Untersbergbahn

TIPĂREȘTE

Pentru Salzburg nu am planificat mai nimic de acasă. Am luat bilete pentru concert la Palatul Mirabell vezi impresii și... în continuare m-am bazat pe faptul că aveam deja o idee despre ce și cum, deoarece mai fusesem o dată aici, o zi, în 2011.

Trebuie spus, însă, (și a spus asta și @tata123) că programul în acest oraș se aranjează de la sine dacă se achiziționează Salzburg Card (P50); în plus, totul devine, dintr-o dată, destul de ieftin. Noi l-am luat de la Hotel Bristol, aflat peste drum de Mozart-Wohnhaus (Mozart Residence), dar mai există câteva puncte de unde poate fi cumpărat.

În prima zi l-am folosit pentru a intra la Mozart-Wohnhaus și Mozarts Geburtshaus, la DomQuartier și în Festung Hohensalzburg, unde am urcat cu funicularul, FestungsBahn. Luate „la bucată” , toate astea ar fi costat aproape 70 de euro, în timp ce pe card am dat 43, pentru 48 de ore (iarna, prețul său este ceva mai mic, deoarece mai multe obiective sunt închise). În cea de-a doua zi am intrat la Zoo Salzburg și am urcat pe Untersberg, cu Untersbergbahn, încă 50 de euro. Și ar mai fi încăput câte ceva, însă seara aveam un alt program. Așadar, recomand cu tărie achiziționarea cardului; alte locuri faine unde poate fi folosit (Schloss Hellbrunn, croazieră pe Salzach) sunt deja prezentate pe AFA.

Îmi propun să acopăr un gol, spunând câte ceva despre Untersberg. Este un masiv muntos care face parte din Alpi, situat la sud de Salzburg, fiind împărțit între Austria și Germania. Vârful Salzburg Hochthron, cu o înălțime de 1853 de metri, se află la doi pași de oraș, în timp ce Berchtesgadener Hochthron, cel mai înalt punct al masivului, 1972 de metri deasupra nivelului mării, este pe partea bavareză.

Se ajunge la poalele muntelui folosind transportul local, cu autobuzul 25 de la Hauptbahnhof sau cu 28 din centru. Busul oprește în fața gării din vale a telecabinei, Untersbergbahn St. Leonhard, unde este amenajată și o parcare (cu plată). În interiorul stației găsim un magazin cu articole pentru drumeții și escaladă (cam scumpe pentru buzunarul nostru, dar – aparent – de bună calitate), un mic bar cu răcoritoare, cafea și sandvișuri, precum și o toaletă (curată, în principiu). Tot aici se găsesc hărți cu traseele de pe platou (am pozat una, P4).

Logo-ul telefericului este un împărat cu barba roșie și lungă, reprezentând cumva firul care unește baza muntelui cu vârful acestuia (P2). Este o construcție impresionantă, inaugurată în 1961. Se pleacă de la altitudinea de 456 de metri și se ajunge la 1776 de metri, o diferență de nivel de 1320 de metri. Lungimea cablului este de 2850 de metri, înclinația medie fiind aproape 50%, dar există segmente unde urcușul este, practic, pe verticală. Este destul de înspăimântător, eu am rău de înălțime și pot depune mărturie că nu e pentru oricine. Bine, am supraviețuit, deci puteți încerca 😊. (Pentru comparație, la Bușteni se urcă 1235 de metri, dar pe un traseu de 4350 de metri, așadar înclinația medie este cam la jumătate față de cea de pe Untersberg.)

Sunt două cabine (una urcă, alta coboară), cu plecare simultană, la fiecare oră exactă și la fiecare și jumătate, ultima de sus fiind la 16:00 (asta iarna, pentru că vara merge până mai târziu, dar nu cu mult, parcă 17:30). Se recomandă să se evite ultima cursă, pentru că este foarte aglomerată. Se poate coborî și pe jos, cam într-o oră, vara cred că e chiar mai plăcut așa. În cazul în care sunt foarte mulți doritori, se suplimentează plecările, la și un sfert sau la fără un sfert.

Cam totul despre acest topic găsiți aici: untersbergbahn.at/en.

Cabinele arată foarte bine; nu am mai urcat de 20 de ani pe Bucegi, dar nu există termen de comparație. După cum se vede în P12, pereții sunt total transparenți, asigurând o priveliște 360 de grade. Asta nu e neapărat bine, se accentuează senzația că te poți prăbuși oricând (mai ales când treci prin dreptul stâlpilor uriași - P14), dar ceea ce se vede este fabulos (P7-P19 sunt făcute la urcare, P44-P49 la coborâre). Salzburgul se poate cuprinde cu privirea doar de pe la mijlocul muntelui în sus; în P16 este pista de aterizare a aeroportului. E simpatic să îți dai seama cât e de neînsemnat dealul pe care se află fortăreața (Festung Hohensalzburg), deal care îți scoate sufletul dacă îl iei pieptiș (P21).

Stația de sus, Untersbergbahn Geiereck (Bergstation) , are... balcon, cu vedere către nord, deci spre oraș. Primul front este alcătuit din dealuri (aparent) scunde, iar în spatele lor, în zare, se întinde o mare câmpie. Pe balustradă sunt însemnate direcțiile Köln, Berlin, Viena și tot așa, precum și distanțele până la aceste orașe. Pe stânga, către vest (și în spate, spre sud, dar din balcon nu se vede în partea respectivă) sunt munți maiestuoși, cu crestele albe timp de zece luni pe an. P21-P28 sunt făcute în acest loc.

Ce se poate face sus? Pe site scrie așa:

Vara, Untersberg oferă posibilitatea de a face drumeții lungi (a se vedea P4), vizite la peșteri de gheață, tururi de alpinism și parapantă în tandem. Iarna, telecabina Untersberg servește drept teleschi: se poate practica schiatul pe platou, dar există și pârtie de schi alpin. La doar 15 minute de mers pe jos de stația de sus a telecabinei începe o pârtie lungă de 7,5 km, care se termină în Fürstenbrunn. De acolo, linia de autobuz 35, cu curse regulate, vă duce înapoi la stația din vale.

Motiv pentru care se poate lua abonament pentru telecabină: fie unul cu zece urcări, fie chiar unul anual, cu număr nelimitat de utilizări. Altfel, o urcare costă 24 de euro, iar un drum dus-întors e 34 de euro. Un astfel de drum dus-întors este inclus în Salzburg Card.

Ce am făcut noi sus? Nu mare lucru, pentru că: 1. trebuia să ne încadrăm într-un program strâns; 2. nu avem antrenament pentru trasee mai dificile, în condiții de iarnă, și nici echipamentul necesar.

Chiar la ieșirea din stația telecabinei este un restaurant care arăta interesant, dar pe care l-am ocolit. Spre stânga e o potecă ce urcă spre o cruce aflată pe vârful unui deal (P31-P32). Dar citiserăm că se face doar o jumătate de oră până la „a doua cruce” (P35), așa că ne-am fixat acest obiectiv. Doar că unii s-au oprit pe drum, fie pentru că nu aveau încălțări bune, fie de frică (se patina foarte tare la vale, iar de o parte și de alta a potecii e hău), fie pentru că au preferat să stea la făcut poze (am împrumutat câteva). În drum am dat de mormântul unui general (P33), precum și de un monument al unei unități militare (P34 – nu-mi dau seama dacă sunt vânători de munte sau, după acel târnăcop, mai curând geniști). P35 este de pe drumul de întoarcere, se vede prima cruce pozată de pe cel de-al doilea deal.

De menționat că traseul pe care am mers urmeaza exact frontiera de pe culme dintre Austria și Germania.

Am petrecut pe platou o oră și mi-a plăcut. Dacă permite timpul și vremea e ceva mai bună (noi am avut parte de minus 12 - minus 15 grade), merită să stai o zi întreagă. Și să tot revii!

L.E. S-au încărcat pe AFA, în ultima vreme, fotografii minunate cu munți înzăpeziți. Veți vedea că nici cele atașate de mine nu sunt de lepădat! :)

---

VIZUALIZĂRI: 210 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI