GRAD SATISFACȚIE
NOTARE MEDIE REZULTATĂ
TIPĂREȘTEMarea mea
Am fost un tip modest, cu o copilărie nici mai bună și nici mai rea decât a altora. Am avut aceleași jucării colorate strident, din plastic moale, fabricate prin anii ’60-’70, ca și alții am alergat cu bănuțul strâns în mână până la magazinul din colț, pentru că un leu era avere curată. Însemna trei-patru bomboane din lapte cu miere și, dacă eram în zi mare, poate îmi mai rămânea și de o acadea.
La fel mi-am rupt și eu nădragii, agățându-mi bucile prin câte o creangă de zarzăr, cais, măr sau cireș, tocmai când fructele abia se conturau și parcă mă chemau pe nume. Tot la fel de frică îmi era și de matematică, mai ales de teza trimestrială. Cred că nici acum n-am recuperat relația cu materia asta, dar, slavă Domnului, nici ea nu mă mai caută!
Peste toate astea însă, am avut un mare noroc. Părinții mei, oameni modești, fără cine știe ce venituri, găseau întotdeauna o cale să mergem, în fiecare an, la Marea Neagră. Pentru mine, asta era călătoria vieții. La opt-nouă ani însemna că mă bălăceam în apă până mă încrețeam ca stafida, primeam înghețată aproape la discreție și mi se iertau toate prostiile. Mai târziu, pe la treisprezece-paisprezece ani, marea a căpătat și alt farmec: puteam cunoaște fete. După vacanță începea adevărata aventură – schimbul de scrisori care ținea până hăt-hăt, prin iarna acelui an. Ce știți voi? Aia era socializare, nu ce faceți acum cu două emoji și un „seen” .
Ăsta este motivul pentru care mie marea îmi va plăcea mereu. Știu, v-am mai spus asta și probabil o să vă mai spun. N-aveți ce-mi face. Am recunoscut de mult că nu-s mobilat intelectual. De altfel, în cei șaizeci de ani de când respir pe planeta asta, nimeni nu m-a bănuit vreodată că aș fi inteligent, în mod cert, nu mai mult decât apa! Dar un lucru îl știu sigur: ori de câte ori simt mirosul mării, mă întorc, fără să vreau, la copilul care alerga desculț pe plajă și credea că vacanța de vară n-o să se termine niciodată.
Dumnezeu sau, cine știe, cine o conduce lumea asta, văzută ori doar bănuită, s-a gândit, dintr-un motiv pe care nici astăzi nu-l înțeleg, să-mi facă un hatâr. M-a lăsat să am casă la mare. Da, doar la Marea Neagră, să nu vă învinețiți de invidie, că nu-i frumos și nici sănătos.
Știu și eu cum stă treaba. Dacă ai un asemenea acaret, e greu să-ți mai schimbi orizontul. Te duci mereu acolo, ca ața după ac. Când vine concediul, nici nu te mai întrebi „unde mergem anul ăsta?” . Știi deja răspunsul. Marea te cheamă și tu te conformezi, ca un cetățean disciplinat.
Dar, sincer să fiu, ce-mi pasă mie? Îmi place unde am casa și, până la urmă, nici nu-i vreo corvoadă să ajung acolo. Pun cheia în contact, îi dau bună ziua GPS-ului, doar așa, din reflex și pornesc la drum. El, optimist din fire, îmi spune că voi ajunge în trei ore și patruzeci și șapte de minute. În fiecare an îmi spune același lucru și, în fiecare an, îmi dovedește că optimismul este o boală incurabilă.
Eu unul îl cred pe Einstein mai mult decât pe GPS. Omul a demonstrat că timpul este relativ. Mai ales timpul petrecut la volan. Cele trei ore și patruzeci și șapte de minute se dilată spectaculos pe drumul dintre Râmnicelu și Șuțești, dacă prinzi un TIR care urcă eroic un deal cu 38 la oră, dacă la Ianca se hotărăște câte un semafor să-și exerseze răbdarea pe nervii tăi sau dacă, în plin sezon estival, toate mașinile din România au aceeași idee genială: „Hai la mare!” .
Și totuși, oricât s-ar lungi drumul, în clipa în care simt mirosul sărat al mării și văd, în zare, prima fâșie de albastru, uit instantaneu de kilometri, de trafic și de toate teoriile lui Einstein. Până la urmă, și relativitatea are limitele ei.
Adriana, jumătatea mea domestică, a încercat, la un moment dat, să-mi sugereze o schimbare de tabieturi.
” – Hai să mergem și noi în alt loc, într-o altă țară! Sunt atâtea oferte pe internet, de nu mai știi ce să alegi!”
Și, culmea, avea dreptate! Chiar așa este, zău dacă mai știi ce să alegi! Grecia, Turcia, Italia, Spania, Croația... deschizi internetul și, în cinci minute, îți vine să pleci în șapte concedii deodată. Ei bine, tocmai aici intervine avantajul meu. De ce să mă mai chinui cu atâtea alegeri, când eu am, de fiecare dată, aceeași soluție? Mergem la mare. La Mamaia! Fie ea și Mamaia Nord.
Anul ăsta, deși suntem abia trecuți de jumătatea lui, eu am văzut marea în toate stările ei de spirit. Iarna, când părea că doarme și n-are chef de turiști. Primăvara, când începea să prindă curaj și culoare. Și vara, toridă, cu apa limpede de-ți venea să intri în ea îmbrăcat sau, uneori, un pic năpădită de alge. O senzație... „yeac!” , recunosc. Dar ce vreți? Natura nu mă întreabă pe mine cum să-și facă programul.
Sigur, imediat apare comparația cu bulgarii.
– Uite, dom’le, la ei nu sunt alge!
Foarte bine, bravo lor! Noi încă n-am reușit să copiem chiar toate lucrurile bune de la vecini. Și, între noi fie vorba, nici nu-i ușor să iei exemplu de la un popor care dă din cap a „nu” când vrea să spună „da” . Până te prinzi ce-a vrut omul să zică, îți trece și concediul.
Dar trebuie să fiu corect. Anul acesta am văzut și schimbări care chiar merită lăudate. În Mamaia Nord, aspectul stradal este mult mai îngrijit, plajele arată bine, iar faleza... ei bine, n-o să mă credeți, dar era curată! Da, ați citit bine. Curată! Așa ceva, în România? Ei, uite că da. Se pare că, din când în când, se mai întâmplă și minuni. Nu multe, să nu ne entuziasmăm prea tare, dar suficiente cât să-mi confirme că, deocamdată, tot la Marea Neagră îmi vine cel mai ușor să-mi petrec concediul.
Cum spun mereu, eu nu dau sfaturi pe site despre unde și cum să vă faceți concediul. Nu mi-aș permite. Sunteți, cu toții, oameni umblați, fiecare cu gusturile, pretențiile și mofturile lui. Ar fi culmea să mă mai bag și io în seamă!
Dar îndrăznesc să vă povestesc despre Mamaia Nord ca despre o surpriză plăcută.
În primul rând, plaja este frumoasă și lățuță, fără ideile năstrușnice ale unora care au reușit performanța să strice plajele din Mamaia sau Eforie Nord, aruncând scoici din mare peste nisipul care, cel puțin la Mamaia, era fin ca pudra. Nu știu cine a avut revelația asta inginerească, dar mie unul nu mi-a folosit la nimic.
Apoi, intrarea în mare este lină și lungă. Mergi destul de mult fără teama că, dintr-odată, o să fii obligat să respiri ca peștii. Ceea ce, s-a demonstrat științific, omul încă nu poate. Sau, cel puțin, eu n-am reușit până acum.
Plaja, zău că este curată. Cei care administrează sectoarele respective chiar s-au îngrijit de asta. Găsești coșuri de gunoi și locuri unde poți scăpa, civilizat, de ceea ce nu-ți mai trebuie, fără să lași în urma ta dovezi că ai fost pe-acolo.
Aaa... era să uit! Sunt până și dușulețe, din acelea cu care poți scăpa de nisipul încăpățânat dintre deștele picioarelor, înainte să pleci spre hotel sau apartament. Există și grupuri sanitare, curate și bine întreținute. Da, iarăși vorbim despre România. Și, iarăși, chiar există.
Cât despre șezlonguri, prețurile mi s-au părut cât se poate de civilizate. Nu trebuie să-ți vinzi vreun rinichi ca să stai o zi la soare. În timpul săptămânii, un șezlong costă, în medie, 50-60 de lei, iar în week-end mai crește puțin prețul, doar cam cu o treime. Știm cu toții de ce. În week-end timpul se dilată, după teoria lui Einstein, ziua este mai lungă și, în consecință, șezlongul muncește mai mult. De-aicea și diferența de tarif. Simplu!
Se suferă, oarecum, cu parcările auto. Dar, nah, cine ne pune să venim, cu toții, buluc, cu mașina la mare, tocmai vara? Astă iarnă, zău că era o grămadă de locuri libere. Nu se bătea nimeni pe ele. Acum, în plin sezon, fiecare vrea să-și lase mașina cât mai aproape de plajă, de preferat chiar lângă șezlong. Se poate? Nu prea.
Conform zicalei „De plimbat, unde mâncăm?” , la Mamaia Nord aveți de unde alege. Găsiți tot felul de locuri și localuri, terase și restaurante unde să puteți bate falca în liniște. Sunt adevărate locuri de desfrâu culinar, pentru toate gusturile, mofturile, dietele și, mai ales, pentru toate buzunarele. Că doar foamea este democratică.
Iar dacă sunteți mai discreți din fire și nu vă place să fiți văzuți când mâncați, preferând intimitatea familiei, stați fără grijă. Sunt o mulțime de magazine de unde vă puteți aproviziona cu aproape orice, la prețuri chiar decente. Gătiți, dacă aveți chef, sau puneți pe masă ce-ați cumpărat și gata, nimeni nu vă judecă.
Cei care vin cu boracii la mare au însă o misiune grea. Sunt peste tot terase cu clătite, gogoși grecești, gelaterii, vafe și alte asemenea ispite. Practic, dacă nu ești atent, îi îndeși cu zahăr de dimineața până seara, iar ei sunt foarte fericiți și convinși că asta înseamnă vacanță.
În rest, găsești de toate acoloșa. Singurul lucru pe care l-am observat este că, dacă seara te apucă fițele și vrei să ieși la unul dintre restaurantele mai căutate, ar fi bine să-ți rezervi din timp o masă. Altfel, riști să stai la ușă și să privești cu speranță cum ospătarii mai hușuie pe câte unul care a terminat de mâncat și încă filozofează la un pahar cu apă. Și, credeți-mă, în vacanță timpul trece greu... mai ales când ți-e foame.
Bun, acuma, că am mâncat, ar trebui, teoretic, să vă povestesc și unde să vă cazați. Ei, aicea chiar nu vă spui ni’ca, pentru simplul motiv că nu știu!
Sunt tot felul de hoteluri, pensiuni, apartamente și cine mai știe ce alte neamuri de cazări s-or mai fi inventat între timp. Doar așa, privind mulțimea de oameni care mișuna permanent prin stațiune, trag concluzia că și locurile de dormit sunt gârlă. Altfel, n-ar avea unde să înnopteze atâta amar de lume.
Rămâne să vi le alegeți fiecare după dorințe, nazuri și, mai ales, după chirchireii pe care i-ați pus deoparte pentru plata concediului. Că una e să visezi la hotel de cinci stele și alta e când deschizi aplicația de banking și constați că bugetul visează la două margarete.
Oricum, pe saiturile care se învrednicesc să le arate turiștilor, veți găsi oferte pentru toate gusturile. Frumos pozate, atent luminate și meșterite astfel încât să vă convingă că, dacă nu rezervați chiar acum, pierdeți ocazia vieții. Apoi, când ajungeți acolo, descoperiți singuri dacă fotografia a fost făcută cu un aparat performant sau cu mult optimism.
Eu, unul, rămân consecvent. Nu vă spun unde să vă cazați. În primul rând pentru că n-aș ști ce să vă recomand și, în al doilea rând, pentru că, dacă nu vă place, iar ziceți că eu sunt de vină. Așa că mai bine fiecare cu gusturile lui și cu cardul lui. E cea mai sigură variantă pentru toată lumea.
Ca de obicei, am scris un text care-mi aduce aminte de bancul ăla cu omul rătăcit într-un balon.
Îl întreabă pe unul aflat jos:
– Unde mă aflu? Cum mă poți coborî de aici? În cât timp?
Ăla, foarte serios:
– Vă aflați deasupra unei câmpii, situată la atâtea grade și minute latitudine și atâtea grade și minute longitudine...
Cel din balon oftează:
– Cred că știu ce meserie ai. Ești inginer! Mi-ai dat o grămadă de informații perfect exacte și total inutile. Nu mă ajută cu nimic în situația în care mă aflu.
La care cel de jos îi răspunde, calm:
– Iar tu ești manager. Ai ajuns, din vina ta, într-o încurcătură din care nu știi să ieși și acum aștepți ca alții să te salveze.
Cam așa și cu textul meu despre Mamaia Nord.
Pe cei cărora nu le place litoralul românesc nu i-am convins să vină. Iar cei cărora le place știau deja că este frumos și unde să se ducă. Practic, am reușit performanța să scriu câteva pagini care nu prea folosesc nimănui.
Dar ce vreți? Plăcerea socializării m-a făcut să vă plictisesc un pic. De fapt, dacă stau bine să mă gândesc, este numai și numai vina voastră. Nu scriu pe AFA de azi, de ieri. Ar fi trebuit să știți până acum că în scrierile mele nu veți găsi cine știe ce revelații turistice.
Și, dacă tot sunt sincer până la capăt, adevărul este altul. Eu am vrut, de fapt, să mă laud că am fost la mare și, mai ales, că am casă acoloșa. Restul sunt detalii literare.
Dacă, printr-o întâmplare cu totul excepțională, ați descoperit în textul ăsta vreo informație folositoare, vă rog să mă anunțați imediat. O șterg cât ai zice „vacanță” . Nu de alta, dar risc să-mi stric reputația.
Poate că, până la urmă, nici n-am scris despre Mamaia Nord. Am scris despre motivul pentru care mă întorc mereu la mare. Despre plăcerea aia greu de explicat pe care ți-o dă soarele când te mângâie altfel decât oriunde în altă parte. Cred că, de fapt, noi nu mergem la mare după hoteluri, restaurante sau șezlonguri. Ne mutăm, pentru câteva zile, după soare. Exact ca în melodia pe care am pus-o la începutul review-ului – Movin’ to the Sun.
Iar dacă, într-o bună zi, n-o să mă mai găsiți pe la mare, să nu vă îngrijorați. Înseamnă doar că m-am dus să caut soarele în altă parte. Deși, între noi fie vorba, nu prea cred că o să-l găsesc mai frumos decât aici.
Pân’ atunci... haidi, pa! 😁
AmFostAcolo fără reclame?
- Utilizatoriii LOGAȚI văd o versiune cu mai puține reclame
- Ai dori o versiune COMPLET fără reclame? — devino membru afaFanClub -- citește mai mult
Trimis de Yersinia Pestis in 20.07.26 11:58:37
- Alte destinații turistice prin care a fost: Europa
21 ecouri scrise, până acum, la acest articol
NOTĂ: Părerile și recomandările din articol aparțin integral autorului (Yersinia Pestis); în lipsa unor alte precizări explicite, ele nu pot fi considerate recomandări sau contrarecomandări din partea site-ului AmFostAcolo.ro („AFA”) sau ale administratorilor.
ECOURI la acest articol
21 ecouri scrise, până acum, la acest articol
M-ai facut sa zambesc citind primele randuri, cumva m-am indentificat cu ce ai scris, nu am mai fost la noi la mare din august 1989, am avut in plan de cateva ori dar de fiecare data m-au facut sa ma razgandesc imagini vazute la televizor cu Litoralul Romanesc, poate anul acesta in septembrie, ce ai scris ma face foarte serios sa iau in calcul aceasta posibilitate.
Rog așteptați...
@Yersinia Pestis: Ce amintiri frumoase mi-ai trezit!
Si eu am mers la mare cu părinții de mică. Prima oară am intrat îmrăcată și încălțată in apă, mai-mai să fie nevoit și tatăl meu să facă la fel, să mă recupereze.
Stăteam la "gazdă", nu aveam bani de hotel. Dar era MINUNAT.
De prin clasa a4-a mergeam și în tabără, la Năvodari. Tabără de corturi, că era mai ieftin. Dar tot MINUNAT era!
@Yersinia Pestis: Frumos ai scris despre Mamaia Nord și despre dorința ta de a avea o locuință acolo!
Acum am înțeles despre bucuria ta de a vedea marea cea mare în fiecare anotimp! Era și păcat să nu o vedeți mereu și să nu renunțați la alte destinații cunoscute, Bulgaria, Grecia.
Pentru doritori informațiile sunt binevenite legate de îmbunătătirea condițiilor și pe litoralul nostru din zona Mamaia Nord.
@Yersinia Pestis: Cu toate că intru rar pe AFA din cauza lipsei de obiect, adică a vreunei excursii despre care să scriu, cât şi a omenescului sentiment de invidie pentru alţii care călătoresc şi postează, ti-am citit cu plăcere reviewul care nu a spus nimic nou dar m-a introdus în atmosferă şi mi-a dat de gândit. Este foarte frustrant ca după 15 ani de activitate susţinută pe AFA, să renunţi, şi să fi mai singur decât esti într-adevăr. Am avut totusi curajul să vin la Intâlnirea AFA din martie la Mamaia. Ar mai fi de scris cate un ecou la reviewurile despre destinaţiile în care am mai fost, dar în 10-20-30 ani s-au schimbat multe la un obiectiv începând de la preţuri, amenajări, aspect. Si totusi, cum prima dragoste nu se uita niciodată, cine stie? poate mai ajung la vreo biserică la care autocarul să oprească la poartă si, deşi nu sunt habotnică, asi scrie despre ea cât şi, poate ajung si la anul la următoarea intâlnire AFA. Speranţa moare ultima... Până atunci ˝haidi, pa! ˝ şi mai descreteste-ne fruntea.
@Yersinia Pestis: Să trăiești 1,000 de ani!
Ce s-a mai bucurat retina mea când a văzut c-ai ieșit din ascunzătoare și m-ai cadorisit într-o zi nașpetă de luni cu ceva de cetit.
Acuma, ce să zic... și mie-mi place litoralul românesc, Marea Neagră, plaja, dar pe principiul” păcat că-i locuit” (de ospătari, barmani și mai ales de proprietari și manageri de hotel hrăpăreți), nu m-ai convins nici de data asta să-mi fac foo vacanță prin zonă.
Dar nu asta contează. Vorba ta, socializarea e de bază 
. Când m-am apucat, gospodărește de citit, zâmbeam pe sub mustață și realizam că ce povestești tu despre copilărie, cred că e valabil pentru mulți din generațiile 1964-1970, poate și mai încoace. Aveam face... book și pe-atunci, dar mă feream de el ca dracul de tămâie. Că-mi luam cărți peste ochi de câte ori o supăram pe mama, ba că veneam cu țoale rupte acasă, ba că mai ciufuleam câte un vecin și venea mă-sa cu clanța mare la noi la ușă... chestii de-astea.
Ai mei nu prea le-au avut cu marea. Mai primea tata bilete de la sindicat din când în cînd, dar la noi în familie muntele a fost de bază. Deh, într-o oră eram la Sinaia sau Bușteni și de-acolo luam Bucegii la talpă de numa-numa.
Culmea e că-mi place să citesc despre litoralul românesc povestit aici de cei care-și petrec vacanțele la Mamaia, Eforii, Neptun sau mai știu pe unde. Fiecare cu experiențele lui. Unii mai plăcute, alții... plâng după bani, aia e. Povestirile tale despre Marea Neagră au chelcășozul lor . Se vede și nu din avion, de la capătul Căii Lactee se vede că iubești Marea Neagră.
Io, cu neuronul obosit ce se plictisește prin tărtăcuță, ma gândesc (wow... gândesc 
) că tu de fapt nu ți-ai luat casă pe-acolo ca să nu mai plătești cazare când te duci. De fapt ai luat-o ca să ai motiv să te duci ori de cîte ori te-apucă dorul de mare, de soare, de nisip, alea-alea. Mi se pare automotivația perfectă. Dacă tot am luat-o, hai să mergem.
Sănătos să fii și tu și stimata Doamnă care te suportă de-atâta amar de vreme și să mergeți acolo de cel puțin patru ori pe an, măcar vreo 30-40 de ani de-acum înainte.
Ce norocos ai fost tu, dar și colegii care au scris ecourile de mai sus, că ați văzut Marea încă din copilărie! 👌
Eu am văzut Marea pentru prima dată la 21 de ani; părinții mei nu-și permiteau (cu lefurile mici pe care le aveau) să ne ducă la Mare! 
... mdeh, cu șapte fete („Famelie mare, renumerație mică, după buget” ) ai mei abia făceau față cheltuielilor cu întreținerea, mâncarea, hainele, alea-alea... etc.
Mi-a plăcut mult când am văzut-o, m-am scăldat și bucurat de ea!
Într-un an, parcă prin ’71 sau ’72, la Eforie Sud - unde eram cazați la particulari - toată zona plajei a fost „invadată” de muuuulte scoici... nu’ș ce fenomen se petrecuse în largul mării de eșuaseră tone pe mal, moarte, care au împuțit plaja și faleza, de nu-ți venea să te apropii de Mare! 
Veneau cu camioanele și le ridicau cu macaraua de pe plajă...
Mai târziu a venit perioada cu alegerea Neptun-ului ca destinație de vacanță, la hotel - prin sindicat. Stăteam toată ziua pe plajă, sărind masa de prânz! (eram inconștientă... dar capul mi-l băgam sub umbrelă, să nu fac insolație... ce vremuri!!!
Am fost și la Mamaia până în ’90 și puțin după! Atunci era O. K., nu era atâta îmbulzeală, cum este acum, în ultimii ani!
Acum nu mai suport soarele nici sub umbrela mare, dar’mite fără ea! ... de vreo 11 ani mergem mereu la 2 Mai; (Mamaia mă obosește, e prea aglomerată, după părerea mea și mult prea scumpă pentru buzunarele noastre). Dacă ar fi după mine, n-aș mai merge deloc, dar Mihai iubește Marea și soarele și, de dragul lui, „mă sacrific” ! Dimineața nu prea merg la plajă, pentru că mă scol târziu, dar după amiază mai merg în unele zile!
Uite că, fără să vreau, a ieșit un ecou cam lung, chiar dacă am scris banalități!... dar am mai „socializat” în lumea digitală!
Mă bucur pentru tine că ai la Mamaia un loc de relaxare! Să fii sănătos ca să te bucuri cât mai mult de el! 👍... și, să nu uit de 
@Yersinia Pestis: Așa este, nu am găsit informații utile pentru a petrece o vacanță în Mamaia Nord... în schimb am observat ce "aliniată" este plaja și se vede că este curat, iar despre prețuri nu comentez!!!
Se simte că-ți place marea, scrii cu plăcere și chiar mi-a plăcut să citesc despre "marea ta"... așa mi-am amintit despre "marea mea"...
Ieri, vorbind cu fratele meu (muncește în Germania) ne-am amintit de "marea noastră" din vara lui 1990, Eforie Nord, la căsuțe lângă gară (aveam de la serviciu "rezervare")... pe terasă la finala CM, a câștigat Germania... și la fel ca aseară, Argentina a pierdut...
Wow... ce amintiri... ce nostalgie... ce socializare! Îmi place când stăm de vorbă, chiar și virtual...
Peste 2 săptămâni voi ajunge și eu la mare în Mamaia, dar mai la sud...
Să vă fie bine și să profitați cât puteți de "marea voastră".
Ah, administrativ nu este Năvodari?! Sau Mamaia Nord sună mai bine?!?!
În rest numai de bine!
@Yersinia Pestis: Marea ta, marea mea, marea noastră... Am citit zâmbind, căci m-am revăzut copil, împreună cu fratele meu mai mic, în bezna dormitorului, încercând să adormim, amețiți de emoție și surescitare, știind că peste doar 3 ore o să fim treziți spre a prinde trenul de noapte către mare...
Am fost un copil norocos, cum zice @doinafil. De pe la 4-5 ani încolo, am ajuns la mare aproape în fiecare vară. Așteptam cu atâta infrigurare această întâlnire, încât iarna, când muream de dor, aveam deseori aceleași vis, în care auzeam valurile dincolo de un zid, fără să le pot vedea...
Am stat la hotel sau la gazdă, ’după buget, Coane Fănică ’. În anii de facultate am migrat la cort, în campingul de la Năvodari. Nu știu dacă de sărăcie; cred mai degrabă că ai mei descoperisera că poți sta 3 săptămâni la mare la cort cu aceiași bani cu care ai fi stat una la hotel. Din anii ăia rețin Mamaia cea frumoasă, cum nu cred că o vom mai vedea vreodată: hoteluri cochete, spații verzi frumos îngrijite și cel mai fin nisip din lume pe plajă!
La mare mi-am întâlnit jumătatea, în tabără studențească. 😉
La mare ne-am dus împreuna mai apoi, nici nu concepeam să nu mergem, chiar dacă eram săraci-lipiti. Într-un an am împărțit o camera, noi 2 și un amic, într-un cămin muncitoresc din Saturn. Aveam un dispozitiv cumpărat din "piața rușilor " pe care îl atasam la robinetul de apă rece să facem duș cu apă caldă; doar o minune a făcut să nu murim electrocutati.
Am dus și copiii cât de des am putut. Fiica noastră și-a sărbătorit prima aniversare la Olimp, acolo a început să meargă și, la masa de prânz de la hotel, îmi manca 75% din porție.
În fine, ai stârnit mii de amintiri; și văd că nu doar la mine...
În ciuda controverselor, ne-am păstrat obiceiul de a ne ’repezi’ la mare în fiecare vară de 2-3 ori. Am descoperit de câțiva ani plajele sălbatice de la Corbu și Vadu și cam într-acolo ne trage ata. Un prosop pe nisip, o umbrelă deasupra capului, țipăt de pescăruși și valuri - e tot ce ne trebuie! Dar nu numai. Uite, recent am fost pe plaja dintre Eforii și ne-a plăcut. La Mamaia - nu, nu m-aș mai duce, no offense... N-are nicio legătură cu ideea mea de relaxare la mare; nici plătită nu m-aș duce.
... Ne gândim să ne mutăm la pensie mai spre vest, mai ales dacă ai noștri copii vor rămâne în Cluj. Singura spaimă pe care o am în legătură cu acest proiect este legat de mare: ’Cum mai ajungem? O să murim de dor! ’...
@Cristian_h: Salut! Mi-a plăcut delicatețea ta, când ai spus că am reușit să te fac să zâmbești citind primele rânduri din ceea ce am scris. De fapt, asta este esența scrierilor mele, încă de la începutul lor lumea-și dă seama ce valoare au și începe să râdă! E ok, nu tre’ să ai remușcări, m-am obișnuit!
Acuma, chiar cred că poți să-i mai acorzi o șansă litoralului nost’ la Marea Neagră, și, ca să nu devii redezamăgit, aș începe cu Sulina, apoi cu Gura Portiței și-abia după aș coborî spre stațiuni, dar aicea ai șansa de-a fi tare precum a chirpicului pe timp de ploaie, ce vrei, suntem (mult prea) balcanici!
Mulțumesc că m-ai băgat în seamă, chiar dacă doar ca să râzi de ce-am scris! Săptămână frumoasă!
@adrianaglogo: Prima mea ieșire la mare a fost în 1972, aveam 8 ani, încă neîmpliniți. Am plecat spre mare noaptea, era un tren ce pleca din Adjud pe la 0,30 de ajungeai la Constanța dimineața, pe la 6. Îți dai seama că tot drumul, la fiece oprire, întrebam :” Am ajuns?”
Încă de atunci am rămas cu amintirea Podului lui Saligny, de la Cernavodă, un pod care-mi place mult, chiar dacă, sau mai alespentru că acum îl văd doar când trec pe autostradă.
La tabără, la Năvodari, am fost doar o dată, prin 1978, intrasem la liceu la cea mai bună clasă și ai mei m-au recompensat. Mie nu mi-a plăcut, nu am stat la corturi ci la pavilioane, dar erau (prea) multe virgule pentru mine.
La mare nu mergeam la gazde, mama sau tata luau bilete prin Sindicat. Erau bilete cu câte 18 zile, mergeam mai ales la Mangalia și eram cazați la hotelul care acum se cheamă “President” sau cum i-o mai fi zicând. Am multe amintiri de-acolo, de aia, și azi, Mangalia este un oraș ce mi-e drag mie!
@mprofeanu: Mulțumesc de vorbe de mi le-ai adresat!
Casa de la mare a fost dorința mea și a Adrianei, un vis la care-am tânjit amândoi, realizat cu eforturile ce le presupune așa dorință.
Acum ne-am obișnuit cu ea dar tot vibrăm la bucuria de a o avea.
Cât despre oarecarea civilizație de este acuma pe litoralul nostru, cred că și-or fi dat și haiducii din HoReCa seama că nu are cum să mai meargă haiducia, trebuie să se prefacă și ei că le pasă, până la urmă de afacerile lor!
@Michi: Sărut mâna, răspund cu întârziere dar zilele de luni și marți am program luuung, se termină la ora 21,00.
Dumneavoastră spuneți că scrieți rar pe sait, din motive ce țin de starea fizică. Eu scriu și mai rar decât o faceți, la mine e caz de pitici ce-mi tropăie în nuca de-o am între urechi, pe scurt și pe moldovenește, depind de holomoaca de-o străbat în diferite perioade de timp. V-am avertizat, în scris, să nu fie vorbe după, că inteligența mea tinde spre 0, la infinit!
Acuma, sincer, mă bucură faptul că, uneori, găsiți ceva demn de-a mă citi, e un elogiu pentru care vă mulțumesc, sincer! Că nu pot, mereu, să scriu ceva de valoare, ce vreți, o viață-ntreagă am fost polițist, bancurile alea sunt intâmplări adevărate!
Ce frumos este s-aveți amintiri despre obiective turistice de pe vremea când noi, cei mai mulți de pe AFA, eram copii! Cu atât mai mult ar fi frumos să scrieți despre ele, dacă-mi permiteți comparația, fotografiile în sepia sunt printre cele mai frumoase, vorbim despre melancolia unor vremi de mult apuse!
Sărut mâna, vă mulțumesc că v-ați pierdut din timp citind ce-am scris ba, mai mult, m-ați și băgat în seamă!
@Yersinia Pestis:
Încă de când am citit numele autorului şi titlul articolului am ştiut că voi citi o nouă declaraţie de dragoste adevărată adresată de această dată nu Doamnei tale, ci MĂRII
Şi nu m-am înşelat
Marea ta, marea mea, marea noastră...
Aşteptam să savurez şi un lung şir de ecouri, ca la fiecare articol al tău
”” – Hai să mergem și noi în alt loc, într-o altă țară! Sunt atâtea oferte pe internet, de nu mai știi ce să alegi!”
Și, culmea, avea dreptate!...
Ei bine, tocmai aici intervine avantajul meu. De ce să mă mai chinui cu atâtea alegeri, când eu am, de fiecare dată, aceeași soluție? Mergem la mare. La Mamaia! Fie ea și Mamaia Nord.
Da, ai avantajul de a nu fi nevoit să-ţi baţi capul cu alegeri dificile, rezervări, bilete de avion etc. Mergi la sigur, pentru că nicăieri nu este mai bine ca acasă, nu-i aşa?
@Pușcașu Marin: Salut, mulțumescu-ți de urarea privind durata vieții și ți-o întorc, un pic adjustată: “Să trăiești 1000 de ani iar eu doar 10%, aferim!”
Altcumva, ca să continui cu vorba-ți, ziua de luni e cea mai nașpa zi din șirul de 7, se spunea că lunea avioanele nu zboară și nici iarba nu crește. Ori, eu, în ce zi puteam să scriu, că, deh, asta-mi e valoarea!
Scuze că-ți răspunz tardiv de târziu dar am un hobby, de se cheamă” serviciu” și asta mă costă, în zilele de luni și marți, ceva timp mai mult din viața-mi, pentru că, n-o să crezi, fac voluntariat! Evident, pentru o cauză dreaptă! Știu că te surprinde asta, tu ești printre ăia de pe AFA de mi-ai văzut mecla, total incompatibilă cu cea asociată unora de fac fapte frumoase, dar, nah, ce vrei, soarta-mi fuse crudă, mă născui prost și-n timp se dovedi că-s și urât!
Acuma, ce să spui, fiecare cu stilul lui de vacanță de și-o dorește, dar, dacă vrei, asta cu faptul că nu vei ajunge pe litoralul nostru mă face sa mă cred egal cu tine: tu nu vei ajunge la Mamaia iar eu nu în Vietnam și alte locuri de-ai hălăduit tu. Deci, egal, da? Deși, dacă rețiu bine, soția ta este constănțeancă, femeile sunt persuasive prin însăși definiția lor, când își pun ceva în minte nu se lasă până nu ajungem să credem că a noastră a fost ideea. Parcă te văz pe malul lu’ Marea Neagră, ptiu-ptiu-ptiu!
Uite, vorbirăm oareșce și mă gândeam că poa’ că vă mai aduce viața pe-aicișa, prin locuri vrâncenești, poate ne mai dăm o geană! Tare mi-ar plăcea!
Salutări doamnei, ție la fel, și urări, sincere, de sănătate și viață lungă și senină, o mertăm, zău așa! 🤗
@Yersinia Pestis: De calatoriile cu trenul spre mare stiu ca schimbam in Bucuresti si tare nerabdatoare eram sa plecam.
Apoi, cand ai mei si-au luat o Dacie 1100, era si mai rau. Stateam ore in sir la bac, in caldura.
Uneori asteptarea se scurta daca se facea pod de vase. Doar ca imi era cam frica, tare rau se mai legana!
Ce vremuri, ce amintiri.
@doinafil: Ca să păstrez adevărul istoric (nu că istoriei i-ar păsa de mine) am ajuns la mare pentru că mamei i s-a părut, la acea vreme, că aș avea niște hibe de construcție, de le-a asociat ea cu rahitismul. Așa c-am ajuns la mare și-n prima zi m-a luat pe sus și m-a dus la sanatoriul de la Hotel Mangalia, la un consult medical. Țiu minte și-acuma că am așteptat să intrăm la medic de s-a dovedit a fi un om cu o față aspră, mă rog, nu emana bunătate.
Ăla m-a consultat după ce a ascultat-o pe mama și p-ormă i-a spus să-și vadă de treabă, că nu-s rahitic! Mă rog, medicina a mai dat și rateuri, viața a demonstrat că dpdv osos nu eram rahitic, pe la creerele-mi era problema, acuma se vede cu ochiu’ liber! Mă rog, să nu lungesc discuția, mai ales că nu mă avantajează!
Cert e că, de la 8 ani până pe la 18, am mers la mare, anual, sub forma de parental control , atuncea cred că mi s-a format buba asta pe creier de-o am cu marea!
Sincer, îmi place holomoaca asta de-o am, și, ca să fim sinceri, uite, uneori e bine să fii melancolic, cu amintirile zic. Măcar pentru ăia trei pupici de-i primesc, gratuit! Io zic că merită, mai ales că ghici cine e ăla câștigat?! 😂🤗
Sărut mâna, mulțumesc că-ți pierduși timpul băgându-mă-n seamă!
@Yersinia Pestis:
Eu am fost destul de norocoasă să descopăr marea noastră de pe la 11 luni, continuând an de an cu cel puţin o vizită pe an.
Până la trei ani nu mi-a plăcut. Pentru că era udă şi rece 
. Aproape că îmi era frică de ea, iar urletele mele se auzeau cred pe întreg litoralul atunci când tatăl meu voia să mă înveţe să înot ducându-mă la apă adâncă.
Am învăţat într-un final şi să înot, tot pe la 3-4 ani, dar nu la mare, ci la bazin la 23 August în Bucureşti şi apoi au început să-mi placă şi mie vacanţele la mare din ce în ce mai mult, mai ales după ce am depăşit şi obstacolul legat de mesele la restaurant, unde nu mâncam decât desertul şi apoi urlam de foame.
Începând de prin clasa a şaptea am început să dublez sejururile la mare, cele 13 zile standard nemaiajungându-mi. Bani erau, dar biletele la mare se găseau mai greu. La cele prin sindicat strâmbam din nas după două experienţe mai modeste. Părinţii mei aveau destulă bătaie de cap cu mine să mă plimbe în vacanţă pentru că eu nu aveam ţară ca prietenii şi colegii mei şi vara era lungă
Chiar dacă m-am îndrăgostit iremediabil de marea noastră, pe care încă o iubesc, recunosc că am trădat-o brusc în 2007, când, pentru mulţi ani, ochii mi-au sclipit pe la alte mări şi oceane şi încă o mai trădez, dar nu de tot.
Pentru sejururi scurte, marea noastră rămâne soluţia cea mai la îndemână.
Aleg Mamaia şi din comoditate, dar Mamaia Nord încă nu m-a convins.
O seară frumoasă!
@ANILU: Sărut mâna, bine-ai venit pe la mine, așa, virtual cum spui!
Da, administrativ vorbim despre Năvodari, acolo-mi plătesc dările și fumăritul pentru că-s “apropietar” . Dar, da, nu-i așa că sună mai bengos “Mamaia Nord” ?
Invariabil, toți avem melancolii când ne referim la mare, dacă nu pentru perioada copilăriei și a părinților de ne-aveau, măcar pentru tinerețea și fiorurile ei de le simțeam pe litoral! Psihologic se cheamă “ancore” cuvânt cu puternice semnificații maritime, ancora fiind aia de-ți dă siguranța apartenenței. Mă rog, nu dezbat, nu-s suficient de betuț ca să am argumente! 😂
Frumos este că, uite, sub diferite pretexte, pe ăst sait găsim motive să ne ținem de vorbă, unii pe alții, deși, unii dintre noi nu ne-am văzut, neam!
Sărut mâna, mersi de vorbe, să vii oricând vrei!
@crismis: Deci, chiar îs norocos de-am reușit să mă bag în seamă cu tine! Așa că, la modul cel mai politicos mă bucur, gudurându-mă: Sărut mâna!
Tu ai avut mereu răbdare cu mine, prin scrierele mele: ești medic și formarea ta profesională ți-a dat puterea să ai răbdare și cu necuvântătoarele, așa cum îs! Știi că, pe la începuturile mele pe ăst sait povesteam cum tânjesc eu să am o casă pe malul mării, una, colibă, mai degrabă, undeva, într-un loc unde să o văd, s-o ascult, s-o simt. Alecsandri a spus că românul s-a născut poet, eu sunt român, ce-ar fi dacă Alecsandri are dreptate și-n ceea ce mă privește?! Mda, n-are, dar asta nu-nseamnă nimic altceva decât că nu pot să-mi exprim bucuria de-a fi la mare. Bucurie ce înglobează amintiri din copilărie, eu și părinții, adolescență, apoi, eu părinte și fiie-mea țipând când o-nvățam să înoate, maturitatea și, iată, bătrânețea. Despre toate astea aș vrea să scriu, dac-aș avea har dar, de unde, la mine?!
Sărut mâna că m-ai răbdat, sper să nu te fi supărat! Cu, sincer, respect!
@nicole33: Sărut mâna, asta e ziua mea norocoasă de-am reușit să vă conving să combateți la ceea ce am scris, io, despre mare!
Dincolo de orice alte aprecieri legate de litoralul românesc, vreau să afirm, sus și răspicat, că nu a fost în intenția mea să scriu despre stațiune, ca locație, ci, despre ea, marea mea, a ta, a noastră!
Inevitabil, toți avem amintirile și melancoliile noastre, despre ea, Marea. Fiecare a perceput-o și trăit-o -n felul lui, funcție de, ce știu eu, speranțe, peisaje, gustul înghețatei, primul să rut pe malul mării, mă rog, o infinitate de motive și trăiri!
Este drept, acum, la vârsta pe care-o avem și experiența de viață acumulată, avem diferite așteptări. Mai cred că e și-un pic de fandoseală în noi, când scriem, acum, despre hoteluri, restaurante sau mai știu eu ce cazinouri, așa, s-arătăm ce miez suntem. Nu e nimic rău în asta, părerile sunt personale, exprimate decent, multe din ele conforme cu realitatea. Dar, cred sincer, ale mai frumoase amintiri sunt alea, de când erai la începutul vacanțelor la mare, chiar dacă eram copii! Sau, poate, de aceia! Copiii sunt foarte serioși, în joaca lor, de aceea sunt unele evenimente care ne formează pe viitor.
Review-ul de azi asta s-a vrut! Ba, ca să nu mint, să arăt că, din varii motive, ceva legat de curățenia și civilizația de-ar trebui să fie și pe litoralul nostru, parcă s-a mișcat. La Mamaia Nord am perceput eu dar sunt sigur că și-n alelalte locuri ale litoralului românesc! Ori asta ne face să sperăm și să dăm credit Mării mele. Scuze, a noastre!
Altfel, mulțumesc de vizită! Ești, mereu, binevenită, sărut mâna!
@Yersinia Pestis: Lunea și marțea zici că faci voluntariat. Am așa o bănuială că e 100% voință proprie. Eh, la cum se poartă angajatorul meu, eu mai am puțin și fac 30 de zile pe lună voluntariat . Și nu pot să zic c-o fac din aceleași motive ca tine. Noi să fim sănătoși!
Să știi că nu-mi place socoteala ta. Cum adică să trăiești doar 10% din cât ți-am urat eu, iar tu mi-ai întors urarea... câh, cât de îmbârligat sună, dar înțelegi tu ce vreau să zic. Ai aplicat cota de impozit pe venit? 10%? Măcar cota de TVA s-o aplici. Sau de ce nu 41.5% cât ne opresc ăștia din salarii? Eu, când urez cuiva să trăiască 1,000 de ani îmi urez și mie-n gând să trăiesc 990. Nu de alta, dar să vină și la mine cineva, la parastasul de 7 ani.
Să știi că și nouă ne place Marea Neagră. Că nu ne facem vacanțe pe-acolo, asta e altă poveste și cred c-ai înțeles de ce. Dar de plăcut, ne place. Și da, eu ca eu, dar soția mea chiar are motive, pentru că e născută acolo și a stat acolo până la 25 de ani. Las la o parte că până în 2013, an în care” moștenitorul” a hotărât că e ultima vacanță pe care o mai face cu noi, am fost an de an câte 2-3 săptămâni, nu la Mamaia, ci în Tomis Nord . După aceea nu cred c-a trecut vreun an să nu mergem măcar de două ori la Constanța. Inclusiv în anii cu pandemia. Dar... așa scurt. Plecăm dimineața, ne-ntoarcem seara. Avem traseul nostru, care include cimitirul Central pentru un moment de reculegere pentru cei ce-au fost părinții soției și socrii mei, apoi o tură mică prin Piața Ovidiu și un” remember” din timpurile când n-aveam bani decât de-un prânz” La Butoaie” .
Mă bucur să citesc în rândurile ce le-ai scris că lucrurile se mai îndreaptă. M-aș bucura și mai tare dacă s-ar mai deștepta la creier și băieții ăștia de au afaceri în HoReCa. Timpul trece, articulațiile încep să scârțâie, nu se știe niciodată. S-ar putea să revenim, volens-nolens și noi la sentimente mai bune față de litoralul românesc.
Dar până atunci ce vreau eu să-ți spun e că pe la sfârșirul lui septembrie avem programată o ieșire de câteva zile. Dacă medicul zice OK, atunci vom semna condica al treilea an consecutiv la Mirage Med SPA, la Eforie. Dacă zice pas, am început să schițez un traseu cu ceva Chișinău, o vinărie ceva pe-acolo, ba s-ar putea să stăm o noapte-două și prin orașul lui @adso. Cum o fi programul final, nu știu acum. Însă oricum ar fi, o pauză de-o cafea om lua-o musai la Mărășești
- Folosiți rubrica de mai jos (SCRIE ECOU) pentru a solicita informații suplimentare sau pentru a discuta cele postate de autorul review-ului de mai sus
- Dacă ați fost acolo și doriți să ne povestiți experiența dvs, folosiți mai bine butonul de mai jos ADAUGĂ IMPRESII NOI
- Dacă doriți să adresați o întrebare tuturor celor care au scris impresii din această destinație:
in loc de a scrie un (același) Ecou în "n" rubrici, mai bine inițiati o
ÎNTREBARE NOUĂ
(întrebarea va fi trimisă *automat* tuturor celor care au scris impresii din această destinație)
- Feb.2026 Mamaia Nord - țărm de iarnă — scris în 20.02.26 de Yersinia Pestis din MăRăşEşTI [VN] - RECOMANDĂ
- Jan.2025 Revelion pe rit vechi - Dorna — scris în 24.01.25 de AVLaur din BUCUREşTI - RECOMANDĂ
- Jul.2024 Lupta cu Codul Roșu. Victoria de la Mamaia Nord — scris în 16.07.24 de Yersinia Pestis din MăRăşEşTI [VN] - RECOMANDĂ
- Jun.2024 La mare. La Mamaia Nord — scris în 03.07.24 de Yersinia Pestis din MăRăşEşTI [VN] - RECOMANDĂ
- Sep.2023 Copiilor cuminți li se îndeplinesc dorințele (partea a II-a) — Plaja din Mamaia, Zona Cazino — scris în 24.09.23 de Zoazore din BRăILA - nu recomandă
- Nov.2021 La Mamaia prin Mamaia Nord — scris în 13.11.21 de Yersinia Pestis din MăRăşEşTI [VN] - RECOMANDĂ
- Jul.2021 Plaja Mamaia 2021 - impresii la cald — scris în 17.07.21 de Rofri din BRAşOV - RECOMANDĂ
- SOCIALs
AmFostAcolo® este marcă înregistrată