Am gustat „o felie” de Madeira

TIPĂREȘTE

De la o vreme încoace, soțul meu, îndrăgostit de-a binelea de capitala Portugaliei, preferă să-l prindă propria aniversare în Lisabona, iar eu știind acest lucru, m-am gândit să plusez și să-l surprind cu câteva zile și în Madeira, ca un binemeritat dar în preajma unei cifre marcate de doi de cinci.

 Mi-a revenit plăcuta misiune să gândesc și să organizez vacanța până în cele mai mai mici amănunte, având în vedere că presupunea încă o călătorie intermediară cu avionul, cuprinsă în miezul celor șapte nopți ale vacanței. După ceva cugetări, a rezultat următorul plan: primele două zile în Lisabona, următoarele patru în Madeira și ultima zi înapoi în Lisabona de unde să ne întoarcem acasă.

Desigur, pentru Madeira a fost foarte puțin, însă suficient să nă dea pe spate și să ne stârnească imediat dorința, aproape stringentă, de a reveni pentru mai mult timp.

După cum, probabil, știți, de la noi nu există zbor direct în Madeira, cu excepția charterelor, așa că din Lisabona unde aveam să ajungem tot cu Wizzair ca și alte dăți, era necesar să găsesc varianta optimă de zbor pe segmentul Lisabona-Funchal și retur, dat fiind că acesta este operat de mai multe companii, inclusiv de cea națională portugheză, Tap Air Portugal. Până la urmă, cel mai oportun pentru noi mi s-a părut să zburăm cu easyJet, care avea prețuri ușor mai mici față de celelalte și orar convenabil de zbor.

Prețurile biletelor de avion pe segmentul București-Lisabona și retur, cumpărate cu aproape un an înainte au fost de 776 lei incluzând doar bagaj de mână, iar cele pentru segmentul Lisabona-Funchal și retur, cu același tip de bagaj, achiziționate chiar în ziua de Crăciun a anului 2023 au fost de 153 €, aproximativ similare ca valoare.

   În cea de-a doua jumătate a lui octombrie, vremea a fost foarte plăcută atât în Lisabona, cât și în Madeira, cu 22°-24°C în aer și tot atîtea în apa oceanului. În Madeira, vremea a fost mai ciudată, poate, clima subtropicală, umedă, având capriciile ei, la țărm în sud fiind mai însorit, mai cald, pe munte mai rece și cețos, iar în estul extrem, pe unul dintre traseele cele mai cunoscute de drumeție, se mai adăuga și un vânt cam tăios.

Din aceste considerente, am fost pregătiți să avem la noi haine și încălțări diverse, de la costum de baie, până la geacă de vânt și ploaie, de la sandale, la pantofi de trekking, având de gând să facem câte ceva din fiecare activitate: un pic de plajă, chiar și la piscină fiindcă Madeira nu este despre plaje, măcar o drumeție mai lunguță, vizitat sate și orașe, văzut câteva obiective reprezentative pentru insulă.

În scopul unei eficienței ridicate, am închiriat mașină pentru trei zile, depunând diligențe încă de acasă pe lângă hotelierul madeirez, dată fiind cerința noastră să închiriem fără card de credit. Acesta ne-a intermediat legătua cu un colaborator, o firmă specializată, care ne-a dat pe mână un Renault Clio cu 45€/zi, deci 135 € în total.

De altfel, Madeira ne-a surprins plăcut prin prețuri ok în general la orice, similare cu cele din Grecia, uneori chiar mai avantajoase, mai ales la mâncare.

Voi scrie despre cum s-a derulat vacanța noastră pe zile, în ideea că ar putea inspira pe cineva în privința vreunui aspect, fiindcă și eu, la rândul meu, am folosit informații din mai multe articole de pe sait și am le-am adaptat condițiilor și timpului nostru foarte scurt.  

Am sosit în seara de 18 octombrie în Lisabona, și trebuia să plecăm spre Funchal în dimineața zilei de 20 octombrie. În acest interval ne propuseserăm să repetăm toate obiectivele/activitățile de care ner era dor, în plus ne doream o seară de neuitat cu fado, în acest sens făcând rezervare prin The Fork https://www.thefork.com/ la localul care ne încântase și în 2021 și în 2023 cu reprezentații remarcabile de fado, pe lângă o cină foarte gustoasă la Fama d'Alfama https://famadalfama. pt/, un local emblematic în materie de fado situat în Alfama, locul de naștere al fado-ului. Surpriza foarte plăcută a fost că localul oferea de acum și reprezentație de flamenco, se stilase mult, evoluase de-a binelea, așa că totul a fost spre bucuria noastră. Inclusiv mâncarea era mult mai bună.

Sper să povestesc experiența în detaliu, fiindcă merită din plin!

În rest, am tot pendulat, spre aducere aminte, între obiectivele clasice ale Lisabonei:cartierul Alfama cu punctele sale de belvedere fabuloase, Praça do Comércio cu a sa priveliște minunată la fluviul Tejo, Cartierul Bairro Alto, inclusiv cu Funicularul da Glória care devenise un fel de jucărie pentru noi, și, credeți-mă,  mi se strânge inima când mă gândesc la teribila tragedie de anul acesta.  

În ziua a treia aveam zborul spre Funchal la 11,45, o oră foarte convenabilă, cu sosire la în Madeira la 13,30, însă o ceață groasă instalată în acea dimineață deasupra Lisabonei, a perturbat planurile de zbor ale companiilor aeriene, când timp de vreo două ore nu s-a ridicat nimic de sol.

  Am decolat cu întârziere de mai mult de de două ore, aterizând în Funchal la 15,25, recuperarea de timp în zbor fiind destul de mică. Din aeroport am luat un shuttle bus operat de transportul public (biletele 6€/pers. cumpărate de la șofer numai cu cash), până la stația nr. 10, în preajma căreia aveam cazarea rezervată.

Despre insula paradisiacă din Atlantic, supranumită pe bună dreptate „grădina plutitoare a Atlanticului”  sau„insula eternei primăveri” , puteți citi aici: https://visitmadeira.com/en/ sau aici: https://en. wikipedia.org/wiki/Madeira,  eu vă voi povesti cum ne-am petrecut cele patru zile acolo, încercând să atingem câteva obiective care ni s-au părut de neratat la prima descindere în insulă. Adevărul este că puține locuri dintre cele vizitate de noi au produs o asemenea impresie asupra noastră, insula lăsând o amprentă puternică de exotism, de altminteri, o consider cel mai exotic loc în care am pășit până acum.

Prima zi madeireză, după ce ne-am instalat în camera de hotel, am dedicat-o Funchalului, având cazarea acolo, spre a ne familiariza un pic cu orașul pe care știam că-l vom bate serile, după ce ne vom fi întors din cutreierări. Am luat urbea la picior de la capătul vestic unde stăteam, până la celălalt capăt, la Fortaleza de São Tiago, am identificat majoritatea punctelor de interes ale capitalei madeireze: Parque de Santa Catarina, Jardim Municipal (de São Francisco), Catedrala Sé, Palaçio de São Laurenço, Praça do Colombo, Mercado dos Lavradores,  Muzeul CR7 până la care aveam vreo 150 m de cazare, iar pe seară am luat o primă masă în apropierea hotelului, la un bistro unde am mâncat ceva straniu, dar foarte bun, sper să povestesc separat, că am rămas cu o părere despre un gust absolut irezisitibil.

A doua zi după micul-dejun, aveam întâlnire cu domnul care ne aducea mașina și căruia îi trimiseserăm cu o zi înainte pe Whatsapp toate datele pentru încheierea contractului. Făcuserăm un prim traseu spre vest unde aveam în plan Câmara de Lobos,  o stațiune cochetă în care ne„aștepta” statuia lui Winston Churchil pentru o fotografie reușită și o plimbare relaxantă pe străduțele sale. Am lăsat mașina într-o parcare cu plată (1€/ora), pe urmă, liber la pas!

De acolo,  am vrut să ajungem neapărat la Cabo Girão,  platforma de sticlă” spânzurată” la 589 m deasupra nivelului oceanului, de unde priveliștea îți taie respirația, iar dacă te uiți în jos, simți că te ia amețeala la propriu! La Cabo Girão, biletele costă 2 €/pers., se pot plăti cu cardul, dar parcarea este gratuită.

Repuși la drum, următoarea destinație o constituiau plajele Calheta să ne înmuiem trupurile un pic în apa oceanului care era caldă-caldă, afișajul electronic ne arăta una generoasă de 24°C. Am ales-o pe cea din dreapta cum te uiți la ocean, am făcut o baie pe cinste, apoi, cum foamea ne dădea târcoale, ne-am retras la o terasă din spatele plajei din stânga și am luat un prânz sănătos.

Plajele Calheta, în formă de potcoavă, simetrice, despărțite de un mic port de agrement sunt artificiale, amenajate din nisip fin, auriu adus din Maroc sau Portugalia continentală și sunt deținătoare de Blue Flag, deci cu multe facilități, inclusiv pentru sporturi nautice. Zona este foarte frumoasă, în spate o faleză bordată cu palmieri reprezintă promenada ideală pentru cei ce vor să admire peisajele.

La întoarcere în Funchal aveam în program un popas la Ribeira Brava, una dintre cele mai vechi stațiunea din Madeira, și o trecere pe sub cascada Dos Anjos, spectaculoasă din șosea, însă ne-a ieșit doar Ribeira Brava care ne-a impresionat foarte plăcut, circulația pe șoseaua unde cascada se revarsă spectaculos în drum spre ocean, fiind restricționată.

După-amiaza, târziu, ne-a găsit pe străzile Funchalului, în care am vrut să mai prindem ceva lumină pentru a lua la picior Avenida do Mar, bulevardul vecin cu oceanul, precum și Zona Velha cu cea mai „în vârstă” stradă din capitală, Rua de Santa Maria, faimoasă pentru desenele de pe pereții clădirilor și ușile lor pictate.

Seara, pentru cină, am descoperit un local popular în Funchal, nepretențios, care oferea mâncare excelentă, în cantități generoase și la prețuri modice, pe nume Restaurante Londres. Desigur, și în zilele următoare i-am călcat pragul, mulțumiți de experiența gastronomică.

A treia zi a debutat cu un pic de ploaie măruntă, cu picături mici și ascuțite ca acele, care a și încetat în timp ce eram la micul-dejun. Ne propuseserăm să mergem dimineață la Mercado dos Lavradores și să cumpărăm fructe exotice, pe care să le aducem la hotel și să le savurăm pe îndelete. Am cumpărat șase fructe de câte un fel, total 42,61€, știu, foarte scumpe, dar muream să le încercăm, așa că regretele nu au contat. Le-am pus pe masă acasă și le-am degustat pe rând, declarând că banana-ananas este regina.

Pe urmă, ne-am făcut bagajul și am plecat către în apropiere, spre sud-est, spre Garajau unde aveam să vizităm statuia Cristo Rei, similară celei din Lisabona și celei din Rio de Janeiro, Brazilia. Pe cea din Lisabona reușit s-o vizităm, pe cea din Brazilia nu întrevăd nicio posibilitate de a o vizita.

Ploaia se dusese de tot, răsărise soarele și noi urcam și coboram treptele spre statuia Cristo Rei, absolut magnifică. Telefericul spre plaja Garajau nu funcționa, era în revizie, așa că intenția de a coborî pe plajă ne-a fost suprimată, fiindcă nu aveam timp să coborâm la pas, pe drumul în zig-zag. Totuși, ne-am bucurat să admirăm peisajele de vis, chiar dacă umezeala din aer nu era cea mai bună companioană.

 După Garajau, pentru că vremea se îmbunase considerabil, ne-am hotărât să plecăm spre est, pe sub pilonii adăugați care au mărit pista aeroportului, apoi pe șoseaua spre Machico, cu destinația finală PR 8, Ponta de São Laurenço, traseu moderat ca dificultate, de lungime de 3 km, plus încă pe atât dacă nu se optează pentru o întoarcere pe calea apei, dar foarte bogat în peisaje de vis. Am lăsat mașina foarte departe de locul special amenajat, din cauză de aglomerație mare.

Ponta de São Laurenço este o limbă lungă și subțire de pământ cu urcușuri și coborâșuri, diferența de nivel nefiind foarte mare, de vreo 110m, însă este foarte pitorească. Poteca de trekking se află în stare bună și a fost destul de aglomerată, dar spectaculoasă, iar noi ne-am încărcat retinele cu imagini splendide spre ocean, atât pe-o parte, cât și pe cealaltă. La capătul celor trei kilometri de drumeție se află Casa do Sardinha, un fel de cabană unde ne-am delectat cu câte o bere fără alcool, după care am făcut cale-întoarsă într-un timp mai scurt față de cel de la dus. Am fi putut opta pentru retur cu barca, desigur contra cost, însă am preferat același traseu pentru revederea peisajelor.

Seara, ne-a prins în cartierul Velha în Funchal, unde aveam rezervare la localul micuț și cochet Sabor a Fado, pentru o cină în acorduri de fado, pentru a sărbători cei doi de cinci, proaspăt împliniți, din vârsta soțului.

Sabor a Fado este genul de restaurant intim, unde noțiunea de afacere de familie poate fi înțeleasă cel mai bine deoarece cei câțiva membri de familie au fost cei ce găteau, serveau, dar mai ales, cântau, întreținând o atmosferă vibrantă. Prețurile sunt ceva mai mari, dar nu exagerate, mâncarea este delicioasă, iar show-ul oferit, de neuitat. Trebuie reținut, însă, că e nevoie de rezervare https://saborafado. webnode. pt/, mesele fiind puține, cu maximum 30 de locuri.

Oricum, seara a fost magică, toți mesenii fiind invitați să cânte alături de familie, într-o activitate ce s-a dovedit tare interactivă.

Pentru cea de-a patra zi, pregătiserăm un program stufos, rămânea de văzut ce se putea realiza din el. Pentru prima jumătate a zilei am gândit să vizităm cele două grădini botanice celebre situate la nord de Funchal, în susul său, respectiv Jardim Tropical Monte Palace și Jardim Botânico, iar după-amiaza să luăm taurul de coarne și să îndrăznim să urcăm pe Pico de Arieiro, spectaculosul vârf (cel de-al treilea ca înălțime) în preajma căruia se poate ajunge cu mașina.  

    Dis-de-dimineață, pe la 08,30 ne-am deplasat spre stația de telecabină situată în cealaltă extremitate a orașului, iar la 09,00, când a deschis, eram printre primii clienți care și-au luat bilete 18€/pers. cash la Teleférico Madeira, către Monte. Însăși plimbarea cu telecabina a fost în sine o experiență minunată, să admiri de la înălțime orașul.

Am ajuns în vreo 20 minute la Monte, am luat bilete Monte Palace Garden: 15€/pers. cash, apoi ne-am lansat și am luat arealul la pas într-un tur complet, de vreo două ore și jumătate, timp în care din capătul situat pe diagonala intrării am observat chiar și săniile din răchită pe tălpici de lemn trase fiecare de câte doi bărbați vânjoși, tradiționale în Madeira. Inedit și foarte interesant, chiar amuzant!

  Prima grădină a fost o minunăție și am căutat să pășim prin toate cotloanele sale, așa încât am plecat de acolo super încântați.

 De la Monte, din apropiere, știam că va trebui să luăm bilete pentru Teleférico do Jardim și Jardim Botânico, împreună 20€/pers. cu cardul. Deci, dintr-o telecabină în alta, am ajuns la cealaltă grădină splendidă a Funchalului. Durata traseului cu cealaltă telecabină a fost de 10 minute, pe urmă ne-am bucurat și de cea de-a doua grădină botanică aproximativ același timp. La terasa grădinii, ne-am luat un răgaz pentru a lua un prânz rapid, că ni se cam făcuse foame, nu glumă.

  În cele din urmă, am făcut cale-întoarsă exact pe calea pe care veniserăm: cu telecabina do Jardim, apoi cu Teleférico Monte, așa încât la 14,00 eram înapoi în Funchal. Fuga la hotel, luat mașina și îndreptat spre Pico de Arieiro.

   Am urcat la Pico de Arieiro pe un drum bunicel, pe care ni l-a recomandat GPS-ul, dar mai îngust și aproape necirculat. Ne-am „înțepat” în cel principal, apoi ne-am dus direct în parcarea mare și gratuită unde ne-am lăsat mașina în siguranță. Sus era ceață, ba mai groasă, ba mai subțire când soarele se mai făcea văzut. Am mers la stația meteo, apoi ne-am lansat pe PR1, cel mai vestit traseu de drumeție, se pare și cel mai spectaculos, de 6,5 km, care leagă Pico de Arieiro (1818m) de Pico Ruivo (1861m), cel mai înalt vârf din insulă, pe o potecă absolut uimitoare.

 Ceața nu avea de gând să se risipească, dar nici noi să renunțăm, așa că ne-am lansat pe traseu cam vreun kilometru, până la Miradouro do Ninho da Manta, nu vedeam cine știe ce, plouase și era cam umed și treptele de piatră cam alunecoase, așa că ne-am întors de unde plecaserăm cu promisiunea că la următoarea vizită nu vom mai ceda atât de ușor.

  Reveniți în Funchal, am predat mașina, apoi, pe seară ne-am bucurat de încă o cină memorabilă la Londres și de o plimbare prin orașul care ne intrase la suflet de cum îl văzuserăm.

  În cea de-a cincea zi aveam zborul spre Lisabona la 16,25, deci încă o jumătate liber prin Funchal. Pentru dimineață, după micul-dejun, am plănuit vizită la CR7, muzeul dedicat marelui fotbalist Cristiano Ronaldo, cel mai cunoscut fiu al Madeirei, care a dat numele aeroportului insulei. În plus, pentru un microbist precum este soțul meu, era chiar de neratat acest obiectiv: 5€/pers. cash. Muzeul este bine organizat, am văzut o sumedenie de iubitori ai fotbalului care veniseră îmbrăcați chiar în tricoul cu CR.

 După muzeu, gândiserăm o vizită în Praça do Municipio și cartierul São Pedro și am pus-o în aplicare, am văzut inclusiv istorica Pasteleria Felisberta, preferata împărătesei Sissi, acum fără activitate, închisă. Împărăteasa Sissi a Austriei a petrecut o perioadă în Madeira, are chiar o statuie dedicată lângă Casino.

 Prânzul a fost luat din nou la Londres, deja intrat la „favorite” . Pe seară, am sosit la Lisabona, ne-am cazat, am ieșit din nou la cină și la plimbare.

Ultima zi a vacanței urma s-o petrecem în Lisabona, de fapt aproape toată, pentru că aveam zborul spre București pe seară. În acest răstimp pentru a treia oară, în ani diferiți, am vrut să vizităm Turnul Belém, însă s-a dovedit a treia încercare nereușită pentru că, deși verificaserăm pe internet unde figura deschis, în fapt, la fața locului, ne-am lovit de un panou mare cu închis. Am dat-o pe seama faptului că vremea se modificase ușor, bătea vântul și începuseră să cadă câteva picături de ploaie.

  Întorși în centrul Lisabonei, ne-am foit prin Praça da Figueira unde era organizat un târg cu produse din carne de porc, apoi prin Praça do Comércio, apoi am luat prânzul la localul de casă Arco da Meredinho, înainte de a ne îndrepta spre aeroort.

Aceasta a fost vacanța noastră de octombrie,  combinată între Lisabona și Madeira, reușită și încărcată în care am cunoscut locuri noi, oameni noi. Totul a fost atât de special, încât nu am revenit prea curând cu picioarele pe pământ, cucerindu-ne iremedial, lăsându-ne cu gura căscată!  Desigur că Madeira trebuie aprofundată, cele patru zile nefăcând altceva decât să ne suscite interesul și curiozitatea. Pe moment, atât a fost posibil, așa că noi ne-am declarat mulțumiți și foarte încântați de cele văzute și simțite, promițându-ne nouă înșine că vom reveni într-o zi pentru mai mult timp, fiindcă Madeira merită din plin!

AmFostAcolo fără reclame?

• Utilizatoriii LOGAȚI văd o versiune cu mai puține reclame
• Ai dori o versiune COMPLET fără reclame? — devino membru afaFanClub -- citește mai mult

Membrii afaFanClub accesează AFA FĂRĂ RECLAME, pentru 8-9 lei/lună!

Cum devin membru afaFC? -- cumperi un abonament pe 6 sau 12 luni.

Detalii despre abonamentele afaFanClub aici

• ABONAMENT afaFC pe 6 LUNI = 59 lei Cumpără afaFC 6 luni
• ABONAMENT afaFC pe 12 LUNI = 100 lei Cumpără afaFC 12 luni

*) Nu uita să completezi, la DATE FACTURARE, username (de exemplu la Adresă)

---

VIZUALIZĂRI: 132 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI