Despre cazări, pe scurt și pe bune (2) — Palermo / Kala Rooms

TIPĂREȘTE

Palermo. Kala Rooms.

O cazare amplasată în Piazza Marina, nr. 4. Vă spuneam, atunci când m-am lăudat cu trăirile turistice referitoare la Palermo, că eram, practic, pe artera din centrul Palermo: Via Vittorio Emanuele.

Deja eram obișnuiți cu obținerea codului de acces în clădirea ce adăpostea camerele. Sistemul devenise aproape banal: primești mesajul, bagi codul, intri și te simți brusc mai mult localnic decât turist. La primul etaj era o lungă înșiruire de camere, una lângă alta. Cheile de acces se aflau în micile seifuri de la fiecare ușă, ale căror coduri le primisem prin — ați ghicit — mesaj telefonic, același care ne furnizase și codul de acces în clădire.

Camera era și ea mare, ca dimensiuni, utilată cu cele necesare. Nimic ostentativ, nimic de prisos, totul așezat logic. Baia era chiar impresionantă, într-un stil ușor artizanal, placată cu gresie și faianță ce păreau manufacturate manual. Genul ăla de baie care te face să stai un pic mai mult pe-acolo, chiar dacă n-ai treabă.

Din cameră se ieșea într-un mic balconaș, care dădea chiar spre Piazza Marina. De acolo puteai vedea Giardino di Garibaldi, ăla de este acolo și bustul lui Bălcescu, detaliu care, recunosc, mi-a plăcut. Ca peste tot în cele trei cazări de le-am avut, internetul avea conductă largă, circula fără noduri și fără nervi. Toată clădirea era liniștită, nici de afară nu se auzea cine știe ce zgomot.

Vecini diferiți, dar, fiind în imediata apropiere a Anului Nou, am remarcat că erau vreo trei grupuri de turiste asiatice. Băi, să știți, nu-s urâte! Bine că nu știu limba lor, cine știe cum li s-o fi părut că arăt eu?! :((

De la această cazare aveai acces ușor spre toate punctele de interes turistic, indiferent de direcția de ți se punea pata s-o alegi: spre Vucciria, spre port, cu Porta Felice, sau spre Catedrală și Porta Nuova. Practic, porneai pe jos și ajungeai unde voiai, fără să te simți pierdut sau obosit dinainte.

Micul dejun, inclus, se servea la un mic bar aflat la vreo 100 de metri, în linie dreaptă, din fața clădirii unde erau cazările, „Cafe Luca” . Același sistem al micilor cartele pe care le predai chelnerului și apoi aveai voie să-ți alegi din oferta de era acolo: patiserie, cafea, ceai, sucuri, apă minerală — cam două produse de patiserie și o băutură. Ce voiai în plus plăteai, dar n-a fost caz de targă, adică era la nivel de 1–2 euro.

Cazarea ne-a costat 95 de euro/noapte, pentru alea 3 nopți de-am stat acoloșa calculați și aflați voi înșivă rezultatul. Mie să nu mi-l spuneți, sunt zgârcit și nu vreau să știu cât am plătit! :p

---

VIZUALIZĂRI: 190 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI