O locație unicată, ce merită vizitată!

TIPĂREȘTE

La 11 kilometri sud de Târgu Secuiesc se află satul Cernat, unde am mers imediat după gustarea de la Restaurant Hunyadi Csarda.

Scurt istoric

Muzeul "Haszmann Pál" din Cernat se găsește în conacul familiei Damokos, o clădire construită în stil neoclasicist. Pe cele două hectare din împrejurimile conacului sunt expuse obiecte din patrimoniul cultural al comunității secuiești: case și porți secuiești, o moară de apă și monumente funerare secuiești, sculptate cu pricepere în lemn și piatră. Cu o expoziție în aer liber de unelte și mașini agricole, muzeul atrage atenția vizitatorilor, reprezentând un unicat în Transilvania.

Muzeul Etnografic "Haszmann Pál" se află în Cernatul De Jos, situat la adresa Str. Muzeului nr. 332 și este recunoscut ca un muzeu național de importanță culturală. Muzeul își poartă numele în onoarea fondatorului său, Pál Haszmann. Inițial, acest muzeu a fost amenajat în Cernatul de Sus, în conacul lui Gyula Damokos și în frumoasa grădină care îl înconjoară. În perioada anilor 1950-1970, conacul a fost naționalizat și se afla într-o stare avansată de degradare, neglijat de autorități. Cu toate acestea, liderii locali și autoritățile de stat au hotărât să-l transforme într-o importantă instituție culturală, un muzeu etnografic în aer liber.

Conacul a fost construit în diferite etape între secolele XVII și XIX, și a căpătat aspectul său neoclasic în anul 1831. Proprietatea includea un teren de mai mult de două hectare și o clădire cu numeroase încăperi, oferind condiții ideale pentru a găzdui un muzeu etnografic în aer liber. Muzeul și-a deschis ușile pentru public pe 25 februarie 1973, oferind vizitatorilor o experiență culturală deosebită.

Pedagogul Pál Haszmann (1902-1977) și soția sa, Pálné Ida Cseh (1909-2003), au donat comunității secui-maghiare colecția lor privată cu scopul de a contribui la înființarea muzeului. Visul lor de a înființa un muzeu a devenit realitate datorită susținătorilor și a numeroșilor oameni entuziasmați. Munca lor este continuată de către urmașii lor și familiile acestora.

Conacul Domokos Gyula, o capodoperă a arhitecturii clasiciste construită în 1831 pe baza unei clădiri mai vechi de factură renascentistă, reprezintă un monument istoric și arhitectural deosebit, care adaugă o valoare semnificativă acestui muzeu etnografic.

Orar și Prețuri de Vizitare:

Muzeul are un program de funcționare specific:

Marți până vineri: 9.00 - 17.00

Sâmbătă și duminică: 9.00 - 14.00

Luni: Închis

Tarifele de intrare la muzeu sunt următoarele:

Bilet de adulți: 10 lei

Bilet de copii peste 7 ani, studenți, elevi, pensionari: 5 lei

Bilet de familie (2 adulți + 1-5 copii): 20 lei

Grupuri (10-30 persoane): 50 lei

Servicii de ghidaj: 20 lei

Intrarea este gratuită pentru:

Copii sub 7 ani

Persoane cu handicap

Angajații muzeelor din România

Angajați/reprezentanți ai mass-mediei

Singuri prin muzeu...

Chiar dacă era o zi de vineri, nu prea era nimeni prin muzeu... am plătit biletul la casa de bilete amenajată într-un container modern, situat pe partea stângă, cum intri pe poarta muzeului, cam la 50-100 de metri distanță. Tot aici era și un magazin de suveniruri... tricouri, cărți plus altele. Domnul și doamna de la casierie erau foarte foarte amabili și ne-au ajutat cu toate informațiile cerute. Tot de la ei am aflat că acea casă aflată în fundul curții era... a lor! Acolo locuiau ei ceea ce mi s-a părut foarte tare. Zona este plină de verdeață și departe de gălăgia urbană.

Tot aici în cadrul muzeului se organizează constant ateliere pentru copii, de pictură sau alte activități specifice. Am explorat motoarele cu abur și tractoarele de epocă care se aflau într-o secțiune semi-închisă. O parte din tractoare erau expuse în aer liber DAR erau date cu ulei ars, tocmai pentru a le proteja de intemperii și de trecerea vremii (și a vremurilor...).

Fiecare tractor avea o personalitate distinctă; unele aveau roți din lemn, adăugând un farmec rustic, în timp ce altele erau confecționate din metal, exprimând o abordare mai modernă. Pereții din spatele exponatelor erau plini de ilustrații vii, fotografii vechi, informații captivante și obiecte decorative care adăugau adâncime expoziției. Pe rafturi, am observat o colecție variată de scule mici, inclusiv lămpi de benzină, fiecare cu povestea sa. Printre numeroșii constructori de utilaje, am recunoscut nume precum Ford, Deutz și McCormick.

Ford, Deutz și McCormick sunt trei companii cunoscute pentru producția de tractoare, fiecare având propriul lor impact asupra industriei agricole. Iată mai multe informații despre aceste companii și tractoarele produse de ele:

Ford Tractors:

Istoric: Ford Motor Company, cunoscută mai ales pentru producția de automobile, a intrat pe piața tractoarelor în 1917, când Henry Ford a decis să producă un tractor simplu și accesibil pentru fermieri. Primul tractor Ford a fost Modelul F, care a fost urmat de alte modele, precum Modelul N și Modelul 9N. Aceste tractoare au revoluționat agricultura, oferind o alternativă mai ieftină și mai eficientă la cai și plugurile tradiționale.

Tractoare reprezentative: Unul dintre cele mai cunoscute tractoare Ford este Modelul Fordson F, care a fost produs în serie începând cu anii 1910. Acesta a fost urmat de Modelul 9N, care a jucat un rol important în modernizarea agriculturii. Deutz Tractors:

Istoric: Compania germană Deutz-Fahr este cunoscută pentru producția de tractoare de înaltă calitate. Începuturile sale se trag din 1864, când Nikolaus Otto a dezvoltat primul motor cu ardere internă, ceea ce a stat la baza dezvoltării tractoarelor. În 1927, compania a produs primul tractor cu motor diesel, Deutz MTH 222.

Tractoare reprezentative: Deutz-Fahr a produs o gamă variată de tractoare pentru diferite aplicații agricole, de la tractoare mici și medii la cele mari și de putere ridicată. Unele modele notabile includ Deutz-Fahr Agrotron și Deutz-Fahr DX.

McCormick Tractors:

Istoric: McCormick Tractors are o istorie îndelungată în producția de tractoare și echipamente agricole. Compania are rădăcini în Statele Unite și are o tradiție care se întinde pe mai multe generații.

Tractoare reprezentative: McCormick produce o varietate de tractoare, inclusiv tractoare compacte, medii și de mari dimensiuni. Unele dintre modelele lor cunoscute sunt McCormick X7, McCormick X6, și McCormick X4.

Aceste trei companii au jucat un rol semnificativ în dezvoltarea și modernizarea agriculturii, oferind fermierilor tractoare de înaltă calitate care să îmbunătățească productivitatea și eficiența în domeniu. Fiecare dintre ele a contribuit la diversificarea gamei de tractoare și la aducerea de inovații tehnologice pentru a satisface nevoile schimbătoare ale agriculturii.

Pompierii...

Tot prin zonă, am ajuns la un amplasament plin de mister și istorie, unde o altă comoară a fost dezvăluită în fața noastră. Aici, ne-am înfruptat din bogăția trecutului explorând remiza pompierilor. În această oază a istoriei, am fost martori ai ingeniozității și efortului depus în epoca lor de glorie, atunci când pompele manuale erau eroul secret al luptei împotriva incendiilor.

De-a lungul secolelor, aceste minunate artefacte au servit ca voci puternice ale rezistenței umane în fața elementelor distructive. Cu fiecare pompare a mânerului, oamenii de odinioară se înfruntau cu furia flăcărilor. De la primele încercări până la perfecționarea tehnicilor de stingere a incendiilor, pompele manuale au fost martore la evoluția și adaptarea luptei împotriva focului.

Însă nu numai istoria pompelor manuale a atras privirea noastră, ci și sobele vechi, adevărate opere de artă, majoritatea confectionate din fontă. Fiecare dintre ele purta povestea încântătoare a unor vremuri apuse, când încălzirea și gătitul erau întâmpinate cu aceste minuni ale tehnologiei. Fiecare detaliu sculptat cu grijă pe aceste sobe ilustra o estetică complexă și o funcționalitate incontestabilă.

În timp ce privirea noastră se oprea asupra acestor relicve istorice, nu am putut să nu ne minunăm de faptul că aceste artefacte au păstrat farmecul și utilitatea lor de-a lungul secolelor. Ele rămân mărturii silențioase ale ingeniozității umane și ale evoluției tehnologiei, continuând să inspire și să impresioneze pe cei care le trec pragul. Această incursiune în trecut a adus oamenii și tehnologia lor de odinioară mai aproape de noi, transformând vizita noastră într-o călătorie plină de învățăminte și de minuni.

Trabi...

Tot în curte, în spatele conacului Damokos Gyula, o prezență neașteptată și cu totul remarcabilă în cadrul muzeului. Un automobil TRABANT! Acesta a reprezentat o incursiune surprinzătoare în lumea automobilistică a secolului XX, în special în contextul istoriei autohtone. Acest mic automobil, deși modest ca dimensiuni și performanțe, a jucat un rol semnificativ în cultura și istoria automobilistică a Europei de Est.

Trabantul, denumit și "Trabi", a fost produs în Germania de Est în perioada postbelică, înainte și după căderea Zidului Berlinului. Acest vehicul a fost o creație a inginerilor de la fabrica VEB Sachsenring, iar producția sa a început în anii 1950. A fost conceput ca o mașină de uz general, accesibilă majorității cetățenilor din Germania de Est.

Cu o caroserie ușoară din duroplast, un material plastic rezistent, Trabantul era cunoscut pentru fiabilitatea sa și pentru că era ușor de întreținut. Cu toate acestea, el avea un motor de capacitate mică și performanțe modeste, devenind un simbol al economiei planificate din blocul estic. Cu timpul, a devenit emblematic pentru stilul de viață și cultura din Germania de Est, devenind o apariție obișnuită în peisajul urban al orașelor est-germane.

Cu toate că nu a fost un automobil care să se ridice la standardele de performanță ale mașinilor occidentale, Trabantul a avut un loc special în inimile celor care l-au posedat sau l-au condus. Chiar și astăzi, el este amintit cu afecțiune de cei care au trăit în vremurile respective.

Prin prezența unui Trabant în muzeu, se păstrează și se celebrează amintirea unei epoci speciale și a unei industrii auto distincte, care a jucat un rol important în istoria Europei de Est. Acest mic automobil reprezintă un omagiu adus unei părți esențiale a istoriei autohtone și a unei epoci care a influențat viețile multor oameni.

Automobilul încă avea montate numerele vechi, din perioada comunistă, numărul de înmatriculare fiind 31 CV 2445.

Alte colecții și locații...

Când pășim în universul acestui minunat muzeu etnografic, suntem întâmpinați de o varietate de elemente fascinante care ilustrează tradițiile și istoria locală. Printre acestea, "Căminul Tradițional Săpat în Pământ" ne dezvăluie un adevărat tezaur arheologic. Această locuință săpată în pământ, cu originile sale ce ne duc în secolele VII-IX, reprezintă o descoperire de o importanță deosebită. Eforturile de conservare au fost remarcabile, acoperișul și pereții de sticlă protejând acest artefact de neprețuit.

Explorând mai departe, vom găsi un alt colț al muzeului dedicat culturii și tradițiilor funerare secuiești. "Cimitirul Secuiesc" este un loc în care trecutul se împletește cu obiceiurile de odinioară, prin intermediul monumentelor funerare din lemn și piatră. Acestea ne oferă o privire captivantă asupra modului în care comunitatea secuiască își onora strămoșii.

În continuare, ne întâmpină statuile comemorative ale unor personalități locale notabile. "Statuia lui Végh Antal" marchează amintirea lui Antal Végh (1933-2000), un ziarist și scriitor binecunoscut în Cernat, care a contribuit semnificativ la cultura și societatea locale. În același spirit, "Statuia lui Bod Peter" ne aduce în prezența lui Bod Peter (1712-1769), un pastor reformat, istoric și scriitor ale cărui contribuții au lăsat o amprentă puternică în istoria locului.

"Conacul lui Damokos Gyula" ne prezintă o fereastră către trecutul bogat al regiunii, adăpostind expoziția de bază a muzeului. Această clădire istorică, cu rădăcini în secolele XVII-XIX, a fost restaurată cu grijă și oferă o perspectivă detaliată asupra istoriei și culturii locale.

Un alt element de neratat în cadrul muzeului este "Universitatea Populară din Cernat", care servește drept etalare a culturii și tradițiilor locale. Aici, vizitatorii pot explora o colecție impresionantă de cărți care dezvăluie cunoștințe străvechi despre meșteșugurile tradiționale. De asemenea, există o casă de bilete cu un magazin de suveniruri, o mică scenă construită din lemn și un decor de toamnă, evocând atmosfera unei zile de recoltă.

Nu putea să lipsească "Muzeul Radioreceptoarelor de Epocă" un loc unde istoria audio și video se dezvăluie sub forma unor radiouri și televizoare vechi, gramofane, patefoane și alte aparate de înregistrare/redare a sunetului. Vizitând această expoziție, ne putem imagina cum evolua tehnologia în lumea entertainmentului de-a lungul secolului XX.

Muzeul nu ar fi complet fără "Casele și Porțile Secuiești" care ne invită să pășim într-un muzeu în aer liber. Aici, vom descoperi o moară de apă din Cernatul de Sus datând din 1836, alături de case tradiționale, precum cele de la Belani (1726), Vârghiș (1690), Vâlcele, Bucătăria de vară din Belani și Albiș (1711). În plus, vom avea ocazia să admirăm un grânar și stupi, completând astfel tabloul autentic al zonei.

Muzeul etnografic "Haszmann Pál" din Cernat ne deschide porțile unui trecut bogat, oferindu-ne o incursiune fascinantă în cultura și istoria acestei regiuni. Prin colecțiile sale variate și păstrarea atentă a patrimoniului, acest muzeu păstrează vie amintirea și moștenirea bogată a comunității secui-maghiare.

---

VIZUALIZĂRI: 314 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI