GRAD SATISFACȚIE
NOTARE MEDIE REZULTATĂ
Morondava sau acolo unde baobabii ating cerul și oceanul șoptește povești

Morondava sau acolo unde baobabii ating cerul și oceanul șoptește povești Citatul zilei - nu măsura arborele cât timp mai este în picioare-proverb malgaș
Dacă există un loc în Madagascar unde timpul pare să curgă altfel, acesta este Morondava. Așezată pe coasta de vest a insulei, această mică stațiune de la Oceanul Indian e mai mult decât un punct pe hartă: e o poartă către lumea baobabilor uriași, către sate de pescari tradiționali și către o natură care te face să te simți mic în fața măreției ei.
A venit în sfârșit momentul să vă povestesc de cea mai frumoasă și celebră parte a Madagascarului, Morondava cu a ei celebră Aleea a Baobabilor. Deja se schimbase atmosfera era foarte cald și era așa un aer relaxant de stațiune de plajă.
Când ajungi aici, e imposibil să nu observi atmosfera relaxată. Străduțele prăfuite, oamenii zâmbitori care salută cu „Salama!” , piețele pline de fructe tropicale și mirosul de pește proaspăt prăjit îți dau imediat senzația că ai pășit într-o altă lume.
Morondava nu e o stațiune luxoasă, ci un loc simplu, autentic. Și tocmai asta o face specială. Aici, nu vei găsi resorturi masive sau cluburi aglomerate, ci mici lodge-uri de familie, bungalouri cu vedere la ocean și restaurante unde mesele sunt servite la umbra palmierilor.
Fără îndoială, atracția vedetă a Morondavei este Avenue des Baobabs, atracție pe care nu aveam cum să o ratăm nici noi. Drumul care leagă Morondava de Belon’i Tsiribihina trece printr-o adevărată catedrală vegetală, un șir de baobabi uriași, unii având chiar și 800 de ani.
Aici în Morondava, simți imediat că totul se desfășoară într-un ritm aparte. Niciun ceas nu mai contează, doar soarele și mareea stabilesc programul zilnic. Orașul, mic și prăfuit, îți oferă imaginea unui Madagascar autentic: piețe colorate, copii care râd zgomotos, femei ce vând pește uscat și bărbați ce repară plasele de pescuit la marginea drumului. Dar adevărata magie nu se află în centru, ci la câțiva kilometri distanță, acolo unde baobabii vechi de secole veghează peste câmpuri roșiatice.
Cel mai spectaculos moment este apusul. Soarele se scufundă în orizont, iar trunchiurile colosale se transformă în siluete negre, desenate pe un cer aprins în portocaliu și violet. Este imaginea care definește Madagascarul și care rămâne întipărită în sufletul fiecărui vizitator.
Astfel după ce ne-am odihnit după drumul greu, lung și obositor am dat o fugă până la plajă! Aceasta era aproape de hotelul nostru la doar vreo 7-8 minute de mers pe jos, Plaja este mare și este sălbatică. Din acest motiv este și cam murdară. Totuși dimineața am făcut plajă sub soarele African și ne-am bălăcit în apele calde ale Oceanului Indian, atât de drag mie.
Evident nu am avut prea mare liniște la plajă, deoarece am fost asaltați de o mulțime de comericanți locali destul de insistenți, asta și datorită faptului că eram singurii turiști de pe acolo. Am făcut ceva mici cumpărături, dar și câte un masaj relaxant direct pe plajă. Nu aveam cum refuza așa ceva.
Aici, în Morondava, vii pentru atmosfera liniștită, perfectă pentru cei care caută un ritm de viață mai simplu și mai aproape de natură, pentru experiențele culturale și naturale: sate de pescari, rezervații, plaje pustii, dar și pentru pentru autenticitatea vieții locale, departe de turismul de masă. Nu știu, dar noi așa ceva preferăm. Mai multă liniște, mai multă autenticitate, asta chiar dacă nu este ceva paradisiac. Morondava nu este o destinație pentru cei care caută confort modern la standard occidental. Este însă locul ideal pentru cei care vor să simtă adevăratul suflet al Madagascarului: natura copleșitoare, oamenii prietenoși și o viață care curge încet, ca un apus printre baobabi.
După amiază, după sesiune de plajă, aveam programată excursia la Aleea Baobabilor ca să vedem acolo apusul de soare. De la Morondava, drumul până la Avenue des Baobabs durează aproximativ o oră, dar călătoria este o experiență în sine. Strada se transformă treptat într-un drum de pământ roșiatic, iar la fiecare viraj simți că te apropii de un loc sacru. În aer miroase a praf și vegetație uscată, iar pe margine vezi săteni care se întorc de la câmpuri sau copii care salută curioși trecătorii.
Pe măsură ce avansezi, primele siluete apar în zare: trunchiuri uriașe, groase și gri, care par niște coloane sculptate de mâini de giganți. Deja aici se schimbă total atmosfera. Vezi o mulțime de alți turiști de parcă și-ar fi dat întânire cu toții în același loc și la aceiași oră, asta în condițiile în care în afară de cei de la hotelul nostru, nu mai văzusem alții.
Când intri pe alee, simți un amestec de uimire și reverență. Baobabii sunt absolut imenși, unii ating 30 de metri înălțime și peste 10 metri în diametru. Trebuie multe persoane să-și dea mâna să le cuprindă trunchiul. Ramurile lor, răsfirate doar în partea superioară, dau impresia unor rădăcini întoarse spre cer. Nu degeaba localnicii le spun „copacii răsturnați” .
Unii dintre acești baobabi au între 800 și 1.000 de ani. Stau acolo de secole, martori ai schimbărilor naturii și ai vieții oamenilor, care trăiesc la poalele lor. Pentru comunitățile malgașe, acești copaci nu sunt doar plante sunt adevărate spirite protectoare, simboluri ale fertilității și longevității.
Cel mai frumos moment al zilei pe Avenue des Baobabs este, fără îndoială, apusul. Soarele începe să coboare, cerul devine portocaliu și violet, iar umbrele baobabilor se lungesc peste drum. Fotografi din întreaga lume vin aici doar pentru această clipă. Unii cu aparatură profesionistă încearcă să prindă apusul perfect.
Eu cu Laura ne-am desprins de grup și am parcurs întreaga alee a baobabilor și mai mult de atât. Ghidul chiar s-a îngrijorat că am dispărut din peisaj, dar eu vroiam să mă bucur de această minune a naturii în liniște.
Locul cel mai frumos de admirat apusul este la marginea unui lac. Evident acolo se strânsese toată lumea, de nu aveai loc să arunci un ac. Toți în căutarea pozei perfecte, pozei instagramabile. Abia aveai loc să faci o poză fără să mai apară în peisaj și o altă persoană.
Stăteam pe margine și vedeam cum lumina schimbă peisajul minut după minut. Copacii se transformă în siluete negre, ca niște statui mitice, iar liniștea este spartă doar de vântul ușor și de râsetele copiilor din satele apropiate. Este un spectacol simplu, dar copleșitor, care îți rămâne pentru totdeauna în memorie.
Dincolo de frumusețea și fragilitatea lor, baobabii nu sunt doar monumente ale naturii, ci și martori fragili ai trecerii timpului. Schimbările climatice și defrișările din zonă amenință acest peisaj unic. Mulți localnici și organizații încearcă să protejeze acești giganți, pentru ca generațiile viitoare să poată încă simți emoția pe care o simți tu când stai la umbra lor. Chiar a întrebat cineva din grup dacă Avenue des Baobabs a apărut natural și firesc, dar ni s-a precizat că nu. Au fost tăiați mai mulți baobabi pentru a face această alee atât de celebră în lume. Se pare că le-a reușit planul, chiar dacă au plătit un preț destul de mare,
Aleea Baobabilor nu e doar un obiectiv turistic, ci o experiență care te face să reflectezi asupra trecerii timpului, asupra relației dintre oameni și natură. Morondava, cu atmosfera sa liniștită și autentică, este locul ideal unde să descoperi această magie.
Poate că cel mai frumos lucru e că, atunci când am plecat, ne-am dat seama că acei giganți vor rămâne acolo, încă sute de ani, veghetori tăcuți ai apusurilor nesfârșite din vestul Madagascarului. Dar nu am plecat atât de rapid, deoarece ghidul ne-a vândut o altă așa zisă atracție, adică să vedem Aleea Baobabilor noaptea. Pentru asta ne-a mai luat suplimentar vreo 15 usd de persoană. Eu mi-am dat seama că asta clar e șpaga lui, dar cei din grup au vrut neapărat să trăiască și această experiență. Ei bine ne-a spus că banii îi dă unui soldat înarmat ca să ne păzească, pentru că zona mișună de bandiți pe timp de noapte. Din punctul meu baliverne, dar asta e.
Într-adevăr, când s-a înoptat, a venit un soldat care a stat cu noi, dar tot așa erau mai multe grupuri de turiști fără nicio pază suplimentară. Cert este că a fost o experință tare faină să vezi cerul Africii plin de stele pe Aleea Baobabilor. Cine a știut să-și seteze telefonul corespunzător, a făcut ceva poze tare faine.
În încheiere vreau să vă spun legenda baobabilor sau copacii răsturnați de zei. Localnicii din Madagascar spun că baobabii nu au fost dintotdeauna așa, cu ramurile lor ca niște rădăcini întinse spre cer.
Se povestește că, la începutul lumii, baobabul era un copac mândru și vanitos. Era atât de înalt și falnic încât își privea de sus toate celelalte plante și își lăuda frumusețea zi de zi. Își făcea umbră singur și bea toată apa pământului, lăsându-i pe ceilalți însetați.
Zeița naturii, obosită de trufia lui, s-a supărat și a decis să îi dea o lecție. L-a smuls din pământ și l-a răsturnat cu rădăcinile în sus. Așa a rămas până azi: cu „rădăcinile” îndreptate spre cer și cu trunchiul uriaș adânc înfipt în pământ.
De atunci, baobabul este respectat și temut. Pentru malgași, el este un copac sacru, un simbol al rezistenței și al vieții veșnice, dar și o amintire că vanitatea nu rămâne nepedepsită.
Astfel, când stai la apus pe Avenue des Baobabs și privești acei uriași cu siluetele negre pe cerul roșu, nu vezi doar niște copaci. Vezi legende vii, povești vechi de mii de ani, care încă trăiesc în inimile oamenilor din Madagascar.

AmFostAcolo fără reclame?
- Utilizatoriii LOGAȚI văd o versiune cu mai puține reclame
- Ai dori o versiune COMPLET fără reclame? — devino membru afaFanClub -- citește mai mult
Trimis de robert in 10.09.25 14:00:05
- Alte destinații turistice prin care a fost: Algeria, Argentina, Bahamas, Benin, Brazilia, Camerun, Chile, China, Coasta de Fildeș, Cuba, Egipt, Emiratele Arabe Unite, Etiopia, Europa, Gambia, Ghana, Guineea Bissau, Honduras, Hong Kong, India, Indonezia, Insulele Cayman, Jamaica, Kenya, Macao, Maldive, Mexic, Pakistan, Republica Centrafricana, Republica Dominicană, Rusia, Senegal, Sheychelles, Sri Lanka, SUA, Tanzania, Thailanda, Togo, Tunisia.
NOTĂ: Părerile și recomandările din articol aparțin integral autorului (robert); în lipsa unor alte precizări explicite, ele nu pot fi considerate recomandări sau contrarecomandări din partea site-ului AmFostAcolo.ro („AFA”) sau ale administratorilor.
ECOURI la acest articol
- Folosiți rubrica de mai jos (SCRIE ECOU) pentru a solicita informații suplimentare sau pentru a discuta cele postate de autorul review-ului de mai sus
- Dacă ați fost acolo și doriți să ne povestiți experiența dvs, folosiți mai bine butonul de mai jos ADAUGĂ IMPRESII NOI
- Dacă doriți să adresați o întrebare tuturor celor care au scris impresii din această destinație:
in loc de a scrie un (același) Ecou în "n" rubrici, mai bine inițiati o
ÎNTREBARE NOUĂ
(întrebarea va fi trimisă *automat* tuturor celor care au scris impresii din această destinație)
- May.2025 Pe drumurile patriei — scris în 10.08.25 de robert din BUCURESTI - RECOMANDĂ
- May.2025 Sanctuarul crocodililor. Bonus, ceremonia Famadihana — scris în 21.07.25 de robert din BUCURESTI - RECOMANDĂ
- May.2025 Pădurea fermecată — scris în 20.07.25 de robert din BUCURESTI - RECOMANDĂ
- May.2025 În căutarea lemurului cântăreț, indri indri — scris în 18.07.25 de robert din BUCURESTI - RECOMANDĂ
- May.2025 Madagascar o lume unică pe o insulă izolată — scris în 17.06.25 de robert din BUCURESTI - RECOMANDĂ
- Jul.2023 NOSY BE - O insulă ruptă din paradis contrastată de viața bășatinașilor — scris în 16.07.23 de Kimberly din TORINO - RECOMANDĂ
- Sep.2016 Madagascar al 8-lea Continent — scris în 19.04.18 de Alex S din BUCUREşTI - RECOMANDĂ