Amprenta unui erudit de faimă europeană - Reședința de vară a Baronului Samuel von Brukenthal de la Avrig

TIPĂREȘTE

Nu pot începe istorisirea vizitei la domeniul Reședinței de Vară a Baronului Samuel von Bruckenthal fără o scurtă prezentare a personalității sale, care explică pe deplin amprenta pe care și-a pus-o asupra tuturor posesiunilor sale. Născut la 26 iulie 1721, în Nocrich, un cătun la 35 de km de Sibiu, a studiat istoria, dreptul, filozofia și teologia la Jena și la Halle. S-a dovedit preocupat de inovație, modernitate, știință și tehnologie, artă, cultură, literatură, diplomație. A avut una dintre cele mai bogate biblioteci de corespondență cu Voltaire. Grație abilităților și pregătirii sale, a fost secretar al împărătesei Maria-Teresa. Cât timp a activat la Viena, a colecționat picturi, în timp a ajuns să dețină una dintre cele mai valoroase colecții particulare din acel moment. Este pasiunea pentru care a pus bazele celui dintâi muzeu care a funcționat pe teritoriul actualei Românii, la Sibiu, fiind cel mai mare, la acea vreme din sud-estul Europei, punând pe harta culturală ținutul Transilvaniei. În 1777 a fost numit guvernator al Transilvaniei, fiind singurul saxon din istorie care a fost ridicat la o funcție atât de importantă de către împărăteasa Maria Teresa a Austriei.

Palatul din Avrig este cea mai impresionantă clădire a reședinței de vară. Un loc mistic și istoric care a fost considerat cândva „Edenul Transilvaniei” . Este realizat ca o copie diminuată de șapte ori a Palatului Schönbrunn din Viena, deoarece a fost proiectat de același architect. Este așezat pe o terasă situată în punctul cel mai înalt al orașului Avrig, cu deschidere asupra văii Oltului. Cuprinde o clădire cu trei aripi și două anexe fără etaj, organizate sub formă de “U” și orientate către parc, după modelul transilvănean. Clădirea principală este construită pe două niveluri și are deschidere spre parcul luxuriant, întins pe o suprafață de 8,3 hectare. Palatul a fost gândit inițial a avea camere de locuit, birouri administrative, o galerie pentru opere de artă și o grandioasă sală de bal.

Din păcate, după moartea baronului, în anul 1872, complexul a fost vândut de mai multe ori, fiind folosit drept sanatoriu la începutul secolului XX de către Prezbiteriul Comunității Evanghelice, care deschide în anul 1908 și un stabiliment termal. Naționalizat în 1948, în perioada comunistă, continuă să funcționeze ca sanatoriu de boli profesionale până în 2005. Din păcate, acum este în stare deplorabilă, rămânând speranța de a fi consolidat și renovat, fiind în proprietatea Fundației "Samuel von Brukenthal", care are datoria de a-i reda grandoarea de altădată.

La parter funcționează o expoziție permanentă cu obiecte săsești din Transilvania (peste 1000 de obiecte) adunate în ultimii 30 de ani mai ales din casele abandonate ale sașilor plecați definitiv în Germania după 1989. Găsim aici mobilă veche pictată manual, cu motive tradiționale, tablouri, fotografii de epocă, veselă de argint, țesături, broderii, lăzi de zestre.

Într-una dintre anexe se mai păstrează o colecție de haine de epocă, obiecte de vânătoare, steaguri, tacâmuri. Pentru doritori ținutele pot fi îmbrăcate și imortalizate în fotografii în decor medieval.

În anexa de pe partea stânga de la intrarea în curtea domeniului, funcționează Muzeul de Sticlă, un miraj creionat de lumina reflectată în mii de “ape” de magia sticlei, cu peste 1000 de exponate ale Fabricii de Sticlă din Avrig (de la pahare, sticle de vin, figurine, carafe, boluri). Este un antagonism între clădirea suferindă, aproape ruinată și frumosul regăsit în arta sticlei artizanilor pricepuți.

La vremea sa, parcul era o neasemuită grădină mirifică datorită multitudinii de plante exotice rare, precum portocali, curmali, smochini, lămâi, ananas, aloe, plante de cafea și o plantă foarte puțin cunoscută, la acea vreme, sparanghelul. Una dintre atracții era o specie rară de cactus, „Regina nopții” cu speficitatea că înflorește doar o dată pe an, prilej de sărbătoare la palat. Organizarea saxonă se remarca prin divizarea parcului în: grădina olandeză, franceză, englezească, fântâni arteziene, grădina de fazani, ruine artificiale, dar și grădini de legume, zarzavaturi și plante aromatice. Cea mai mare parte a plantelor exotice a dispărut, însă vestiții arbori-lalea (tulipanii, originari din America de Nord) pot fi admirați și astăzi după mai bine de 250 de ani. De asemenea, complexul sistem de fântâni de altădată se rezumă astăzi la fântâna în stil baroc, izvorul cu cap de șarpe și Pârâul Morii, despre care se credea că are puteri terapeutice.

Clădirea Oranjeriei construită între 1770 și 1779, este cunoscută drept una dintre cele mai renumite sere din Europa de la finalul secolului al XVIII-lea și adăpostea arborii exotici, întregind astfel tabloul paradisiac asocial domeniului. Sistemul de irigații și asigurarea microclimatului adaptat confortului citricilor erau tehnologii inovative pentru acea vreme. Astăzi Orangeria funcționează ca hotel și restaurant, purtând o amprentă barocă decentă, după ce a fost renovat în 2012, fiind cotat la 9.1 pe Booking, prețul camerei fiind undeva la media de 400 lei/noapte, funcție de categorie, dintre cele 5 camere duble, 8 camere de lux și un apartament. Decorațiunile de bun gust, ceaiul cald și aromat, atenția ospătarilor și atmosfera boemă ne-au încântat într-o zi mohorâtă de iarnă când am vizitat noi complexul. Nu am putut să nu ne propunem repetarea experienței primavara sau vara, când să fim copleșiți de culorile și parfumurile grădinii.

Întreaga vizită trezește în fiecare dintre noi două sentimente amestecate: pe de o parte admirația pentru spiritul unui mare erudit care a promovat progresul și a împodobit și îmbogățit locurile asupra cărora și-a pus amprenta propriei personalități, pe de altă parte neglijența, ignoranța, disprețul generațiilor viitoare care au lăsat în ruină o capodoperă, au furat și distrus opere de artă inestimabile, au sustras mobilă și decorațiuni unicate, etc. Multe sunt pierderi definitive. Va fi grea readucerea grandorii vremurilor apuse, dar, cu ambiția și priceperea unor restauratori dedicați sigur se poate ajunge la un rezultat rezonabil, spre bucuria viitorilor turiști.

---

VIZUALIZĂRI: 82 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI