Sanctuarul crocodililor. Bonus, ceremonia Famadihana

TIPĂREȘTE

Citatul zilei - Lasă-ți iubirea să fie precum ploaia încețoșată. Să vină încetișor, însă să inunde râul. (proverb din Madagascar)

Sincer nu este unul din animalele mele sălbatice favorite pe care vreau musai să le văd! Cu toate acestea chiar am avut șansa de multe ori să întânesc acest animal sălbatic. Prima dată, în afară de zoo fireste, la rezervația din Torremolinos, Spania, apoi de multe ori, fie că a fost în apele Amazonului unde am participat la o vânătoare fote și chiar am ținut în brațe unu, în safari în Kenya ori Tanzania, fie în diverse rezervații naturale de prin Gambia ori Coasta de Fildeș. Ce mă impresionează cel mai tare la ei este că vin din preistorie, doar au fost contemporani cu dinozaurii și cu toate că par imobili se pot activa foarte repede și pot devein extrem de periculoși. Așa că în momentul când am auzit că și aici există un așa numit sanctuar al crocodililor nu l-am ratat. Si bine am făcut pentru că a fost cumva mult mai frumos ca prin alte părți pentru că în spate avea și o poveste.

La doar câțiva kilometri de Andasibe, în inima estului umed al Madagascarului, Rezervația Privată Vakona găzduiește o atracție mai puțin cunoscută decât celebra Lemur Island, despre care v-am povestit acu vreo două articole, respectiv sanctuarul crocodililor. Această zonă nu este doar un spațiu turistic, ci un proiect care combină conservarea speciilor, educația ecologică și păstrarea unor legende locale aproape uitate.

Am ajuns în Rezervația Vakona într-o dimineață mohorâtă, când cerul părea că stă să se rupă peste pădurea tropicală din Andasibe. Venisem pentru lemuri, ca toți ceilalți, dar un localnic mi-a spus șoptit: „Dacă vrei să vezi ceva cu adevărat din Madagascarul vechi, du-te la crocodili.” Așa am pornit spre lacul din spatele lodge-ului, fără mari așteptări.

Sanctuarul se află chiar în incinta complexului de lux Vakona Forest Lodge. O cameră la acest complex sare bine de 100 euro pe noapte, dar cred că merită. Se ajunge ușor, pe jos, printr-o potecă bine marcată. Pe drum, ghidul local ne-a dat câteva informații de bază și anume crocodilii sunt ținuți în siguranță într-un habitat artificial, dar bine adaptat și pot fi observați fără riscuri.

Crocodilii de aici nu sunt sălbatici în sensul strict al cuvântului, majoritatea provin din centre de reproducere sau au fost salvați din zone unde intrau în conflict cu oamenii. Unii trăiesc aici de zeci de ani, cum ar fi exemplarul bătrân numit „Rabe” , cunoscut pentru dimensiunea sa impresionantă și cicatricea adâncă de pe coadă.

Sanctuarul a fost amenajat în anii 1990, ca parte a dezvoltării Vakona Forest Lodge, cu scopul de a oferi vizitatorilor o experiență mai complexă, dar și de a proteja fauna locală. În estul Madagascarului, crocodilii au fost dintotdeauna prezenți în râurile și mlaștinile dense, dar în ultimele decenii au devenit tot mai rari din cauza pescuitului ilegal, pierderii habitatului natural, sau a vânătorii tradiționale pentru carne și piele. Astăzi, crocodilii din sanctuar sunt bine protejați și îngrijiți, fiind în același timp un element central al educației ecologice din zonă.

Drumul era scurt, o potecă printre ferigi și palmieri mici, până am ajuns la o pasarelă de lemn care părea să plutească peste o apă mlăștinoasă. Lacul era tăcut, cu o suprafață de noroi verzui și reflexii întunecate. La început, n-am văzut nimic mișcându-se. Apoi, am înțeles, tot ce credeam că sunt bușteni erau, de fapt, crocodili. Zeci de ochi nemișcați urmăreau fiecare pas pe care îl făceam.

Cel mai mare dintre ei se numește Rabe, ne-a spus ghidul. Are peste patruzeci de ani și o cicatrice groasă pe coadă, dovadă că nu e prima lui bătălie. A fost adus aici din sud, unde atacase câteva animale domestice și era considerat periculos. În sanctuar trăiește într-un fel de semi-libertate, înconjurat de garduri naturale, dar fără vreo cușcă, exact cum îi place. E considerat de localnici un animal cu suflet, un fel de înger păzitor al mlaștinii.

Lângă lac există o construcție mică din lemn, care funcționează ca muzeu. Înăuntru, pielea unui crocodil bătrân atârnă pe un perete, alături de sculpturi și măști tradiționale. Una dintre ele m-a oprit în loc: o femeie cu chip frumos, dar cu solzi încrustați pe obraji. Ghidul a zâmbit și mi-a spus că e reprezentarea unei ființe din legendele malgașe – Vazimba An-drano. Se spune că era o femeie care a trăit acum multe generații, parte dintr-un trib dispărut, care comunica cu animalele și avea puteri stranii. Când a fost izgonită din sat, s-a scufundat în apă și s-a transformat într-o creatură jumătate om, jumătate crocodil. Acum, în nopțile cu lună, unii spun că o pot vedea pe marginea lacului, iar crocodilii se adună tăcuți în jurul ei.

Povestea m-a amuzat pe moment, dar când am revăzut lacul, acum cu acea imagine în minte, liniștea lui a căpătat alt ton. Aici, în Madagascar, natura nu e doar priveliște, ci și prezență. Fiecare loc are un spirit, fiecare animal o poveste. Sanctuarul nu e mare, dar e spectaculos Cumva te face să simți o formă de respect profund față de ceea ce e sălbatic, vechi și neatins.

Am plecat de acolo fără să simt că am bifat o atracție turistică, ci mai degrabă că am fost primit pentru scurt timp într-un spațiu cu reguli care nu sunt ale noastre. Poate tocmai asta e frumusețea locului. Când vizitezi sanctuarul de crocodili de la Vakona, nu privești doar niște animale. Privești o tăcere care pare că te privește înapoi.

Apropo ca să vedeți ce datini și tradiții au in Madagascar, cum sunt ei atât de apropiați de natură și au o mulțime de legende, o să vă povestesc de un ritual al lor, pe care din fericire nu l-am întâlnit prin peregrinările noastre, numit Famadihana.

În Madagascar, una dintre cele mai fascinante și neobișnuite tradiții este Famadihana, cunoscută și sub numele de ceremonia reîntoarcerii morților sau dansul cu morții. Aceasta este o practică funerară unică, care combină spiritualitatea profundă a poporului malgaș cu o atitudine celebrativă față de moarte și strămoși.

Famadihana înseamnă literal a întoarce oasele. Este o ceremonie colectivă, specifică în special grupurilor Merina și Betsileo din regiunile montane centrale ale Madagascarului, în care familiile deschid mormintele ancestrale (numite tombs) și scot rămășițele strămoșilor, pentru a le înfășura în giulgiuri noi, parfumate, și pentru a le sărbători viața.

Se spune că spiritele morților nu ajung imediat în lumea de dincolo, ci rămân în trecere o perioadă, observând lumea celor vii. Famadihana este un mod prin care rudele arată respect, iubire și grijă față de cei decedați, asigurându-se că aceștia nu se simt uitați și pot continua călătoria lor spirituală liniștiți.

Ceremonia are loc, de obicei, o dată la 5–7 ani, în lunile de iarnă (iunie-septembrie), când pământul este mai uscat. Este nevoie de acordul tuturor membrilor familiei și de pregătiri riguroase.

Etapele obișnuite ale ceremoniei sunt deschiderea mormintelor (construite adesea din piatră masivă). Familiile se adună la locul de înmormântare, deseori însoțite de fanfare sau orchestre locale... Se scot trupurile îmbălsămate sau rămășițele, iar fiecare este tratat cu venerație. Se spun rugăciuni, se aduce rom, se oferă mâncare simbolică. Învelirea în giulgiu nou (lamba mena, un tip de țesătură tradițională roșie și albă). Urmează dansul cu morții, iar trupurile sunt purtate în brațe sau pe umeri și „dansate” în jurul mormântului, în ritmul muzicii. Participanții cântă, spun povești despre viața decedaților și celebrează familia. Reînhumarea după festivități, morții sunt puși înapoi în criptă, înveliți și binecuvântați. Deci îi scot la masă și mla dans, beau și mănâncă cu ei și apoi îi pun la loc. Ați face așa ceva vreodată? Sincer, nici eu!

Pentru malgași, relația cu strămoșii este continuă. Cei morți nu sunt absenți, ci parte a vieții de zi cu zi. Sunt consultați în decizii importante, sunt prezenți la evenimente majore și trebuie onorați pentru ca familia să rămână protejată și în echilibru.

Famadihana nu este o înviere simbolică, ci un act de dragoste și loialitate. Se crede că, dacă nu este organizată la timp, spiritele devin neliniștite și pot aduce necazuri familiei. În schimb, dacă ceremonia e făcută cum trebuie, aduce fertilitate, prosperitate și pace.

Să fie la ei acolo! Părerea mea!

Oricum am rămas plăcut surprins să descopăr o altă cultură, o altă civilizație care din punctul meu de vedere este foarte fascinantă. Cum spune și o reclamă veche de la Mobexpert, din fericire suntem diferiți.

AmFostAcolo fără reclame?

• Utilizatoriii LOGAȚI văd, până în 1.8.25, o versiune cu MULT mai puține reclame
• Ați dori o versiune COMPLET fără reclame? — va fi posibil, în viitor — pentru aprox 8-9 lei / lună

---

VIZUALIZĂRI: 65 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI