Cetatea Hotin, paznicul de la Nistru

TIPĂREȘTE

În vezi impresii, spuneam că venind de la Chișinău spre Cernăuți am făcut un ocol pentru a vedea Cetatea Hotin.

Despre ea voi vorbi aici, dar mai înainte câteva cuvinte despre Orașul Hotin, Хотин, Khotyn fiind numele ucrainean scris cu litere latine.

Este un oraș vechi, prima atestare documentară fiind în anul 1001, când este consemnat ca punct vamal și fortificație. Nu se cunosc fondatorii lui, dar povestea spune că primii lui locuitori au fost doi îndrăgostiți, Ho, o fată aprigă și frumoasă și Tin, un tânăr curajos și hotărât. Vrând să se căsătorească și părinții nefiind de acord au plecat de acasă cu o barcă pe Nistru oprindu-se pe malul lui. Ho și Tin au ridicat primele case, iar localitatoea a fost numit Hotin.

Hotin, care în vechea slavă însemnă „Dorit” , un „loc râvnit de imperii, dorit de domnitori, admirat de călători” se află pe malurile râului Nistru, în Bucovina din Ucraina, la 65 kilometri de Cernăuți și 125 kilometri de Suceava. Faimos în întreaga Europă a Evului Mediu, are o istorie zbuciumată, făcând parte din Moldova românească, Polonia, Imperiul Otoman și cel Rus, Ucraina.

Astăzi cu 10.000 de locuitori este un oraș mic dar important prin cetatea lui.

Cetatea Hotin una dintre cele mai impresionante și bine conservate cetăți medievale din Europa de Est a fost și este nestemata orașului.

Are cont pe FB, site khotynska-fortecya.cv.ua unde se găsesc datele de contact și multe informații despre Cetate. Se vizitează zilnic între orele 9 și 18 contra unei taxe de 100 de grivne, circa 2 euro, elevii și studenții au reducere la jumătate.

Aflată pe malul drept al râului Nistru, în sud-vestul Ucrainei, la granița istorică dintre mai multe imperii și principate a fost scena a numeroase conflicte militare și bătălii, a fost câmpul de luptă a patru războaie ruso-turce.

Primele fortificații din lemn și pământ au fost ridicate în secolul 10, în secolul 13 zidurile din lemn au fost înlocuite cu ziduri din piatră, iar în secolul 14 cetatea a fost extinsă și consolidată de domnitorii Moldovei, cel mai mult în timpul domnitorilor Alexandru cel Bun și Ștefan cel Mare.

Pentru Ștefan cel Mare, preluarea Cetății Hotin, un bogat punct vamal polonez pe drumul hanseatic ce lega Bizanțul de Marea Baltică, a fost o prioritate strategică. A dorit-o pentru Moldova și după doi ani de asediu, Hotinul s-a întors la Moldova devenind una dintre cele mai mari cetăți și cea mai bogată vamă a Moldovei.

După aproape 100 de ani a fost capturată de trupele polono-lituaniene, care au distrus o parte din ziduri și turnuri, dar, între 1540 și 1544, Cetatea a fost renovată. În anul 1621 a fost scena Bătăliei de la Hotin, o confruntare majoră între Imperiul Otoman și Uniunea Polono-Lituaniană, rămânând în continuare poloneză. Cetatea Medievală de atunci este numită azi de ucrainieni Castelul Hotin. 

După alți aproape 100 de ani, în anul 1713, Cetatea Medievală a fost cucerită de otomani care au efectuat masive lucrări de consolidare și extindere, construind lângă Castelul ce se întindea pe circa 870 metri pătrați, o a doua incintă fortificată, Noua Fortăreață, cu ziduri masive și bastioane menite să reziste artileriei moderne ce închideau o suprafață de circa 15.000 de metri pătrați, Hotinul devenind Raia otomană. După războiul ruso-turc, Hotinul a fost anexat Imperiului Rus, iar de la mijlocul secolului 19 Cetatea și-a pierdut statutul militar, dar nu a fost uitată, permanent făcându-se lucrări de reparații și restaurare, ultimele finalizate în decembrie 2023.

Astăzi, Cetatea Hotin este una dintre cele mai importante atracții turistice și culturale ale Ucrainei și inclusă în 2007 în lista celor „Șapte Minuni ale Ucrainei” . Este considerată parte a patrimoniului cultural românesc, fiind ridicată și extinsă de voievozii Moldovei timp de peste 380 de ani, restaurată și bine întreținută.

Venind din Chișinău am oprit în Parcarea de la Intrarea în Cetate, am achitat cu cardul 20 de grivne, aproximativ 2 lei și am plecat spre Cetate dar ne-am oprit la Monumentul Hatmanului Petro Sahaidachny o sculptură impresionantă, dedicată unuia dintre cei mai importanți lideri militari ai cazacilor zaporojeni, într-o postură impunătoare are sub aripile-i protectoare Ucraina și poporul ei.

Ploua ușor dar ne-am continuat plimbarea și am ajuns la Poarta Bendery de pe latura sudică, cunoscută și ca Turnul de Intrare ce aparține inelului exterior al „Noii Fortărețe” realizată de turci la începutul secolului 18. Nu este prea înaltă, are doar 18,30 metri, dar cu un rol foarte important în sistemul de apărare al Cetății.

Am intrat în Noua Fortăreață înconjurată de Ziduri construite pentru a rezista artileriei ce devenea tot mai importantă, ziduri prevăzute cu turnuri de observație, bastioane și depozite de muniție, înconjurate de șanțuri, cele existente consolidate, cele noi ridicate din piatră brută cu inserții de cărămizi roșii pentru ornamantație, ziduri mari, puternice, cu grosimi de 5 – 6 metri și o înălțime medie față de curtea interioară de vreo 10 metri, prevăzute cu 6 bastioane cu platforme pentru artilerie și parapete pentru tunuri.

Am trecut pe la Biserica „Sf. Alexandr Nevski” , biserică ortodoxă rusă dedicată Cneazului Alexandr Nevski sanctificat, erou rus medieval și simbol al apărării credinței ortodoxe și al patriotismului. A fost construită în anul 1835, în stil neoclasic rus, cu influențe bizantine cu o cupola centrală și plan cruciform. Vizitarea interiorului este limitată.

Se vedea foarte bine Castelul cu ziduri masive, puternice din piatră brută cu mortar de var, groase de până la 6 metri, ceea ce le făcea aproape impenetrabile pentru armele medievale, iar înălțimea lor oferea o vedere vastă asupra Râului Nistru și împrejurimilor. Turnurile de apărare dispuse strategic permiteau o bună și eficientă supraveghere și apărare a Cetății.

Ne-am plimbat prin Noua Fortăreață, pe drumuri din piatră pe care odinioară mergeau carele cu provizii și armament apoi prin Turnul de Sud, am trecut în Curtea Castelui. Cunoscut și ca Turnul Poartă, „Poarta principală” de acces în Castel, este un turn masiv construit din blocuri de piatră legate cu mortar de var, cu ziduri groase de 3 – 4 metri.

Am mers la „Casa de bilete a Cetății” , o clădire mică aflată la câțiva metri să cumpăram bilete dar, ghinion, POS-ul nu funcționa, noi nu aveam grivne iar alte monede nu erau acceptate. Ne-a ajutat tânăra de la casă care ne-a dat două bilete ce costau 200 de grivne pentru 5 euro.

Am ajuns în Curtea Interioară loc de adunare în Epoca Medievală, azi folosită pentru evenimente culturale și reconstituiri istorice și ne-am oprit la Cazarma Castelului. Aflată pe latura nordică a incintei, Cazarma este o clădire cu pivniță și două niveluri construită odată cu zidurile Cetății pentru adăpostirea soldaților ei apărători. Astăzi este spațiu expozițional. La parter este organizată Expoziția „Istoria și tehnologia artileriei medievale”, se remarcă „Tunul montat pe un cărucior de lemn” și „Bustul Hatmanului Petro Sahaidachny” , la etaj Expoziția „Etnografie și administrație”, unde îl regăsim pe Hatman coducându-și cazacii zaporojeni în „Tabloul lui Andrii Holomeniuk, „Bătălia de la Hotin” , imens, de 2 / 3,6 metri, așa cum, în urmă cu 400 de ani, îi conducea pe câmpul de luptă de la Hotin. Am văzut acolo și câteva „Costume și veșminte din Moldova de nord-vest” .

Am văzut, pozat împrejurimile și am coborât în Pivnița Cazarmii la Expoziția „Instrumente de Asediu și Apărare în Evul Mediu” unde sunt expuși „Berbeci de spart ziduri”, „Catapulte”, „Vase de turnare lichide fierbinți peste atacatori”, etc...

Am văzut apoi Palatul Comandantului, cea mai importantă clădire din Cetate, situat în inima incintei medievale a fost „Casa Pârcălabului” , cum era numit comandantul moldovean al cetății, dar și „Depozit de arme de foc și muniție” . Construit în secolul 15 de Ștefan cel Mare din piatră calcaroasă este o clădire cu două nivele și beci adânc, de formă dreptunghiulară cu ferestre înguste și ziduri de peste 1,5 metri grosime. Are un Exterior deosebit cu zidărie în șah, în care blocurile de piatră albă alternează cu cărămizi roșii, deosebite sunt și portalurile și deschiderile de ferestre sculptate în blocuri de piatră albă.

În Pivnița lui este amenajată Expoziția „Sala de Tortură” cu mulțime de Instrumente de tortură, imobilizare și intimidare. M-au impresionat foarte mult instrumentele văzute, în mod deosebit „Fecioara de Fier” considerat unul dintre cele mai infame instrumente de tortură din Evul Mediu. Este un sicriu vertical cu uși cu țepi metalici care se închid după ce prizonierul este introdus în el, provocând răni grave dar nu fatale. Impresionant este și „Crucea Sfântului Andrei” pe care deținutul era imobilizat așa cum a fost Sf. Andrei martirizat. Am vizitat apoi la Parter Expoziţia „Viața Cotidiană Medievală în Cetatea Hotin – Gospodăria Voievodală” cu reconstrucții ale Bucătăriei și Cămării medievale voievodale.

Am trecut pe la Fântâna Castelului, un puț circular săpat în stâncă în secolele 15,16 la peste 100 m adâncime, închis într-o rotondă pătrată cu acoperiș de șindrilă încoronat cu o turlă și am ajuns la Biserica Adormirea Maicii Domnului ridicată în secolul 15, în timpul domniei lui Ștefan cel Mare. Este amenajată la etajul unei clădiri lipită de Cazarmă, ridicată în stil moldovenesc medieval, cu influențe bizantine, cu ziduri groase de piatră cu ferestre mici și o cupolă simplă, dar impunătoare. A fost Capelă ortodoxă până la ocupația otomană din 1713, când a fost transformată în moschee. A redevenit Biserică ortodoxă la începutul secolului 19 când cetatea a fost recucerită de ruși, a decăzut și mai mult în timpul dictaturii comuniste, fiind restaurată în anii 1990.

Am trecut pe la Turnul de Vest, numit și Turnul Comandantului deoarece aici era instalat comandamentul fortificației, ce adăpostea depozite de praf de pușcă și muniție. Este ridicat din blocuri de calcar cu mortar de var și prevăzut cu fante pentru trageri cu armele epocii.

Ne-am oprit apoi la Turnul de Sud-Vest ridicat din piatră și cărămidă cu mortar de var pentru a apăra latura sudică și cea vestică ce se întâlneau acolo. Era prevăzut cu „Fante și Nișe speciale” pentru trăgătorii profesioniști ce trăgeau de la distanță țintind cu mare precizie, lunetiștii de azi. Am vizitat parterul unde se află Expoziția „Forja Castelului” care prezintă „Reconstrucția Forjei” ce a funcționat în Cetate între mijlocul secolului 15 și începutul secolului 19. Avea toate cele de trebuință, Nicovala pentru bătut fierul, Foale și Burduf de suflat pentru menținerea temperaturii focului și un Fierar, manechin, cu Ucenicul și Sculele lui.

Ne-am continuat plimbarea pe lângă Zidurile Castelului ridicate la începutul secolului 13, mult extinse și îngroșate în secolul 15 sub domnia lui Ștefan cel Mare, ziduri mari, masive, puternice din piatră brută, cu mortar de var cu grosimi de până la 6 metri, aproape impenetrabile pentru armele medievale, iar înălțimile până la 40 de metri ofereau o panoramă strategică asupra râului și împrejurimilor.

Prevăzute cu bastioane și turnuri de apărare, cu galerii de tragere, cu sanțuri la baza lor și contraforturi în punctele vulnerabile, Zidurile împreună cu amplasarea Castelului pe o movilă, într-o depresiune, îl făceau de necucerit.

Prin Turnul de Sud am părăsit Castelul pentru a ne plimba pe Poteca ce-l înconjoară și a-l vedea din exterior. Mai întâi am căutat „Lacrimile Oksanei” de pe Zidul Oksanei, Zid în care o fată nevinovată a fost zidită de vie pentru a se putea construi cetatea, spune o poveste, pentru trădare, spune alta.

Am mers apoi pe Poteca de lângă Zidurile exterioare ale Castelului, ce joc de cărămizi, ce decorații!! Am trecut un Pod de lemn din sec 18 și am pozat zidurile noii fortărețe dar și Poarta Iași. Am ajuns la Turnul de Nord pozat de la bază și din afara cetății și la Nistru, era a treia oară când îl vedeam. Merită acest tur exterior, au ieșit niște fotografii frumoase! Nu mai ploua, cerul era plumburiu contrast puternic cu cetatea ce sfida timpul și natura! Am fost singuri pe acolo, la sfârșit am mai întâlnit o pereche singuratică. Noi și cetatea, noi și Nistru!! 

Am urcat apoi pe o Scară de lemn destul de fragilă la Intrarea Castelului (Cetății Medievale) după care am continuat să urcăm spre Biserica Sf. Alexandr Nevski dar ne-am oprit la Pipa Cazacului, două pipe tradiționale căzăcești încrucișate, simbol al păcii și al alianței, omagiu adus cazacilor ce au luptat la Hotin împotriva otomanilor. Câteva poze, apoi o ultimă poză făcută Castelului și La revedere Cetate Hotin!! , Nistrule, La revedere!! , o ultimă privire și am mers în Parcare la mașina care ne aștepta.

Au fost vreo trei ore de plimbare plăcută, o plimbare interesantă pe care o recomand tuturor amatorilor de istorie, de frumos și de tradiție cu mențiunea că pentru a vedea cât mai bine și mai multe din Cetate documentați-vă bine de acasă. Cetatea oferă prea puține informații și indicații pentru vizitatori, este o hartă aproape de Poarta Bendery și alte informații în ucraniană la expozițiile prezentate. Mergeți acolo și nu veți regreta!!

AmFostAcolo fără reclame?

• Utilizatoriii LOGAȚI văd o versiune cu mai puține reclame
• Ai dori o versiune COMPLET fără reclame? — devino membru afaFanClub -- citește mai mult

Membrii afaFanClub accesează AFA FĂRĂ RECLAME, pentru 8-9 lei/lună!

Cum devin membru afaFC? -- cumperi un abonament pe 6 sau 12 luni.

Detalii despre abonamentele afaFanClub aici

• ABONAMENT afaFC pe 6 LUNI = 59 lei Cumpără afaFC 6 luni
• ABONAMENT afaFC pe 12 LUNI = 100 lei Cumpără afaFC 12 luni

*) Nu uita să completezi, la DATE FACTURARE, username (de exemplu la Adresă)

---

VIZUALIZĂRI: 85 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI