Vrem să schiem în România

TIPĂREȘTE

Ne-am propus încă din vară ca anul acesta, în vacanţa de iarnă, să schiem în România, dar nu pe Valea Prahovei sau Poiana Braşov ci pe noile pârtii din Munţii Căpăţânii, cunoscute sub numele de Transalpina Ski Resort. După ce anul trecut am văzut deschiderea Domeniului Schiabil Transalpina, la televizor, iată-ne urcaţi în maşină îndreptându-ne nerăbdători către pârtie. Nu ascund că am căutat pe net impresii despre drum şi păreri ale cârcotaşilor.

O bună parte din drum ne era cunoscut: Valea Oltului cu frumuseţile ei, cu Mânăstirea Cozia şi cu stâncile care te întâmpină semeţe. Din DN7 se ia la stânga către Brezoi şi se continuă şerpuit către Voineasa, apoi Vidra şi nu după mult timp apare şi pârtia. Mai bine zis un şantier care te pune în dilemă, neştiind dacă ceea ce cauţi există cu adevărat. Un domn îţi face semne şi te direcţionează către parcarea amenajată sau ceea ce trebuia să fie parcarea amenajată. Dezamăgiţi, nu prea înţelegem ce se întâmplă dar coborâm din maşină şi citim că totul s-a înfăptuit cu sprijinul Consiliului Judeţean Vâlcea şi Consiliul Local Voineasa. Nu ne lămurim foarte mult dar continuăm să ne apropiem de clădirea neterminată de unde ne ies în întâmpinare domnul de la casa de bilete şi cel de la închirieri echipamente. Aceştia ne dau multe informaţii utile, ne explică unde sunt pârtiile şi unde ne putem caza.

Cazarea este cu adevărat o problemă. Iniţial stabilisem să stăm la o pensiune în Voineasa dar distanţa mare, aproximativ 30 km, şi drumul destul de greu cu serpentine şi diferenţe de altitudine, care pare şi mai lung în realitate, ne-au determinat să ne îndreptăm spre Obârşia Lotrului aflată la cca 7 km de părtie. Alegerea a fost bine făcută (vezi impresiile despre Cabana Vânătorul), neregretând nici măcar un moment că am ales natura în locul civilizaţiei.

Revenind la domeniul schiabil acesta este magnific. De cum te urci în telegondolă uiţi de toate neajunsurile şi nu-ţi vine să crezi că te afli în România. Priveliştea se dezvăluie treptat. Albul zăpezii, verdele brazilor şi oglinda lacului Vidra se întrepătrund ca într-un tablou al unui pictor iscusit.

Timpul nu a ţinut cu noi. Nu a nins, iar vântul a spulberat zăpada de pe platou făcând impracticabile teleschiurile şi telescaunul. Singura pârtie funcţională a fost cea de sub telegondolă, memţinută permanent cu ajutorul tunurile de zăpadă. Deşi clasificată ca pârtie de dificultate medie aceasta are două porţiuni mai dificile care în lipsa zăpezii naturale dau, celor mai puţin experimentaţi, ceva bătăi de cap. Pentru că eu fac parte din categoria acestora nu m-am încumetat de prea multe ori pe acesta.

În perioada în care am fost, cei mai puţin ştiutori în arta schiatului aveau doar două posibilităţi: să-şi plângă de milă şi să stea la soare sau să-şi ducă schiurile în spate şi să schieze mângâiaţi de razele calde pe pârtiile mai puţin abrupte.

Lasând gluma, zona este minunată, oamenii sunt calzi şi primitori dar dacă nu se face ceva ca investiţia să fie finalizată vom pleca, în continuare, să schiem în Austria, în Italia sau la bulgari. Ca turist nu mă interesează că proiectul a început pe timpul unui ministru, că a fost sub patronajul unui minister, iar acum este administrat de un consiliu local şi că firma care a investit nu şi-a primit banii pentru că politic nu mai este agreată. EU nu doresc decât atât: SĂ SCHIEZ ÎN ROMÂNIA.

Şi pentru că îmi doresc foarte mult voi reveni la începutul lui februarie când sunt sigură că cel puţin vremea îmi va fi aliat.

În ceea ce priveşte preţurile pentru skipass şi echipamente de închiriat, precum şi informaţii depre pârtii, acestea le găsiţi pe site-ul transalpina.biz/ski_vidra.html.

---

VIZUALIZĂRI: 3800 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI