condusă cu o mână de fier de doamna Cristina, ajutată de soț, domnul Alexandru, amândoi buni cunoscători ai satului și împrejurimilor, dânsa practicând, se pare, pictura pe sticlă, iar dânsul tâmplăria. Și ambii se ocupă de îngrijirea camerelor și de activitățile agricole.

În cele două corpuri de clădire sunt 12 spații de cazare care pot găzdui în total 24 de persoane.

Camera mea, situată la etajul clădirii din față, pe culoarul din stânga, în capătul unui șir de trepte cam multe și abrupte pentru picioarele mele bătrâne, avea cca. 16 mp și era dotată basic, dar cu toate cele trebuincioase. Piesa principală, cea destinată somnului, consta din 2 paturi de o persoană, așternute cu lenjerie albă, lipite și încadrate de o noptieră pe o parte, și de cealată de un scaun gen taburet. Între ele era fixată pe perete o aplică, sub care se afla întrerupătorul, un mic detaliu comod pentru aprinderea și stingerea luminii. La fel de necesară și confortabilă a fost și pilota, căci noaptea se făcea răcoare.

Pe o altă latură a camerei era o masă cu un al doilea taburet iar în spatele lor, oarecum ascunsă dincolo de o ușă care se confunda cu peretele, o mică debara cu rol de garderob. Am descoperit-o în a doua zi și am utilizat-o cu succes, atârnându-mi hainele pe umerașe. În fine, în fața patului, pe o policioară fixată în perete, era televizorul, cu diagonala poate prea mică pentru dimensiunile încăperii, dar la care am reușit să mă uit seara.

Am folosit și Wi-Fi-ul, care a funcționat bine. Aer condiționat nu exista, și nici nu i-am dus lipsa. Am avut și o fereastră, care dădea spre stradă, însă traficul nu era deloc aglomerat, iar noaptea – ca și inexistent, așa că am dormit bine și dimineața mă trezeam în ciripit de păsărele.

Nemaipomenit de plăcut!

Curățenia impecabilă dar mai ales mobilierul în întregime din lemn și pereții mansardați, placați și ei tot cu lemn, creau o ambianță rustică odihnitoare. Pe podea era o mochetă gri, poate cam închisă la culoare după gustul meu și neasortată cu mobilierul. Asta dacă aș vrea să cârcotesc… Niciun fel de tablouașe sau alte ornamente în cameră, și sincer vorbind, nici nu cred că era nevoie, lemnul fiind în sine un decor mai mult decât suficient.

Baia, prevăzută și ea cu fereastră, avea pereții faianțați și podeaua acoperită cu gresie și cu un covoraș absorbant. Cada înălțată de la duș oprea scurgerea apei, chiuveta a fost OK, la fel și vasul de toaletă, iar coșul de gunoi s-a dovedit a fi util. Drept consumabile am primit un prosop mare și unul mic, precum și suluri de hârtie igienică, dar nu și săpun sau gel de duș. Însă oricum, eu plec întotdeaua la drum cu propriile produse de îngrijire personală.

Ceva mi-a lipsit totuși. Și anume balconul, pe care, ca fumătoare înrăită ce mă aflu, îl vânez oriunde ajung. De data asta alegerea cazării nu mi-a aparținut și am avut ghinion. În clădire exista un singur balcon, dar nu la camera mea, ci la o alta, aflată pe culoarul din dreapta scărilor. Și mai zic că am avut ghinion și fiindcă celelalte două pensiuni la care au fost repartizați colegi de-ai mei aveau așa ceva în dotare.

În prețul excursiei am avut incluse două mese: micul dejun și cina. Și pot afirma cu mâna pe inimă că mâncarea pregătită de doamna Cristina a fost delicioasă! De altfel, acesta este unul din punctele forte ale pensiunii, remarcat de toți cei care i-au trecut pragul, inclusiv turiști străini ‒ în ziua sosirii ne-am intersectat cu un grup de austrieci iar într-o seară au poposit aici două familii din Germania.

Sala de mese, aflată lângă bucătărie, la parterul celei de-a doua clădiri, are pereții frumos împodobiți cu scoarțe, vase de ceramică și icoane pictate pe sticlă. Poate găzdui cca. 50 de persoane, și din câte am înțeles, nu rareori se întâmplă ca doamna Cristina să gătească pentru un număr mare de turiști veniți în excursii organizate, care opresc aici doar pentru masa de prânz.

Micul dejun tip bufet a fost clasic, ca să zic așa: mezeluri, unt, cașcaval, ouă fierte sau prăjite, roșii și castraveți, iaurt, cereale, gem, lapte, cafea, ceai, sucuri. La care s-au adăugat însă, ca tentă locală, brânza de la oile familiei, ca și chifteluțele și slăninuța preparate din porcii proprii.

Însă abia la cine doamna Cristina a dat măsura marii sale priceperi într-ale bucătăriei. Ne-a răsfățat în fiecare seară cu alt meniu, mereu alcătuit din supă sau ciorbă, fel principal și desert, acompaniate de afinată sau țuică, plus vin, toate la discreție. Și apă plată și gazoasă.

Drept pentru care am consumat supă de pui cu tăiței de casă, ciorbă de legume și de perișoare, sarmale cu mămăliguță, friptură de porc la tavă cu salată de varză, pizza de casă, prăjitură cu prune, cremșnit, chec.

Pe bune, nu știu cum reușea proprietăreasa noastră să gătească zilnic altceva, mai ales că, din câte am observat, nu o ajuta nimeni. Sau te pomenești că după ce plecam noi în excursii, la pensiune năvăleau ajutorii de chef?!!

Toate bune și frumoase, numai că în penultima zi am căzut la pat, răpusă de o toxiinfecție alimentară care s-a datorat – presupun – neglijenței și lăcomiei mele. La prânz mâncasem în Geoagiu ciorbă rădăuțeană iar seara am fost serviți la pensiune cu sarmale. La ambele feluri am avut imprudența de a adăuga din belșug smântână, deși știam că e posibil să-mi facă rău.

Ceea ce s-a și întâmplat. Pe de altă parte, zăcutul ăsta în cameră timp de o zi întreagă, ratând excursia opțională la Alba Iulia (noroc că văzusem cetatea în urmă cu câțiva ani), a fost un bun prilej de a remarca amabilitatea gazdelor: aveam medicamente la mine, dar doamna Cristina mi-a adus altele și m-a hrănit ca o mamă (deși este mai tânără decât mine) cu pâine prăjită și ceai. Iar a doua zi dimineața, la plecare, domnul Alexandru mi-a cărat din proprie inițiativă micul troler în jos pe scări.

Foarte drăguți acești oameni. Ea, în mod special, s-a dovedit a fi o persoană sociabilă și glumeață, mereu cu zâmbetul pe buze și dornică să satisfacă orice doleanță a clienților.

Dacă adaug atmosfera primitoare, liniștea, mâncarea gustoasă și frumusețile naturale ale Mărginimii Sibiului, nu poate rezulta decât o ședere de nota 10!

AmFostAcolo fără reclame?

• Utilizatoriii LOGAȚI văd o versiune cu mai puține reclame
• Ai dori o versiune COMPLET fără reclame? — devino membru afaFanClub -- citește mai mult

Membrii afaFanClub accesează AFA FĂRĂ RECLAME, pentru 8-9 lei/lună!

Cum devin membru afaFC? -- cumperi un abonament pe 6 sau 12 luni.

Detalii despre abonamentele afaFanClub aici

• ABONAMENT afaFC pe 6 LUNI = 59 lei Cumpără afaFC 6 luni
• ABONAMENT afaFC pe 12 LUNI = 100 lei Cumpără afaFC 12 luni

*) Nu uita să completezi, la DATE FACTURARE, username (de exemplu la Adresă)

---

VIZUALIZĂRI: 34 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI