Prin Thassos, descoperind Limenaria

TIPĂREȘTE

Voi incerca sa descriu tot ce am vazut si am simtit in cele 8 zile petrecute in Thassos. Noi am fost cazati in capitala Limenas, dar am inchiriat o masina si am strabatut insula de la nord la sud prin vest si apoi de la nord la sud prin est.

Masina era un Hyundai Athos pentru care am platit 55 euro/ 2 zile, iar pretul benzinei era de aprox. 1.7 euro/ litrul.

Insula in general si Thassos Town in special sunt pline de turisti romani, urmati de greci ce vin de pe continent sa-si petreaca concediul sau doar week-end-ul si de aceea la sfarsit de saptamana este o aglomeratie de nedescris, mai sunt sarbi si ucraineni. Datorita numarului mare de romani aproape ca nu e loc in care sa nu gasesti angajati romani, asadar cei ce nu vorbesc engleza nu au de ce sa se teama, se vor descurca foarte bine cu ajutorul conationalilor.

Localitatea Limenas sau Thassos Town este deosebita si sunt multe de vazut, aproape ca nu am avut timp la dispozitie sa vizitam si sa vedem tot ce am fi vrut. Portul vechi era incantator, romantic si de cate ori am avut timp ne-am petrecut vremea prin port, sunt banci pe faleza si se poate privi apusul; e absolut incantator, am vizitat ruinele vechii Agora, muzeul de Arheologie din Limenas, portul nou care era plin de fery- boat-uri grandioase si de veliere care ne incantau doar privindu-le.

Tot din portul nou se pot lua Taxi-Water spre Golden Beach plecare la 10.30, intoarcere la 16.30 pentru 10 euro/dus-intors, la Makriammos plecare la 10.30 intorere la 18.30, se pot lua pentru 25 de euro excursii cu vaporasul de croaziera “Eros” spre golfuletele si plajele din insula. Aceasta excursie este prezentata si ca excursie optionala de agentia turistica partenera cu 29 euro.

In apropierea portului vechi se gasesc stradutele comerciale pe care ei le numesc Bazar si de unde se pot cumpara suveniruri, hainute, dulciuri. Sunt patiserii si cofetarii prin apropiere cu dulciuri aduse din Salonic si care costa 10-11 euro/kg.

Aliki- aflata la in sudul insulei; am vizitat aici ruinele sitului arheologic- pagini de istorie ce merita sa le acorzi atentie. Situl se intinde pe o suprafata mare si nu este foarte comod, intrucat se gaseste pozitionat pe niste coline ce trebuie escaladate. Daca punem si caldura din puterea zilei …Dar merita cercetate ruinele bisericii precrestine, Grota Sfanta, mormantul roman.

De altfel chiar la intrare este o harta a locului si va puteti stabili prioritatile si ce veti dori sa vizitati. Altfel locul e mare si va poate lua si o zi intreaga.

De mentionat ca intratrea este libera.

Manastirea “ Sfantul Arhanghel Mihail” se gaseste nu departe de Aliki. Ceea ce nu spune nimeni, nici ghizii locali, nici cei ce se ocupa de organizarea de excursii locale esta ca manastirea este in renovare si nu se poate vizita mai nimic. Doar o aripa veche formata dintr-un hol si o incapere. Marea biserica sau cuiul cu care a fost rastignit Isus (o relicva ce este amintita in orice ghid) nu sunt acum accesibile. Ca orice loc umblat e plin de suveniruri si comert pentru turisti; asta in incinta lacasului; parca mi-as fi dorit totusi altceva.

Contra unor sume benevole se poate primi aghiazma si mir. Foarte frumoasa este privelistea de pe platoul manastirii.

Toate statiunile prin care am trecut si care sunt intr-un fel asociate localitatilor au in componenta numele Scala + numele asezarii respective, au farmecul localitatilor grecesti cu cladiri nu prea inalte, cu vegetatie mediteraneeana si oricand gata sa ia banii turistilor.

Teologos- fosta capitala a insulei, pitita in munti e o mica bijuterie. Strazile din centrul satului, cele vechi, sunt atat de apropiate incat ai impresia ca de la o poarta o poti atinge pe cea de vizavi. Totul este construit din piatra, iar acoperisurile sunt tot din piatra (cred ca era ardezie, dar nu ma pricep foarte bine), cladiri vechi ce au sfidat timpul, cu porti mici si inguste, sa poate fi aparate usor, cu alei ce se pot supraveghea. De altfel citeam ca in vechime localiatile, mai ales cele insulare erau pozitionate cat mai in interior, pentru a fi aparate cu usurinta.

Aici se poate vizita muzeul de Etnografie si Folclor (intrarea 2 euro), cu piese adunate din zona si biserica ortodoxa pe care nu am vazut-o decat din afara, intrucat am ajuns acolo la ora 13 si era inchisa pana la ora 17. Din ceea ce am vazut pe geam mi-as fi dorit tare mult sa o vizitez dar nu mai aveam ce face inca 3-4 ore. Pe ulite se gasesc standuri cu produse locale: miere, dulceata, siropuri si produse artizanale.

Am lasat pentru sfarsit un loc pe care de cum l-am vazut, m-am indragostit, Limenaria. Mi-a placut de cum am ajuns si apoi am strabatut-o cat am putut de mult pe jos. De cum am intrat am vazut cladirea administrativa a minelor ce domina totul in jur, apoi am vazut portul cu faleza pe care te puteai plimba, plina de leandri infloriti, de palmieri, de miresme ciudate care se amestecau mereu si creau senzatii puternice, cu suporturile specifice pe care se uscau la soare caracatite, cu hotelurile amplasate pe malul marii a caror arhitectura am iubit-o imediat. Am simtit ca este un loc care parca m-a asteptat si m-a chemat in care as vrea sa revin si in care daca va fi vreodata posibil, dar poate in alta viata, as vrea sa traiesc. Mirosul de peste ce venea de la barcile pescarilor, leganate de valurile portului, mi se parea ametiror, faleza pe care m-am plimbat, cu palmieri si leandri infloriti, pareau pentru moment raiul meu. Am uitat ca aveam spuzeli pe suflet, ca eram obosita sau ca mi-era cald, eram in Limenaria mea. Simteam ca locul imi apartine, ca aveam ceva numai al meu si era personal, nu trebuia sa-l impart cu nimeni.

Acum cand scriu am lacrimi in ochi si nu stiu daca sunt de fericire ca am putut sa cunosc un asemenea loc sau sunt de durere ca am stat prea putin si apoi a trebuit sa -l parasesc. Dealtfel, cand sa plecam nu eram pregatita sa-i spun poate “ la revedere” si m-am mai intors o data sa imi satur ochii de raiul personal. Am urcat pe deal pana la cladirea Administratiei si citindu-i povestea trista mi s-a strans sufletul. Istoria ei este prezentata la persoana I singular si iti spune despre tot ce a indurat de-a lungul existentei sale - in glorie si apoi in mizerie - astazi ea fiind parasita si pe alocuri vandalizata.

Din nou jos, langa mare, pe faleza; imi venea sa ating cladirile, sa ma bucur ca m-am intors si pot fi din nou acolo in locul meu drag. Am avut sentimente ciudate pe care le ai de putine ori in viata. De as putea sa va transmit dincolo de cuvinte simtaminte, trairi, sa va fac partasi! Am inima stansa ca a trebuit sa plec, sa las in urma locul meu de bine. Daca as fi singura pe lume si sa pot sa o iau de la inceput, poate macar o perioada, as sta la Limenaria. A fost raiul meu de o zi si care aprope ca m-a metamorfozat!

Si ca totul sa fie perfect am fost si am mancat la o terasa de care aflasem de pe Facebook si care se numeste Limani - ce in greaca inseamna port - si care serveste doar produse pescaresti. Acolo am mancat cea mai buna ciorba de peste, pestele este proaspat si poti sa ti-l alegi singur, acolo am admirat o colectie de fotografii vechi. Terasa, pe numele ei complet Farotaverna di Limani este detinuta de doi frati, care cand au auzit ca venim in urma la ceea ce am vazut pe net, au venit la masa noastra si ne-au strans mana si au ciocnit cu noi un pahar.

Limenaria, my love!

---

VIZUALIZĂRI: 6595 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI