I Lava You! - sau... Insulele Eoliene, o excursie ce nu trebuie ratată

TIPĂREȘTE

Am hotărât de la bun început că vacanța în Calabria va fi strict în scop de relaxare. Cum mi-a venit ideea să împart cazarea în 2, nu mai știu exact; probabil de dragul mai multor experiențe, ne înnebunim după chestia asta. N-a fost simplu, țin minte că m-am tot foit pe hartă, mai spre Pizzo Calabrio, mai spre Capo Vaticano, dar până la urmă am zis că de la Tropea a pornit totul și musai Tropea să fie una dintre ele; restul în altă parte (voi povesti). Deci 2 zile și jumătate în Tropea... Buuun!... Vom face băi de soare și de mare, vom mânca bun și vom dormi pe săturate, vom citi și va fi minunat!

Când am aflat însă că din Tropea se pot face excursii la Insulele Eoliene, mi s-a aprins brusc beculețul și n-a mai vrut să se stingă. Auzisem despre ele de mai bine de 10 ani, de la o cunoștință ce obișnuia să-și facă vacanțele acolo. Cel mai simplu mod de a le accesa este din Milazzo, din nord-estul Siciliei, și ei așa făceau, dar uite că nici Calabria nu-i departe.

Am aruncat un ochi pe Get Your Guide și – potriveală, frate! – aveau disponibilă excursie de o zi în insule fix în a doua zi plină pe care vom fi petrecut-o în Tropea! (Doar de 2 ori pe săptămână au asemenea excursie.) Păi ăsta-i semn de la Zeul Vacanțelor, nu te joci! N-am mai stat pe gânduri și-am antamat. 60 de euro de căciulă pentru 3 insule (Vulcano, Lipari, Stromboli). Vă reamintesc condițiile extrem de avantajoase de rezervare pe care site-ul le practică: dacă anulezi până cu 24 de ore înainte, primești banii înapoi fără nicio penalizare. În plus, experiențele anterioare din Thailanda și Cracovia ne-au permis să apelăm la ei fără nicio rezervă.

Arhipelagul vulcanic al Insulelor Eoliene (numite după zeul vântului, Eol) se află în sud-estul Mării Tireniene, nu departe de coasta nordică a Siciliei și este format din 7 insule (Alicudi, Filicudi, Salina, Vulcano, Lipari, Panarea și Stromboli), care împreună cu alte câteva vârfuri vulcanice submarine alcătuiesc un adevărat arc vulcanic. De fapt, primele 3 (pe vest) nu conțin vulcani activi, doar celelalte; deasemenea, în zona lor (pe vest) s-a detectat numai activitate seismică de suprafață, în timp ce celelalte se pot lăuda cu activitate seismică de adâncime. Cel mai activ este vulcanul Stromboli, acesta erupând cvasicontinuu de peste 2000 de ani, lucru ce i-a adus supranumele de „farul Mediteranei” . E drept, de obicei sunt mici explozii (foarte spectaculoase dealtfel), rareori erupții efuzive (caracterizate prin scurgeri de lavă). Insula Lipari este cea mai mare din arhipelag și „capitala” acestuia, de aceea uneori mai întâlnim și denumirea de Insulele Lipari. În plus, pe un mic platou din Panarea se păstrează un sit preistoric extrem de valoros. Fiind insule vulcanice, beneficiază de o floră adesea luxuriantă și exotică, precum și o faună diversă, iar din anul 2000 au fost incluse în patrimoniul UNESCO.

Hotelul nostru fiind așezat strategic, între plajă și port (o poziție mai bună nici că am fi putut spera), ne-a fost simplu să facem o incursiune în port cu o zi înainte, să identificăm locul de unde pleacă vasul. Nici acest aspect nu ne-a pus vreo problemă, ba s-a nimerit să dăm și de niște băieți de la firma operatoare Savadori Eolie, care ne-au amintit că ar fi bine să ne prezentăm cam cu jumătate de oră înainte de plecare (primisem și un mail de la Get Your Guide în acest sens), pentru a plăti taxa de intrare în rezervație (5 euro/persoană; doar cash) și a ne ridica biletele de îmbarcare. NB: dacă n-ați reușit să rezervați în avans și mai sunt locuri disponibile, puteți cumpăra excursia chiar la fața locului. Dar eu n-aș risca, vă spun drept; a doua zi aveam să aflăm că nava va fi fost încărcată la capacitate maximă.

A doua zi dimineață am pus ceasul să sune cu noaptea-n cap, ne-am înhățat băgăjelele și pachetele cu micul dejun pregătit anterior de hotel și la 7:15 eram deja în port. Am plătit taxa, am primit biletele și ne-am așezat la coada pentru îmbarcare. Vasul se numește Sciara del Fuoco, este construit în 2022, are 3 punți cu locuri afară și în interior (climatizat), toalete, bar și poate primi la bord până la 400 de persoane.

La 7:45 s-a desprins de țărm, a străbătut micul port al Tropeei și s-a lansat pe mare. La început aveam să navigăm pe lângă coasta Calabriei, spre sud, până în dreptul Capului Vaticano, apoi s-o cotim către vest, în plină mare. Drumul de dus a ținut cam 1,5 ore, iar momentul culminant l-a reprezentat întâlnirea cu un banc de delfini ce au făcut spectacol în jurul nostru minute bune! Din când în când, căpitanul rupea monotonia furnizându-ne scurte explicații despre zonă (în mai multe limbi), dar zgomotul de fond făcea destul de dificilă înțelegerea mesajului.

Vulcano

A fost primul nostru popas, cea mai sudică insulă a arhipelagului. Cu o suprafață de 21 kmp, este formată de fapt din 2 foste insule care între timp s-au unit, craterul (înalt de aproape 500 m) aflându-se în vecinătatea portului (Porto di Levante). Are o singură localitate (Vulcano Porto), în rest este muntoasă și sălbatică.

Am avut la dispoziție 1,5 ore s-o explorăm, prea puțin pentru o incursiune pe traseul spre vârful craterului, dar suficient cât să ne bălăcim un pic în apele calde ale Mării Tireniene (pe plaja Sabbie Nere, unde ne așteptam ca nisipul să fie negru, dar nu era decât un pic mai închis la culoare decât în mod obișnuit) și să ne întoarcem apoi pe una din străduțele localității, printre grădini încărcate de flori. Am dat în drumul nostru și de modesta biserică a satului, de școală și de un frumos teren sportiv.

Sunt puține mașini normale pe insulă, se circulă mai degrabă cu niște mașinuțe de mici dimensiuni; și, desigur, pe vehicule cu 2 roți. Am văzut însă destule spații de cazare, majoritatea în vecinătatea plajelor. În afara plajei „cu nisip negru” de care am amintit, mai este una chiar în nord față de port. Tot aici, în apropierea zonei de debarcare (de fapt, a fost primul obiectiv cu care am făcut cunoștință) sunt niște băi termale sulfuroase (Pozza dei fanghi naturali di Vulcano) , pe care însă le-am găsit închise (temporar?!). Varietatea coloristică a rocilor din apropiere amintește constant despre activitatea vulcanică a insulei.

Lipari

Am simțit că-i din altă ligă decât micuța Vulcano încă de departe, pe măsură ce la orizont se profila linia multiplu frântă a șirului de clădiri din port, întretăiată ici-colo de câte o semeață turlă de biserică! Este vizibil mai mare decât Vulcano, aproape 90 kmp și 40 km în circumferință, are șosele care leagă cele câteva sate răspândite pe țărm, dar și în interiorul insulei. Principala localitate îi poartă numele și deține instituțiile oficiale, muzee, numeroase locuri unde te poți caza și mânca. Și 2 porturi: Marina Corta (cel mic, pentru vase mici turistice, unde vom fi ancorat și noi) și Marina Longa, cel destinat activităților pescărești și vaselor ce leagă Eolienele între ele și de continent.

Ni s-au oferit 2,5 ore pentru a explora împrejurimile. Am coborât pe micul dig, având în față un șir de clădiri pastelate cu 2-3 niveluri, iar în dreapta un promontoriu pe care se înalță o biserică fortificată – Chiesa delle Anime del Purgatorio. Am zis s-o lăsăm pentru final, dar n-avea să mai fie; căldura extremă ne va fi pus capac...

Deocamdată am traversat un podeț spre oraș (în stânga se află o mică plajă nisipoasă), am defilat pe lângă șirul de clădiri, multe deținând mâncătorii, cafenele sau magazinașe. Acesta (șirul) se termină în stânga cu o bisericuță, se urcă ușor până la ea; am găsit-o deschisă și răcoarea dinăuntru ne-a prins bine, chiar dacă pentru scurtă vreme. În plus, vederea înapoi, către port, e foarte frumoasă. Pe urmă am luat-o pe străduțe, afundându-ne în orașul vechi. Am rămas impresionați de multitudinea plantelor ce decorau marginile aleilor, intrările în case, ferestrele, balcoanele! O sumedenie de colțișoare colorate, atât de romantice!...

Am ieșit cumva pe principala arteră a orașului, în capătul căreia – ne-am uitat pe hartă – ne aștepta Marina Longa. Am zis să mergem până acolo și, eventual, să ne întoarcem pe vreo stradă paralelă. Foamea ne dădea însă ceva semnale și am socotit că ar fi timp și de masă de prânz. Ne-am oprit pe terasa unui mic bistrou, unde am mâncat bun și nu prea scump – calamari umpluți cu ricotta, muguri de pin și roșii uscate, crochete de pește cu ierburi, o carafă mică din vinul casei și o sticlă de apă = 43,5 de euro. Și, cel mai important, servirea a fost eficientă și rapidă.

Am ajuns și în portul mare, nu ne-a impresionat prea tare. Am făcut cum am zis, am găsit ceva străduțe paralele cu cea principală la întoarcere, prilej să admirăm alte frumoase decorațiuni florale „pe la uși, pe la ferești” . Și nu numai. La final (mai aveam vreo jumătate de ces la dispoziție) am renunțat să mai urcăm la biserica de pe promontoriu și am vrut să bem ceva pe vreo terasă, însă n-am găsit decât mese în plin soare. Așa că ne-am consolat și noi cum am putut: am cumpărat 2 beri locale dintr-un mic supermarket și ne-am răcorit odihnindu-ne pe niște trepte de piatră ce urcau spre oraș, la umbră (și pe astea era bătaie, vă zic! 😊).

Stromboli

Cireașa de pe tort, desigur; de-aia au lăsa-o la urmă! 😊 Este o insulă mică, chiar mai mică decât Vulcano, de numai 12,6 kmp, cea mai mare parte fiind ocupată de conul vulcanic ce se înalță până la 924 m deasupra mării (împreună cu partea imersată totalizând peste 2500 m). Are 2 așezări permanente: San Vicenzo („capitala” , pe NE) și Ginostra (SV). Are și câteva plaje cu nisip negru (una chiar în apropierea portului din San Vicenzo), însă nu ele sunt atracția principală, ci – desigur – vulcanul. Cei mai mulți turiști sunt atrași de spectacolul micilor explozii eruptive ce poate fi admirat de pe insulă sau de pe mare (se organizează și tururi de noapte), iar cei mai curajoși și cu bună condiție fizică – pentru a urca până aproape de crater și a-l inspecta mai îndeaproape. Noi aparținem, normal, primei categorii.

Înainte să debarcăm în micul port din San Vicenzo, barca a virat un pic stânga și a navigat destul de aproape de țărmul insulei până pe partea sa vestică, unde am putut admira în toată splendoarea sa (favorizată și de căderea razelor de soare) așa-numita Sciara del Fuoco (Scara Focului), o pantă abruptă, aproape netedă, locul pe unde se scurge lava atunci când vulcanul... își iese din mână și erupe clasic, efuziv.

Am avut 1,5 ore la dispoziție să ne plimbăm pe insulă. Unii (în special cei cu copii mici) au ales să rămână pe plaja din apropiere; ne-ar fi tentat și pe noi o repriză de bălăceală, dar și mai mult ne-a tentat să explorăm împrejurimile. Orășelul începe cu o alee ce urmează linia țărmului, mărginită de terase și mici magazine, e și un heliport pe acolo. Pe urmă aleea urcă în trepte largi și (destul de) line până în Piazza San Vicenzo, unde veghează biserica omonimă, pe care am prins-o deschisă și în care am putut admira, printre altele, niște vitralii fenomenale.

Ultimele minute libere le-am petrecut la terasa din colțul opus bisericii, ce oferă priveliști minunate și gustări delicioase. Noi am ales vreo 4 sortimente de gelato, care mai de care mai aromată și mai bună!... Cu regret am făcut apoi calea înapoi, spre vasul ce ne aștepta ancorat la dană.

... Drumul de întoarcere a fost ceva mai scurt decât la venire (Stromboli e un pic mai aproape de Tropea decât Vulcano) și – așa cum se întâmplă de obicei – mai anost. N-au mai fost nici delfini, nici alte atracții, așa că pe mulți pasageri i-a furat somnul. Nu și pe mine; oricât aș fi de obosită, adrenalina momentului mă ține mereu țonț! Am timp să dorm mai apoi, acasă...

Mi-a plăcut foarte tare această excursie, cred că a fost una dintre cele mai reușite din toate pe care le-am făcut vreodată. Insulițele astea au un farmec anume, comun Mediteranei (de multe ori am avut impresia că sunt prin Grecia sau Croația), caracterizat prin culoare, simplitate și autenticitate. Până și mâncarea și vinul au arome comune 😊 (și e normal, dacă mă gândesc). Dacă ar fi să caracterizez în 2 cuvinte cele 3 insulițe (provocarea mi-a adresat-o Tati), ar suna cam așa: Vulcano = rural fermecător; Lipari = tradițional sofisticat; Stromboli = fascinația focului.

... Pe final vă invit să vă delectați cu imagini din această excursie (vă garantez că merită!) și vă strongly recomand s-o faceți pe fonul sonor pe care îl voi atașa – o melodie caldă și tandră, care să ne aducă aminte de copilărie și de puterea viselor în care credem cu adevărat! Enjoy!

AmFostAcolo fără reclame?

• Utilizatoriii LOGAȚI văd o versiune cu mai puține reclame
• Ai dori o versiune COMPLET fără reclame? — devino membru afaFanClub -- citește mai mult

Membrii afaFanClub accesează AFA FĂRĂ RECLAME, pentru 8-9 lei/lună!

Cum devin membru afaFC? -- cumperi un abonament pe 6 sau 12 luni.

Detalii despre abonamentele afaFanClub aici

• ABONAMENT afaFC pe 6 LUNI = 59 lei Cumpără afaFC 6 luni
• ABONAMENT afaFC pe 12 LUNI = 100 lei Cumpără afaFC 12 luni

*) Nu uita să completezi, la DATE FACTURARE, username (de exemplu la Adresă)

---

VIZUALIZĂRI: 55 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI