Sorrento si imprejurimi, lamai, portocali, mare si soare!

TIPĂREȘTE

In Sorrento am ajuns pentru cateva zile in iunie, o data pentru ca suntem amandoi nascuti in luna iunie deci de ce sa nu ne oferim noi, noua un cadou si in alta ordine de idei pentru ca voiam sa vedem (si sa revedem in unele cazuri) frumusetea zonei la inceput de vara, cand ziua are mai mult„timp', iar serile sunt vesele si parfumate. Aveam experienta de la sfarsit de octombrie, cu Florenta si Cinque Terre cand cele 5 zile petrecute acolo ni s-au parut prea putine, cumva si din cauza faptului ca asa cum este si normal, se insera prea devreme pentru noi, turisti alergati in cursa contra timpului parca din ce in ce mai putin.

N-am facut nicio afacere nici cu zborul, nici cu cazarea, in sensul ca nu ne-am ales cu vreo„ieftineala'- suntem obisnuiti insa, pentru ca datele noastre de vacanta rareori sunt flexibile si desigur, mai sunt si alte motive :) Am avut plecarea pe 5 iunie la ora 13,50 din Bucuresti (sosire Napoli Capodichino ora locala 14,45) si zborul de intoarcere in 9 iunie, ora 18 -Napoli, sosire ora 21- Bucuresti (acesta din urma cel putin in teorie, la fata locului a fost altceva).

Initial am vrut sa ne stabilim baza in Napoli, de unde sa ne deplasam spre tot ce doream sa vizitam cu ajutorul ferry ului, trenului sau combinate acestea cu autobuze. Cand am inceput sa ma documentez asupra transportului in zona, m-am reorientat partial; nu aveam chef si nici timp sa pierd asteptand prin statii, de tren sau de autobuz, sau sa stau cu ochii pe ceas ca pleaca ultimul autobuz si trebuie sa caut alta solutie ca sa nu ramanem pe acolo.

Adevarat, trenul si autobuzul raman solutiile cele mai accesibile, dar atunci cand nu este aglomerat si cand ai mai mult timp la dispozitie, iar noi eram constienti ca si asa putem vedea in 5 zile doar cate ceva si fara sa intampinam posibile blocaje cu greve (am patit-o in Bari!) sau cozi interminabile. La inceput de iunie am experimentat varianta mersului claie peste gramada pe Insula Capri pe alocuri si pot spune ca nu este nicio fericire!

O alta eroare, dar altfel ne-ar fi costat totusi dublu, a fost sa aleg sa ne deplasam de la aeroport catre Sorrento cu autobuzul Curreri Viaggi, nu pentru ca ar fi fost o calatorie neplacuta sau pe care nu as recomanda-o, dimpotriva, ci pentru ca a trebuit sa asteptam de la 14,45 pana la 16,30 cand era urmatoarea cursa dupa aterizarea noastra, in loc sa impartim un taxi din acela van cu alti calatori. In parcarea mare de unde am luat autocarul - Parcheggio Bus Turistici, erau suficiente astfel de taxiuri, dar eu rezervasem online biletele si nu am mai schimbat nimic, astfel ca in jur de 17.45 eram in Sorrento Chiar recomand Curreri Viaggi in alte conditii, in caz de potrivire de program, orarul si celelalte detalii inclusiv localizarea le gasiti aici: info@curreriviaggi. it, iar pretul a fost de 26 de euro pentru doua persoane (taxiul ar fi fost in jur de 20 euro de persoana, daca imi amintesc bine). Ultima oprire a fost exact Sorrento Station, adica gara, foarte aproape de care se afla si hotelul nostru.

In sfarsit, dupa cum doar reiese si nu am specificat foarte clar, am renuntat la ideea cazarii in Napoli, chiar daca gasisem un hotel bun zic eu si apropiat ca pret de Sorrento; inafara de transport, m-am gandit si ca ar fi poate o idee mai buna ca ultima zi avand plecarea spre seara, sa alocam cateva ore orasului Napoli, doar ca sa vedem ce ne spune/ arata atmosfera acestuia si daca ne spune de bine, sa petrecem in viitor cateva zile doar aici, bucurandu-ne de nenumaratele obiective.

Ceea ce am si facut, luni 9 iunie am luat un transfer privat dupa decazare (120 euro cam scumput insa ne-am miscat repede), am ajuns in Napoli zona Stazione Centrale la un depozit de bagaje sugerat de catre receptia hotelului din Sorrento- 'Bye Bye Bags' se numeste depozitul, pe care il recomand din suflet. si scapati de grija gentilor am plecat sa cascam gura, fiindca de vizitat nu se putea vorbi. In fata mea, un domn de o anumita etate cu o plasa de cumparaturi la purtator ceea ce m-a facut sa cred ca este localnic, mi-a zambit si eu am prins curaj sa il intreb ce ne-ar sfatui sa vedem in cele cateva ore pe care le avem la dispozitie pana la plecarea spre casa. Cu jovialitatea care ne-a cucerit la napoletani, dar si la ceilalti locuitori ai Campaniei cu care noi am intrat in contact, acesta ne-a spus: Domul! si foarte concis ne-a dat cateva indicatii despre cum ajungem acolo. Am bajbait noi putin si am mai intrebat pe ici, pe colo, dar am ajuns!

Si tare mult mi-a placut Napoli acolo, pe stradzile de langa Catedrala, am simtit ceva special si am promis ca ne vom intoarce! Am facut popas si intr-o trattorie, I Gerolomini Trattoria Popolare Napoletana, peste drum de Catedrala, unde am mancat minunatele lor paste cu cartofi si ne-am tras sufletul inaine de a porni inapoi catre depozitul de bagaje. Ajunsi acolo, domnul dragut de la magazinul de langa, care supravegheaza locul ne-a chemat un taxi care, pentru 15 euro tarif fix ne-a dus la aeroport. Mult prea devreme, intrucat acolo am gasit televiziunea si o multime de zboruri anulate si intarziate. Noi am fost norocosi si in ciuda intarzierii de o ora si jumatate, pe la ora 22 am ajuns la Bucuresti.

Si in sfarsit, despre Sorrento, o incantare de oras! Citisem ca: 'Sorrento este un oraș fermecător situat pe coasta de sud a Italiei, în regiunea Campania, la marginea peninsulei Sorrentine. Cunoscut pentru priveliștile sale spectaculoase asupra Golfului Napoli și a insulei Capri, Sorrento reușește să îmbine atmosfera rustică a sudului Italiei cu rafinamentul unei stațiuni de lux. Orașul este adesea ales ca punct de plecare pentru explorarea Coastei Amalfi, a ruinelor de la Pompei sau a insulei Ischia, dar farmecul său propriu îl face demn de o oprire mai îndelungată.

Sorrento este celebru pentru străduțele sale pietruite, pline de viață, cafenelele primitoare și magazinele artizanale care vând de la produse din lămâie – cum ar fi faimosul limoncello – până la dantele lucrate manual și ceramica locală. Piața principală, Piazza Tasso, este inima orașului și un loc vibrant unde turiștii și localnicii se adună pentru a savura un espresso sau pentru a privi trecătorii. Deși orașul nu are plaje largi cu nisip, micile sale golfulețe și debarcadere oferă locuri liniștite pentru înot și relaxare.

Pe lângă frumusețea naturală, Sorrento are o bogată moștenire culturală. Biserici vechi, precum Catedrala din Sorrento, și muzee precum Muzeul Correale, păstrează urmele istoriei acestui loc locuit încă din antichitate. Tradiția marinărească și ospitalitatea locală completează tabloul unui oraș în care timpul pare să curgă mai lent, iar viața capătă un ritm mai blând. Sorrento nu este doar o destinație turistică, ci o experiență mediteraneană autentică, unde soarele, marea și cultura se împletesc armonios. '

Totul aici a fost o inlantuire de momente adorabile- hotelul Michelangelo, o oaza de confort si stil, Pizzeria da Franco unde am mancat bun si bine ca pret, situata la doua minute de hotel; piazza Tasso, 5 minute de hotel, o explozie de veselie, strazile pe care am colindat la intamplare ziua si seara cu portocalli si florile care le margineau, cu alte terase la care ne opream atrasi de imagini si mirosuri ademenitoare sau pur si simplu de moftul de a ne bucura spontan , ca de un chef, scarile pe care le-am coborat si urcat din/ spre Piazza Tasso -130 pe numarate- pentru a ajunge in zona portului-puteam lua liftul dar nu am vrut, marea, soarele, orasul vazut de pe soseaua serpuitoare ce ne-a purtat de la Napoli, totul a fost farmec!

Am plecat cu ferry in Capri, o calatorie placuta de 30 de minute am achizitionat o excursie pe Get Your Guide cu plecare chiar din piazza Tasso pentru a vedea Positano unde am facut plaja si baie, Amalfi si Ravello, cu minivan si boat intre Positano si Amalfi, iar ghidul Roberto a fost un deliciu, cireasa de pe tortul unei zile foarte frumoase :); am plecat cu trenul la Pompeii si am ras in ciuda felului in care arata acest tren, pentru ca o familie de italieni care pleca in vacanta - dupa bagaje - toti patru, parinti si copii, cantau din tot sufletul ' O Sole Mio' si 'Bella Ciao', pe melodia unui acordeonist pripasit pe acolo...

Sorrento a fost punctul de plecare perfect spre cateva locuri de care ne-am indragostit si ne-au ramas in inima; bineinteles ca ne vom intoarce, ne-au ramas atat de multe altele de vazut acolo! Stiu ca Italia este frumoasa toata, insa acum a fost vorba despre Napoli, Sorrento, Campania - si eu m-am intors de acolo cu paste, Provolone del Monaco - o branza specifica regiunii, pasta de fistic, lantic cu o lamaie drept medalion, magneti de frigider si cu o bucurie mare, aceea de a fi fost parte din tabloul acesta, pentru o clipa!

---

VIZUALIZĂRI: 98 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI