O alegere bună pentru tranzit sau o ședere mai lungă

TIPĂREȘTE

Aveam nevoie de o cazare de tranzit în zona Aradului și inițial am rezervat la Ibis pentru avantajul abaterii minime de la autostradă, dar pe urmă m-am gândit că dacă tot ajungem la o oră rezonabilă în acest oraș cu totul necunoscut pentru noi, n-ar fi rău să facem câțiva pași. Așa că am reluat căutarea. Criterii de eligibilitate: parcare, nu prea departe de centru, restaurant propriu sau restaurante prin preajmă, raport bun calitate/preț.

Am ales Hotel Coandi, 3*, notă pe booking 9,1/peste 2500 de evaluări – cameră dublă, 299 lei (de plătit la destinație), parcare inclusă, mic dejun opțional (40 lei/persoană). M-am uitat pe hartă, e „la drumul mare” , ușor de ajuns: pe șoseaua Timișoara-Arad (Calea Romanilor 47) , imediat pe dreapta după ce treci Podul Traian (istoric, frumos!) peste Râul Mureș. Deasemenea, ușor de recunoscut: o clădire galben-ocru, cu 4 etaje, 2 aripi unite printr-o zonă de mijloc rotunjită. Și cu numele scris mare, la vedere 😊.

Am ajuns într-adevăr la o oră rezonabilă, în jur de 18. N-am zărit parcarea din prima (e undeva sub terasa restaurantului), așa că am lăsat mașina cât să nu încurce și ne-am îndreptat spre recepție. Ne-au întâmpinat holul frumos, spațios, podeaua acoperită cu marmură policromă si plafonul vitrat, într-un model galben-alb-roșu. În dreapta se zărea intrarea în restaurant, în față scările (mărginite de o balustradă de lemn sculptată), era și un șemineu pe undeva și un colț de relaxare cu mobilier Empire (aveam să le admirăm pe toate mai târziu). Recepția e în stânga, un birou micuț, unde prestau 2 domnișoare. Ne-am prezentat regulamentar, ni s-au cerut actele de identitate, am plătit (inclusiv micul dejun, că eram chitiți să-l luăm) și apoi am primit cartelele magnetice pentru camera 203. Tati a întrebat de parcare, a aflat unde e (trebuie ocolit hotelul și accesată cumva prin spate).

Hotelul are și lift, util pentru cărat bagaje (și nu numai). Holurile sunt spațioase și frumos mochetate, ici-colo se află câte o piesă de mobilier de epocă sau câte un tablou. Drăguț și rafinat.

Camera noastră a fost compusă din hol, baie și dormitor. Am avut și un mic balcon franțuzesc (nu toate camerele au balcon), cu vedere laterală la pod și la râu și cu vedere frontală la apusul de soare (după cum vom fi constatat mai târziu). Aceeași mochetă de pe hol – albastră cu floricele albe – curată, frumos întreținută, asortată cu tăblia patului și cu draperiile. Mobilier alb, o cuvertură gri-perle pe pat și, ca pată de culoare, un tablou înfățișând o domnișoară într-o rochiță roșie.

Am avut un pat dublu, salteaua avea să ne cam dezamăgească, fiind cam moale pentru gusturile noastre (cred că e singurul motiv pentru care m-aș gândi bine dacă aș alege acest hotel a doua oară). Câte o pernă de fiecare și câte o pilotă subțire pentru învelit. Noptiere de-o parte și de alta, veioze fixate în perete la o înălțime optimă.

Un dulap în 3 uși, cea din mijloc fiind dublată pe exterior cu oglindă. Înăuntru, pe un raft, seiful pus doar de formă, căci nu era fixat nicicum, oricine l-ar putea lua în brațe și pleca cu el (oricum, eu îs cam paranoică din acest punct de vedere, prefer să țin toate valorile asupra mea; numai eu știu care și pe unde 😊). Vis a vis de pat, un fotoliu, un scaun cu spătar și un birou ce adăpostește într-un compartiment răcitorul. Pe birou, TV, oglindă, telefon fix și 2 pahare.

Pe hol se aflau un cuier-pantofar și coșul de gunoi.

În baie, cele obișnuite, cu cabină de duș (un model mai vechișor). Prosoape albe în 2 dimensiuni (politica de schimbare consacrată, cu „prosopul lăsat pe jos...” etc) plus unul pentru duș. Drept consumabile, în afară de hârtia igienică, am primit câte un săpunel ambalat și câte un flaconaș cu șampon. Altfel, curat și totul bine funcțional.

Există un convector sub fereastră, cu dublu rol, cred: să facă frig sau cald, după necesități. Noi nu l-am folosit, n-a fost nevoie. Temperatura ambientală a fost perfectă, chiar și cu geamul închis (deschis de l-am fi lăsat, cred că ar fi fost prea zgomot de la circulația din zonă). Aveam să dormim bine, în ciuda saltelei care ne-a fost un pic potrivnică 😊.

Hotelul deține restaurant propriu, pe numele lui Kril, cotat destul de bine pe Google (4,2/958), lucru confirmat de puzderia de clienți pe care am constatat-o la fața locului. În special când am coborât să mâncăm de seară și cu greu am fi putut găsi o masă afară, pe terasă; de fapt, erau vreo 2, dar ne-a descurajat fumul de țigară ce le învăluia, așa că am preferat să mâncăm înăuntru. Mi-a plăcut ambientul, deși un pic cam încărcat și cam amestecat – o sumedenie de imitații de plante, ursuleți de pluș, statuete budiste și corpuri de iluminat dantelate.

Serviciul este asigurat în special de angajați asiatici, foarte serioși și eficienți. Oferta de mâncare este și ea în ton cu ambientul 😊 – italo-orientalo-asiatico-autohtonă. Noi am ales câte ceva din bucătăria libaneză (s-a întâmplat, nu că ne-am vorbit): frigărui de pui cu cartofi și salată tabouleh și un fel de tocăniță de năut și vinete. Au fost bune amândouă; plus 2 beri, masa ne-a dus pe la 150 de lei. Absolut ok.

După cină am decis să colindăm un pic prin zonă, mai ales că aflaserăm că ne aflam în plină sărbătoare locală, Zilele Aradului (ocazie cu care m-am felicitat că n-am ales cazare chiar în centrul centrului). Până la intrarea în orașul vechi nu-i mult, să zic vreo 15 minute. Țin minte că am ajuns la un sens giratoriu și am continuat înainte-un pic stânga și imediat am dat în Piața Avram Iancu (să trăiască GoogleMaps!). Aici – statui vechi, bănci, lume multă, tarabe cu diverse și, în capăt, Roata Mare; în care ne-am dat, că nu puteam rata! Am zis să mai mergem puțin, ni s-a părut cam soft pentru o asemenea sărbătoare, intuiția avea să ni se dovedească bună, pentru că „distracția” abia începea.

Am străbătut o alee flancată pe o parte de tot felul de chioșculețe (care mai de care mai colorat, mai aromat și mai ofertant), iar pe cealaltă de mici terase improvizate unde locuitorii urbei mâncau, beau și se veseleau. Pentru noi, mai mult interes prezentau clădirile istorice, majoritatea frumos reabilitate și evidențiate de spoturi luminoase. „Wow, ce oraș fain! Musai să venim cândva să-l luăm la puricat pe îndelete!”

În piața Primăriei era paranghelie mare, pe scenă Tania Turtureanu tocmai își termina recitalul, iar organizatorii anunțau, după o mică pauză, surpriza serii. Surpriza serii?!! Păi, cât de obosit ai fi, cum să ratezi așa ceva?! Deci ne-am luat câte o bere de la un băiat care vindea și care ne-a divulgat-o în avans (surpriza): Vunk. Am zis că stăm preț de o piesă, am stat vreo 3 sau 4. Cu regret, ne-am desprins, mai aveam ceva cale până „acasă” . Ne-am întors pe altă parte, urmând cursul sinuos al Mureșului. A propos: foarte faină faleza Mureșului, un loc minunat de plimbare, de dat pe role sau cu bicla... Bravo, Arad, ne-a plăcut la tine și sigur vom reveni!

Micul dejun se servește zilnic în restaurantul Kril între orele 7:30 și 11, în regim fix, la alegere între 5 variante: franțuzesc, englezesc, turcesc, oriental și vegetarian. Cafeaua, ceaiul și apa sunt incluse în preț (și la discreție, aș îndrăzni să spun, căci Tati avea să dorească o cafea în plus, pentru care nu a fost taxat suplimentar). Noi am ales turcesc și oriental (câtă lipsă de inspirație! 😊), adică ouă poșate cu sos condimentat de iaurt, respectiv shakshuka (ouă coapte într-un amestec de legume – roșii, ardei și ceapă). Ambele au fost acompaniate de câte 2 tartine cu cremă de brânză și câte un bol cu măsline. Mai mult decât suficient pentru un bun început de zi.

... Acum, că închei articolul, chestia cu salteaua mi se pare un mizilic și parcă îmi pare rău că am zis ce-am zis. În fine, nici nu puteam să nu zic... Per total, e limpede că Hotelul Coandi și al său Restaurant Kril își merită renumele și cred că – da, cu siguranță, reprezintă o variantă excelentă de luat în calcul când vine vorba de Arad: pentru tranzit sau pentru o ședere mai lungă.

AmFostAcolo fără reclame?

• Utilizatoriii LOGAȚI văd o versiune cu mai puține reclame
• Ai dori o versiune COMPLET fără reclame? — devino membru afaFanClub -- citește mai mult

Membrii afaFanClub accesează AFA FĂRĂ RECLAME, pentru 8-9 lei/lună!

Cum devin membru afaFC? -- cumperi un abonament pe 6 sau 12 luni.

Detalii despre abonamentele afaFanClub aici

• ABONAMENT afaFC pe 6 LUNI = 59 lei Cumpără afaFC 6 luni
• ABONAMENT afaFC pe 12 LUNI = 100 lei Cumpără afaFC 12 luni

*) Nu uita să completezi, la DATE FACTURARE, username (de exemplu la Adresă)

---

VIZUALIZĂRI: 55 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI