În vizită la Schitul ”Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil” (Fosta Mănăstire Berca)

TIPĂREȘTE

Începutul lunii mai ne-a adus câteva zile libere, chef de plimbare dar și o vreme capricioasă, care ne-a sabotat multe dintre planuri. Totuși, pentru că doream totuși să ieșim puțin din casă, ne-am hotărât să vizităm un obiectiv aflat oarecum în apropiere și unde nu mai ajunsesem până atunci – Fosta Mănăstire Berca, actualmente Schitul ”Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil”. Am trecut de multe ori prin localitatea Berca și am văzut lăcașul de cult cocoțat pe dealul din vecinătatea localității, însă de fiecare dată am zis că vom ajunge acolo data viitoare... Ei bine, iată că a sosit și acea dată viitoare!

Drumul până la acest obiectiv a însemnat pentru noi ruta Râmnicu Sărat – Mărăcineni – Săpoca – Pleșcoi – Berca. Până la Mărăcineni am mers pe DN2-E85, iar acolo, înainte de podul peste râul Buzău, am intrat spre dreapta (pe direcția noastră de mers spre Buzău) pe DJ 203K; din Săpoca am virat stânga pe DJ 203L (noi știm drumul, dar există indicatoare vizibile pentru cei care ajung pentru prima dată pe aceste meleaguri). Ultimii aproximativ 10 kilometri sunt mai dificil de parcurs, deoarece asfaltul ar cam necesita reparații capitale; însă, cu puțină grijă, am ajuns la Berca (la Berca se poate ajunge și din DN 10, urmând indicatoarele, iar drumul este mult mai bun). Ultima jumătate de kilometru am parcurs-o pe un drum pietruit pe care l-am găsit ușor, urmând un indicator spre dreapta din centrul localității. Am ajuns pe platoul unde se află schitul și am oprit mașina pe marginea drumului, înainte de intrarea în curtea obiectivului.

Vizitarea Schitului ”Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil” – Fosta Mănăstire Berca

Obiectivul este unul dintre vechile lăcașe de cult de pe raza județului Buzău, fiind atestat documentar pentru prima dată încă din secolul al XVII-lea, mai precis din anul 1672. Ceea ce ne-a stârnit curiozitatea încă dinainte de a vizita obiectivul a fost faptul că lăcașul de cult este înconjurat pe două laturi de ruinele unor ziduri vechi, vizibile din depărtare. Așa că imediat ce am pătruns în curte, am privit de jur-împrejur, observând zidurile vechi, un micuț cimitir în stânga intrării, câteva anexe bisericești, iar în centrul curții biserica lăcașului de cult, cu hramul ”Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil”.

Ne-am îndreptat spre biserica lăcașului de cult, pășind pe aleea cimentată înconjurată de iarbă și straturi de pământ din care câteva floricele anunțau că vara este totuși destul de aproape. Biserica cu hramul ”Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil” este o construcție în formă de cruce, cu o singură turlă și cu ziduri exterioare simple, nepictate. De fapt, la exterior am remarcat un brâu din piatră asemănător unei funii împletite, amplasat deasupra ferestrelor care au ancadramente de piatră măiestrit șlefuite. În partea inferioară a ferestrelor se poate observa chipul sculptat în piatră al câte unui înger, iar în partea superioară au putut distinge diverse motive vegetale – frunze și flori de piatră cu dimensiuni diferite.

Am ajuns în fața ușii de metal și ne-am întâlnit cu o măicuță care trebăluia de zor în pridvorul bisericii. Din vorbă în vorbă, dumneaei ne-a făcut o scurtă prezentare a lăcașului de cult: ne-a povestit că biserica este o ctitorie a stolnicului Mihalcea Cândescu și a fost ridicată în anul 1694. Înainte de secularizarea averilor mănăstirești din anul 1864, aici a funcționat pentru o perioadă atât școala candidaților la preoție din Buzău, cât și Seminarul Teologic din Buzău. În ceea ce privește existența zidurilor ruinate din jurul bisericii, măicuța ne-a spus că ele au fost ridicate în secolul al XVIII-lea pentru a proteja obiectivul, conferind astfel aspectul de cetate medievală acestui lăcaș de cult; din clopotnița integrată în zidul de apărare se putea observa mare parte din valea Buzăului. Din acest motiv, pentru că reprezenta un punct strategic important, lăcașul de cult a fost bombardat în timpul celui de-al doilea război mondial, iar biserica este singura construcție din vechiul lăcaș de cult ce a reușit să rămână în picioare, deși suferise la rându-i serioase avarii. În urma acestor stricăciuni au fost refăcute integral acoperișul și cupola turlei. În ceea ce privește viața monahală, aceasta a fost întreruptă aici pe timpul comunismului, iar din 2003 a fost reluată, punându-se bazele Schitului ”Sfinții Arhangheli” din Berca.

Am mulțumit măicuței pentru informațiile oferite și am cumpărat două pliante informative din micuțul magazin bisericesc amenajat în pridvor, apoi am vizitat biserica iar excelentul nostru ghid s-a retras, nu înainte de a mai completa că pictura pe care o admirăm aici este opera cunoscutului pictor Pârvu Mutu, datând din anul construirii lăcașului de cult - 1694. Biserica a fost repictată ulterior de Nicolae Teodorescu Pitarul, fost conducător al Școlii de zugravi de la Buzău, iar vechea pictură a lui Pârvu Mutu a fost descoperită o dată cu lucrările de restaurare realizate începând cu anul 2004.

Ceea ce ne-a impresionat imediat ce am intrat în această biserică este portalul dantelat realizat în piatră prin care se pătrunde din pridvor către pronaos. La fel ca și în cazul exteriorului ferestrelor, am putut remarca în dantelăria de piatră a portalului numeroase motive vegetale, iar în partea superioară a acestuia am văzut pisania originală a lăcașului de cult. Frumusețea portalului este completată de ușa sculptată în lemn de stejar. În pronaos am putut admira o pictură reprezentându-i pe pictorul Pârvu Mutu și pe soția acestuia (1694), dar și un tablou votiv care s-a păstrat într-o stare relativ bună, în care este redată familia Cantacuzinilor, rude cu ctitorii. Există și picturi ale unor sfinți, însă acestea prezintă diverse grade de degradare și este evident că pictura ar necesita o restaurare totală care întârzie însă, din lipsa fondurilor necesare.

Un alt aspect care ne-a reținut atenția este faptul că pronaosul este despărțit de naos prin trei arcade semicirculare, susținute de patru piloni din piatră care continuă dantelăria deosebită a ferestrelor și a pridvorului de la intrarea în pronaos. În ceea ce privește pictura de pe catapeteasmă, lucrarea se păstrează în bune condiții și îi aparține lui Nicolae Teodorescu Pitarul.

După ce am studiat cu atenție amănuntele de construcție, ne-am recules pentru câteva clipe și am ieșit afară pentru a aprinde câteva lumănări în locul special amenajat. Soția s-a ocupat de acest aspect, iar eu m-am deplasat către ruinele vechiului zid de apărare a obiectivului. Acestea se află într-un real pericol de prăbușire, fapt pentru care există câteva panouri informative care anunță acest lucru. În partea stângă se mai păstrează o parte din vechiul beci mănăstiresc, iar în partea dreaptă a zidului există câteva spații pe unde m-am putut strecura pentru a admira priveliștea deosebită spre valea râului Buzău. Nu am zăbovit decât pentru câteva fotografii, întrucât o ploaie serioasă apăruse la orizont și amenința să sosească aici din clipă în clipă.

Ne-am îndreptat spre ieșirea din curtea lăcașului de cult, mulțumiți că am fost acolo și am vizitat acest obiectiv unde religia, istoria, arhitectura și pictura se completează armonios, oferind acele clipe de relaxare sufletească necesare oricui din când în când.

Nu voi încheia prezentul review fără a mai aminti faptul că în apropiere puteți vizita Vulcanii Noroioși (aceștia se află la circa 15 kilometri de Berca, vezi impresii), dar și Mănăstirea Rătești, un locaș de cult foarte frumos, dar care a suferit grave avarii în urma unor alunecări de teren (noi am avut șansa să vizităm obiectivul înainte de apariția problemelor; vezi impresii).

Vă doresc numeroase călătorii plăcute în continuare!

---

VIZUALIZĂRI: 4012 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI